Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 28/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 28/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 28-11-2014 în dosarul nr. 19408/197/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 28.11.2014
PREȘEDINTE –I. V. – judecător
GREFIER – S. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile de față, care s-a dezbătut în fond în ședința publică din 06.11.2014 când părțile au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședința din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentința, iar instanța din lipsa de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 21.11.2014, apoi pentru data de 27.11.2014 și pentru data de 28.11.2014.
La apelul nominal făcut in ședință publică, la pronunțare se constata lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Instanța, în urma deliberării a pronunțat sentința de mai jos.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra prezentei cereri constată următoarele:
P. cererea formulată șii înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 07.07.2014 creditoarea ., în contradictoriu cu debitoarea ., a solicitat emiterea ordonantei de plata pentru suma de 51.587,84 lei reprezentând contravaloarea parțială a facturilor nr.303/12.12.2013 și nr. 304/16.12.2013 emise pentru servicii prestate în temeiul contractului de prestări servicii nr. 80/04.11.2013 și pentru suma de 19.470,5 lei reprezentând penalități de întârziere calculate conform contractului pentru perioada cuprinsă între scadența facturilor și data introducerii cererii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii creditoarea a arătat că,în calitate de subantreprenor, a încheiat cu debitoarea, în calitate de antreprenor, contractul de prestări servicii nr. 80/04.11.2013, având ca obiect executarea unor lucrări de extindere a Centrului Social Hălchiu, „prin mansardarea cu funcțiuni și construcție de unități locative pentru persoane vârstnice în curtea centrului „. În executarea contractului au fost emise facturile nr.303/12.12.2013, în valoare de 47.120 lei, din care a fost achitată doar suma de_ lei, rămânând un rest de plată în cuantum de 35.120 lei și factura nr. 304/16.12.2013,în valoare de 24.800 lei,din care debitoarea a achitat suma de 8332,16 lei, existând un rest de plată în cuantum de 16.467,74 lei. Având în vedere că debitoarea nu își respectă obligațiile contractuale, a fost introdusă prezenta cerere, calculându-se conform prev. art. 5.1.3 din contract și penalități de întârziere de 0,2 1%/zi din valoarea facturilor, cuantumul acestora fiind de 19.470,5 lei, creanța fiind certă, lichidă și exigibilă.
În drept au fost invocate dispozițiile art.662, art.1013 și urm. din Noul Cod de pr. civilă .
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată, cu taxa de timbru in suma de 200.
Debitoarea a formulat întâmpinare (f.32-36) prin care a solicitat respingerea cererii arătând, în esență că înțelege să conteste creanța invocată de creditoare,având în vedere că suma solicitată nu reflectă lucrările executate în mod efectiv de către aceasta precum și faptul că facturile emise, deși poartă semnătura reprezentantului său legal, acest lucru nu reprezintă o acceptare a documentelor emise. În perioada de executare a lucrărilor-obiect al contractului de prestări servicii debitoarea a livrat creditoarei materiale și a asigurat forță de muncă, iar în luna noiembrie 2013 a achitat în avans, pentru lucrările ce urmau a fi executate în luna decembrie 2013, sumele de 14.000 lei și respectiv 10.000 lei, pentru care nu au fost emise chitanțe. Așadar cuantumul creanței nu este cert, câtă vreme nu au fost emise chitanțe pentru sumele achitate în avans, existând un înscris sub semnătură privată semnat de reprezentantul legal al societății debitoare, ce poate fi considerat un început de dovadă scrisă ce poate fi confirmat prin administrarea probei cu martori. Facturile au fost semnate doar la solicitarea reprezentantului legal al creditoarei, deoarece îi erau necesare pentru participarea la o licitație, urmând ca reprezentanții societății creditoare să prezinte ulterior situațiile de lucrări spre a fi verificate și acceptate de debitoare, aspecte ce pot fi dovedite numai prin administrarea probei cu martori, relevantă în acest sens fiind și corespondența purtată de părți, respectiv adresa nr. 24/15.05.2014 .
