Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7871/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7871/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 23-06-2014 în dosarul nr. 8090/197/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7871
Ședința camerei de consiliu din data de 23.06.2014
Președinte: M. S.- judecator
Grefier: M. C.
Pe rol fiind soluționarea cererii de valoare redusă formulate de reclamanta . Măgura Codlei SRL în contradictoriu cu pârâtul C. G. T..
La apelul nominal făcut în ședința Camerei de Consiliu se constată lipsa părților.
Procedura fără dezbatere orală, fără citarea părților, conform art. 1029 alin 1 Noul Cod de procedura civilă.
S-a făcut referatul cauzei grefierul de ședință învederând instanței că reclamanta a depus la dosar concluzii privind excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada iunie 2010-februarie 2011, după care:
În baza art. 131 alin.1 NCpc, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Față de actele și lucrările dosarului instanța rămâne în pronunțare pe excepție și pe fond.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cauzei de față:
Constată că prin cererea de valoare redusă înregistrată la data de 21.03.2014 în dosarul nr._, reclamanta . Măgura Codlei SRL în contradictoriu cu pârâtul C. G. T.., a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtului la plata sumelor de 3.538,88 lei reprezentând servicii prestate și neachitate facturate în perioada iunie 2010-martie 2014 și de 898,02 lei reprezentând penalități de întârziere pentru facturile menționate calculate până la data de 01.03.2014 și în continuare până la achitarea integrală a sumelor datorate, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că în perioada iunie 2010-martie 2014 a furnizat servicii de apă, canalizare și salubritate pârâtului care nu și-a respectat obligația de achitare a contravalorii facturilor emise.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 1025 și urm NCpc, art. 1270, 1272 C.civ, art. 43, 46 C.. probațiune s-au depus: centralizator facturi (f. 9-10), facturi fiscale (f. 13-24), calcul penalități (f. 11-12), contract prestări servicii de gospodărire comunală nr. 1299/01.03.2009 (f. 25-26).
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei.
Pârâtul nu a formulat răspuns potrivit art. 1029 Ncpc.
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada iunie 2010-februarie 2011, instanța reține următoarele:
Potrivit art.1 din Decretul nr.167/1958 „dreptul la acțiune, avînd un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege”.
Potrivit art.3 din același act normativ, termenul de prescripție este de 3 ani, prescripția începând sa curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.
În prezenta cauză dreptul reclamantei de a solicita debitele datorate de pârât a început să curgă de la data scadenței facturilor, respectiv 30 zile de la data emiterii acestora, conform art. 7.1 din contract, reclamanta putând apela la concursul instanțelor de judecată în termenul de prescripție de 3 ani.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumelor reprezentând debitele aferente facturilor fiscale emise în perioada iunie 2010-februarie 2011, doar la data de 21.03.2014, deci cu depășirea termenului de prescripție de 3 ani și fără a face dovada intervenirii vreunui motiv de întrerupere sau suspendare a curgerii acestui termen.
Prin notele depuse la dosar, reclamanta a arătat că termenul de prescripție s-a întrerupt prin comunicarea către pârât a somației nr. 449/01.04.2013 conform art. 2540 N.C.civ. potrivit căruia ”prescripția este întreruptă prin punerea în întârziere a celui în folosul căruia curge prescripția numai dacă aceasta este urmată de chemarea lui în judecată în termen de 6 luni de la data punerii în întârziere”.
Instanța reține însă că de la momentul comunicării somației și până la momentul formulării cererii de chemare în judecată, au trecut mai mult de 6 luni, și deci, față de neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2540 NC.civ, efectul întreruptiv al prescripției nu mai poate fi reținut
Or, în condițiile prezentate, instanța constată că excepția invocată este întemeiată, o va admite și va respinge cererea reclamantei privind pretențiile aferente perioadei iunie 2010-februarie 2011, ca prescrisă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
În baza contractului prestări servicii de gospodărire comunală nr. 1299/01.03.2009 (f. 25-26), reclamanta a furnizat servicii de apă, canalizare, precolectare, colectare, transport și depozitare a deșeurilor solide în favoarea pârâtului, acesta având obligația de a achita în termen contravaloarea facturilor emise pentru serviciile prestate.
Conform înscrisurilor de la dosar, în perioada martie 2011-martie 2014, pârâtul nu a achitat contravaloarea facturilor emise, înregistrând un debit de 2.993,39 lei
Potrivit art. 7.2 din contract, neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data emiterii facturii atrage majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat, fără ca acestea să depășească cuantumul debitelor.
Față de dispozițiile art. 969 C.civ. – în vigoare la momentul încheierii contractului -, și neîndeplinirea de către pârât a obligațiilor contractuale asumate, instanța constată că cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata sumei de 2.993,39 lei reprezentând servicii prestate și neachitate facturate în perioada martie 2011-martie 2014 la care se adaugă începând cu a 31-a zi de la data emiterii facturilor, penalități de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat, fără ca acestea să depășească cuantumul facturilor, este întemeiată și ca urmare o va admite.
Constatând culpa procesuală a pârâtului, în baza art. 453 N.C.proc.civ., instanța va dispune obligarea acestuia la plata către reclamantă a sumei de 200 lei, reprezentând cheltuielile de judecată, respectiv taxa de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei iunie 2010-februarie 2011.
Admite în parte cererea de valoare redusă formulată de reclamanta . Măgura Codlei SRL cu sediul în C., ., jud. B. în contradictoriu cu pârâtul C. G. T. domiciliat în mun. C., .. 34, jud. B..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă sumelor de 2.993,39 lei reprezentând servicii prestate și neachitate facturate în perioada martie 2011-martie 2014 la care se adaugă începând cu a 31-a zi de la data emiterii facturilor, penalități de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat, fără ca acestea să depășească cuantumul facturilor.
Respinge celelalte pretenții ca prescrise.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronuntata in ședință publică astăzi, 23.06.2014.
P. GREFIER
S. M. C. M.
Red. M.S. 23 Iunie 2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4274/2014. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
