Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3987/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3987/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 28-03-2014 în dosarul nr. 1530/293/2013
ROMANIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR CIVIL NR._ /2014
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3987
Ședința Camerei de Consiliu din data de 28.03.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M.- judecător
GREFIER: D. B.
Pe rol fiind soluționarea cererii de valoare redusă formulate de reclamanta S.C. F. E. DISTRIBUȚIE TRANSILVANIA SUD S.A. în contradictoriu cu pârâtul N. L..
La apelul nominal făcut în ședința Camerei de Consiliu se constată lipsa părților.
Procedura fără dezbatere orala, fără citarea părților, conform art. 1029 alin 1 Noul Cod de procedura civilă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
In baza art. 131 alin. 1 raportat la art. 1027 si art. 107 din C.proc.civ., instanta invoca exceptia necompetentei teritoriale in soluționarea prezentei cauze deduse judecatii.
Raportat la exceptia invocata, instanța retine cauza spre solutionare.
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
În data de 21.03.2014 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Brasov sub nr._ (ca urmare a declinării de competenta pronunțată de Judecătoria R. in dosar nr._ prin sentinta civila nr. 166 din data de 17.02.2014), cererea de chemare in judecata formulata de catre reclamanta S.C. F. E. DISTRIBUȚIE TRANSILVANIA SUD S.A., prin reprezentant legal, in contradictoriu cu pârâtul N. L., prin care a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 1019,56 de lei reprezentând debit restant, la care se adaugă cheltuieli de judecata.
Reclamantul a formulat această solicitare pe calea procedurii cu privire la cererile de valoare redusă (art. 1025 și următoarele din C.proc.civ.), formularul adecvat fiind completat și transmis pârâtului, care însă nu a remis instanței formularul de răspuns.
In dovedirea cererii, reclamantul a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1025-1032 din C.proc.civ.
Cererea a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 50 de lei.
Conform art. 1029 alin 3 din C.proc.civ., după primirea formularului de cerere completat corect, instanța a trimis pârâtului formularul de răspuns, însoțit de o copie a formularului de cerere și de copii de pe înscrisurile depuse de reclamantă.
Pârâtul nu a depus și nici nu a trimis formularul de răspuns completat corespunzător, sau copii de pe înscrisurile de care înțeleg să se folosească și nici nu au răspuns prin orice alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns, în termen de 30 de zile de la comunicarea actelor prevăzute la alin. (3), așa cum prevăd dispozițiile art.1029 alin 4 din C.proc.civ.
În baza art. 248 alin. 1 din C.proc.civ., instanta se va pronunța mai întâi asupra exceptiilor de procedură, iar potrivit art. 131 C. proc. civ., când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă.
Analizând exceptia de necompetență teritorială invocată în cauză, prin prisma dispozitiilor legale aplicabile, instanța constată ca excepția invocată este întemeiată.
Potrivit art. 1027 alin. 2 din C.proc.civ., competența teritorială se stabilește potrivit dreptului comun, fiind in prezenta unei norme de competenta de ordine privat, astfel cum e definită de art. 129 C.proc.civ.
Raportat la dispozitiile art. 107 alin. 1 din C.proc.civ., regula generala este ca cererea de chemare in judecata se introduce la instanta in a carei circumscriptie domiciliaza sau își are sediul pârâtul, daca legea nu prevede altfel.
Competența teritorială neexclusivă (relativă) este reglementată de norme dispozitive, care prezintă anumite particularități în ceea ce privește posibilitatea de invocare a excepției de necompetență, respectiv, necompetența relativă poate fi invocată numai de partea în favoarea căreia a fost creată acea normă de competență, poate fi invocată numai in limine litis, și anume, numai prin întâmpinare sau cel târziu la primul termen la care partile sunt legal citate, iar părțile pot conveni, expres sau tacit, să deroge de la normele competenței relative.
Instanța consideră că prima instanță sesizată în mod greșit a calificat competența teritorială ca fiind una exclusivă și, deci, absolută, întrucât competența teritorială exclusivă este prevăzută în mod expres de dispozițiile Codului de procedură civilă (art. 117-121 C.proc.civ.).
Disp. art. 130 alin. 4 din C.proc.civ. arata ca daca necompetenta nu este de ordine publica, partea care a facut cererea la o instanta necompetenta nu va putea cere declinarea competenței. Prin urmare, necompetenta teritoriala relativa poate sa fie invocata numai de catre pârât, nu si de catre reclamant ori de instanta din oficiu sau de catre procuror.
În speță însă, pârâtul nu a înțeles sa conteste competenta teritoriala a Judecatoriei R. potrivit dispozitiilor art. 1029 alin. 4 din C.proc.civ. raportat la art. 130 alin. 3 din C.proc.civ., manifestarea de voință în acest sens a reclamantului atrăgând competența teritorială a Judecătoriei R., opțiune față de care nici părțile, nici instanța nu mai pot pune problema competenței teritoriale.
Prin alegerea făcută de creditor a Judecătoriei R., această instanță a devenit exclusiv competentă a judeca litigiul cu care a fost investită, moment de la care orice altă instanță posibil competentă, a pierdut această prerogativă.
Aceasta deoarece fiind vorba de o competență teritorială relativă, neinvocarea de către debitor, în condițiile art. 130 alin. 3 din C.proc.civ., a excepției de necompetență, prezumă împrejurarea că părțile au convenit tacit la prorogarea competenței în favoarea instanței sesizate, instanța de judecată neputând să își decline competența din oficiu.
Față de această situație, având în vedere că nu s-a renunțat la efectele normei edictate in favoarea debitorului-parat, iar prin învestirea Judecătoriei R. cu prezenta cerere creditorul și-a manifestat opțiunea, această instanță a devenit în mod exclusiv competentă a judeca litigiul, motiv pentru care sesizarea Judecătoriei B. în urma declinării de competenta din oficiu apare ca fiind viciată.
Reținând cele mai sus expuse instanța va admite excepția necompetenței teritoriale și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecatoriei R., constatând că a intervenit conflictul negativ de competență. În baza art. 133 p. 2 din C.proc.civ. va suspenda din oficiu judecarea cauzei, înaintând dosarul Tribunalului B. în drept să soluționeze conflictului negativ de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite exceptia necompetentei teritoriale a Judecătoriei B., invocată din oficiu de instanță.
Declină competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. F. E. DISTRIBUȚIE TRANSILVANIA SUD S.A., prin reprezentant legal, cu sediul in B., .. 25, ., in contradictoriu cu paratul N. L. cu domiciliul în com. Crizbav, ., în favoarea Judecătoriei R..
Constată ivit conflictul negativ de competență și dispune suspendarea judecării cauzei, înaintând dosarul Tribunalului B., în drept să soluționeze conflictul negativ de competență.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.03.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. MAGDAȘDANIELA B.
Red. / Tehno. A.M.
02.04.2014 – 4 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 16/2014. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