S-a mai arătat că societatea creditoare nu și-a executat în integralitate obligațiile contractuale, facturile ce stau la baza cererii de emitere a ordonanței de plată nu reflectă lucrările realizate întrucât nu sunt însoțite de documente justificative,respectiv de situații de lucrări acceptate de debitoare în calitate de antreprenor. În cursul anului 2014 debitoarea a notificat creditoarea solicitându-i un pontaj economico-financiar cu privire la situația luicrărilor, a materialelor predate și a facturilor emise, informând-o și despre neîndeplinirea obligațiilor contractuale. În plus, nu au fost depuse documente din care să reiasă manopera efectiv realizată de prestator având în vedere că la o simplă analiză a înscrisurilor se poate constata că societatea creditoare nu avea posibilitatea obiectivă ca în luna decembrie 2013 să execute lucrări în valoare de 51.587,84 lei, în condițiile în care, în luna anterioară, cu aceeși forță de muncă a executat lucrări în valoare totală de 17.360 lei, facturate și achitate.
P. nota de ședință depusă la termenul din data de 06.11.2014 debitoarea a solicittat instanței respingerea cererii și pentru următoarele ergumente:
Pentru a putea produce efecte din punct de vedere fiscal o factură de prestări servicii cum sunt cele în discuție, este obligatoriu să fie însoțite de de o . de documente obligatorii, în absența cărora nu pot constitui document justificativ
În drept au fost invocate disp.art. 21 alin 4 lit m din Codul fiscal, HG nr. 44/2004.
În probațiune, părțile au depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de 04.11.2013 a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. 80, între creditoare, în calitate de subantreprenor și debitoare, în calitate de antreprenor, având ca obiect executarea unor lucrări de extindere a Centrului Social Hălchiu, „prin mansardarea cu funcțiuni și construcție de unități locative pentru persoane vârstnice în curtea centrului „.
În executarea contractului au fost emise facturile nr.303/12.12.2013, în valoare de 47.120 lei, din care debitoarea a achitat suma de_ lei, rămânând un rest de plată în cuantum de 35.120 lei și factura nr. 304/16.12.2013, în valoare de 24.800 lei, din care debitoarea a achitat suma de 8332,16 lei, existând un rest de plată în cuantum de 16.467,74 lei.
În soluționarea cererii instanta retine ca potrivit art. 1013 din Noul Cod de procedura civila, prevederile Titlului IX privind procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Potrivit art. 1020 din NCPC „ dacă debitorul contestă creanța, instanța verifică dacă contestația este întemeiată, în baza înscrisurilor aflate la dosar și a explicațiilor și lămuririlor părților. În cazul în care apărarea debitorului este întemeiată, instanța va respinge cererea creditorului prin încheiere.
(2) Dacă apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât cele prevăzute la alin. (1), iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în procedura de drept comun, instanța va respinge cererea creditorului privind ordonanța de plată prin încheiere.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun „.
Reglementarea procedurii ordonanței de plată a fost determinată de necesitatea facilitării recuperării creanțelor ce nu sunt susceptibile de a fi contestate sub aspectul existenței și al cuantumului, păstrând însă debitorului posibilitatea de a discuta temeinicia pretențiilor creditorului.
Instanța apreciază că simpla contestare a creanței prin întâmpinare nu este de natură să ducă la respingerea de plano a cererii de ordonanță de plată, deoarece recunoașterea datoriei de către debitor în fața instanței care urmează să pronunțe ordonanța conținând ordonanța de plată nu constituie o condiție de admisibilitate a acestei cereri.
Sintagma „înscris însușit de părți” nu trebuie să ducă la concluzia că pentru această ipoteză ar fi necesar ca debitorul să nu conteste creanța, deoarece chiar dispoziția legală descrisă mai sus arată în ce constă însușirea înscrisului de către părți, anume, în principiu, în semnarea acestuia. Legiuitorul a intenționat astfel să sublinieze că înscrisul constatator al creanței trebuie să fie un înscris în sensul propriu-zis, care să nu mai necesite completarea cu alte mijloace de probă. Mai mult, aceeași dispoziție legală prevede că însușirea înscrisului s-ar putea face nu numai prin semnătură ci și prin alt mod admis de lege.
