Cerere în anulare. OUG 119/2007. Sentința nr. 1122/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1122/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 30953/197/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
CIVIL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1122/2014
Ședința publică de la 5.02.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. E. R. – Judecător
JUDECĂTOR L. A.
GREFIER L. E. L.
Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesioniștii privind pe creditor ., PRIN REPR. LEGAL și pe debitor ., PRIN REPR. LEGAL, având ca obiect Cerere în anulare (OUG 119/2007).
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 15.01.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 22.01.2014, pentru data de 29.01.2014 și pentru data de 5.02.2014, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ creditoarea . a chemat în judecată debitoarea . solicitând instanței ca, în baza probelor administrate în cauză, să dispună anularea sentinței civile nr._/28.10.2013, pronunțate de Judecătoria B..
În motivare, creditoarea a învederat instanței că, anterior înregistrării cererii de emitere a ordonanței de plată, a comunicat debitoarei somația la care face referire art. 1014 C.proc.civ, somație care a întrerupt prescripția extinctivă. Creditoarea a mai arătat că are un caracter cert, lichid și exigibil creanța solicitată prin cererea formulată.
În drept creditoarea a invocat prevederile art. 1013 și următoarele C.proc.civ.
Debitoarea nu a formulat întâmpinare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin sentința civilă nr._/28.10.2013, pronunțată de Judecătoria B., a fost respinsă cererea formulată de creditoarea . în contradictoriu cu debitoarea ., ca neîntemeiată.
În motivare, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 7 din Decretul nr. 167/1957, prescripția începe sa curgă de la data când se naște dreptul material la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită. Potrivit dispozițiilor art. 3 din același decret, termenul de prescripție este de 3 ani. Având în vedere că datoria era scadentă la data de 09.07.2010 (f. 14, 16, 17) și că de la acel moment și până la data formulării acțiunii au trecut mai mult de 3 ani de zile, dreptul material la acțiune trebuie considerat stins. Având în vedere că prescripția afectează dreptul material la acțiune, trebuie considerat că, în speță, creanței îi lipsește caracterul cert.
Soluția pronunțată în cauză nu este una legală și temeinică pentru următoarele:
Facturile fiscale pe care se întemeiază cererea sunt emise la data de 9.07.2010 și au devenit scadente în termen de 30 de zile de la data emiterii, respectiv, la data de 7.08.2010.
În consecință, termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă la data de 7.08.2010.
Cererea având ca obiect emiterea ordonanței de plată a fost înregistrată la data de 9.08.2013.
Somația prevăzută de art. 1014 alin. 1 C.proc.civ a fost comunicată debitoarei la data de 26.06.2013, conform dovezii depuse la fila 10 a dosarului și a întrerupt prescripția extinctivă potrivit alin. 2 al aceluiași articol.
În consecință, termenul prescripției extinctive nu era împlinit la data înregistrării acțiunii, considerent pentru care instanța va admite cererea în anulare și va anula sentința civilă nr._/28.10.2013, pronunțată de Judecătoria B..
Cu privire la fondul cauzei instanța reține următoarele:
În susținerea cererii formulate creditoarea a depus la dosar oferta și facturile fiscale de la filele 14-17 ale dosarului, facturi care nu au fost acceptate la plată de reprezentanții societății pârâte. Astfel, facturile fiscale depuse la dosar au fost comunicate prin poștă societății pârâte și poartă doar viza de intrare a acestei societăți.
Nefiind semnate de către reprezentantul societății pârâte facturile fiscale depuse la dosar nu au forța probantă a unor înscrisuri sub semnătură privată.
În consecință, instanța nu poate reține ca fiind dovedite executarea de către reclamantă a obligației asumate și acordul pârâtei în legătură cu prețul serviciilor prestate.
Pentru considerentele expuse instanța va respinge cererea formulată de creditoarea . în contradictoriu cu debitoarea ., ca neîntemeiată.
Având în vedere soluția pronunțată instanța va respinge cererea creditoarei de obligare a debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Constatând culpa procesuală a creditoarei în formularea prezentei cereri, în temeiul art. 453 alin. 1 C.proc.civ instanța va dispune obligarea acesteia la plata către debitoare a sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv, onorariul apărătorului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea în anulare formulată de creditoarea ., cu sediul în B., ., etaj II, jud. B., în contradictoriu cu debitoarea ., cu sediul în B., Carpaților, nr. 60, jud. B..
Anulează sentința civilă nr._/28.10.2013, pronunțată de Judecătoria B..
Respinge cererea formulată de creditoarea . în contradictoriu cu debitoarea ., ca neîntemeiată.
Respinge cererea creditoarei de obligare a debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă creditoarea la plata către debitoare a sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5.02.2014.
P. JUDECĂTOR
C. – E. R. L. A.
GREFIER
L. – E. L.
CER, 30 mai 2014, 4 exemplare
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 207/2014. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9635/2014. Judecătoria... → |
|---|