Soluția respingerii cererii de emitere a ordonanței de plată se impune numai dacă apărările formulate de debitor și susținerile creditorului ar impune administrarea unor probe inadmisibile în această procedură specială.
În speță debitoarea a contestat doar formal creanța, accentuând faptul că este necesară administrarea probei testimoniale, inadmisibilă în cadrul prezentei proceduri, pentru a se putea demonstra că debitoarea a livrat creditoarei materiale și a asigurat forță de muncă, iar în luna noiembrie 2013 a achitat în avans, pentru lucrările ce urmau a fi executate în luna decembrie 2013, sumele de 14.000 lei și respectiv 10.000 lei, pentru care nu au fost emise chitanțe.
S-a mai afirmat că facturile au fost semnate doar la solicitarea reprezentantului legal al creditoarei, deoarece îi erau necesare pentru participarea la o licitație, urmând ca reprezentanții societății creditoare să prezinte ulterior situațiile de lucrări spre a fi verificate și acceptate de debitoare, aspecte ce pot fi dovedite numai prin administrarea probei cu martori,
A mai susținut că societatea creditoare nu și-a executat în integralitate obligațiile contractuale, iar facturile ce stau la baza cererii de emitere a ordonanței de plată nu reflectă lucrările realizate întrucât nu sunt însoțite de documente justificative, respectiv de situații de lucrări acceptate de debitoare în calitate de antreprenor.
Instanța reține că, potrivit contractului, debitoarea nu și-a asumat decât a obligația de a executa și de a finaliza lucrări contractate de antreprenor, valoarea prestației ( prețul contractului) fiind, potrivit cap. IV pct. 4.1, de 154.200 lei + TVA .
Așadar, în condițiile în care în cuprinsul contractului nu s-a menționat că subantreprenorul execută lucrările cu materialele sale, sau posibilitatea compensării valorii materialelor cu cea a serviciilor prestate, interpretând contractul părților instanța reține că facturile invocate de creditoare au fost emise pentru servicii prestate ( așa cum se și menționează în cuprinsul acestora ) iar valoarea acestora nu depășește prețul contractului, de 154.200 lei .
În plus, plățile în avans pretinse de debitoare au fost efectuate în luna noiembrie când, potrivit propriilor susțineri, debitoarei i-au fost prestate servicii în valoare totală de 17.360 lei, facturate și achitate.
În ceea ce privește împrejurările în care au fost semnate facturile, instanța reține că factura comercială semnată de emitent și de către destinatar este o factură acceptată expres.În plus debitoarea a a efectuat plăți parțiale privind aceleași facturi ceea ce demonstrează o dată în plus că le-a acceptat în mod expres.
Deși susține că subantreprenorul nu și-a executat în integralitate obligațiile contractuale, iar facturile ce stau la baza cererii de emitere a ordonanței de plată nu reflectă lucrările realizate întrucât nu sunt însoțite de documente justificative, instanța reține că debitoarea nu a făcut dovada faptului că a sesizat aceste deficiențe în termen util, respectiv că a procedat conform prevederilor cap III art. 5.1.4. din contract.
Dimpotrivă, debitoarea a acceptat în mod expres facturile, semnându-le, a efectuat plăți parțiale privind aceleași facturi și, după aproximativ 5 luni de la executarea lucrărilor, în contextul demersurilor efectuate de creditoare pentru recuperarea debitului, a înțeles să-i transmită adresa nr. 24/15.05.2014 (f.43) .
Așadar, instanța reține că creditoarea a făcut dovada îndeplinirii condițiilor impuse de art. 1013 din NCPC, care, potrivit art. 1270 Noul Cod Civil, are putere de lege între părțile contractante, creanța fiind certă, lichidă, conform dispozițiilor art.662 din Noul Cod de procedura civilă, având în vedere că existență sa neîndoielnică rezultă din contract, obiectul ei este determinat și este exigibilă, debitoarea având obligația de a achita prețul în termen de 10 zile de la data încasării contravalorii lucrărilor, potrivit cap. IV, art. 4.2 din contract.
Referitor la cererea creditoarei privind obligarea debitoarei la penalități de întârziere de în cuantum de 19.470,5 lei calculate conform contractului pentru perioada cuprinsă între scadența facturilor și data introducerii cererii, intanța reține că potrivit cap. VII art. 7.3 din contract, « în cazul în care beneficiarul nu onorează facturile în termen de 10 zile de la data convenită achitării ei,are obligația de a plăti,ca penalități, o sumă echivalentă cu o cotă procentuală de 0,2 % pentru fiecare zi de întârziere, din plata neefectuată « .
Potrivit art .4 alin 3 din L 469/2002 privind unele masuri privind întărirea disciplinei contractuale,în vigoare la data încheierii contractului, totalul penalităților pentru întârziere în decontare, prevăzute de alin.1 și 2 din același articol, nu pot depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, cu excepția cazului în care prin contract s-a stipulat contrariul.
Conform art. 1270 Noul cod civil contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, instanța urmează să admită cererea ca fiind întemeiată iar potrivit art. 1350 NCC- orice persoană trebuie să-și execute obligațiile pe care le-a contractat, iar atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Potrivit art. 1538 alin 1 NCC clauza penală este aceea prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale.
Potrivit art. 1539 NCC poate cere atât executarea în natură cât și penalități în cazul în care penalitatea a fost stipulată pentru neexecutarea obligațiilor la timp, dacă nu renunță la acest drept sau dacă acceptă, fără rezerve, executarea obligației.
În baza celor constatate mai sus, instanța constată justificate pretențiile creditoarei, pretenții bazate pe existența unui debit ce întrunește condițiile prev.de disp.art. 662 din Noul Cod de procedura civilă sens în care, având în vedere disp.art. 1021 din Noul Cod de procedură civilă, va admite cererea formulată de către creditoare privind debitul principal și va ordona debitoarei ca în termen de 10 zile de la data comunicarii prezentei ordonanțe să achite creditoarei suma de 51.587,84 lei reprezentând contravaloarea parțială a facturilor nr.303/12.12.2013 și nr. 304/16.12.2013 emise pentru servicii prestate în temeiul contractului de prestări servicii nr. 80/04.11.2013 și suma de 19.470,5 lei reprezentând penalități de întârziere calculate conform contractului pentru perioada cuprinsă între scadența facturilor și data de 01.07.2014 .
Reținând culpa procesuală a debitoarei, în temeiul art.451 alin 1, art. 453 alin 1 din Noul Cod de pr. Civilă, va obliga debitoarea să plătească creditoarei suma de 1200 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu avocațial .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulata pe calea ordonanței de plată de către creditoarea ., cu sediul în ., înregistrata la Registrul Comerțului sub nr. J_, Cod Unic de Înregistrare: RO_, în contradictoriu cu debitoarea ., cu sediul în B., ., jud. B., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, Cod Unic de Înregistrare: RO_ și în consecință:
Ordonă debitoarei să achite creditoarei în termen de 10 zile suma de 51.587,84 lei reprezentând contravaloarea parțială a facturilor nr.303/12.12.2013 și nr. 304/16.12.2013 emise pentru servicii prestate în temeiul contractului de prestări servicii nr. 80/04.11.2013 și suma de 19.470,5 lei reprezentând penalități de întârziere calculate conform contractului pentru perioada cuprinsă între scadența facturilor și data de 01.07.2014 .
Obligă debitoarea să achite creditoarei suma de 1200 lei RON - cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru și onorariu avocațial. Cu drept de a promova actțune în anulare în termen de 10 zile de la comunicare pentru debitoare.
Pronunțată în ședință publică, azi – 28.11.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
I. V. C. S.
Red. I.V.13.01.2015, ex 4
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Pretenţii. Sentința nr. 20/2014. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
