Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 09/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 09/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 09-12-2014 în dosarul nr. 27351/197/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din 09.12.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M.- judecător
GREFIER: C. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față, când instanța a rămas în pronunțare asupra fondului cauzei potrivit încheierii din data de 18.11.2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 02.12.2014 până la data de astăzi, 09.12.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Instanța, în urma deliberării, a pronunțat sentința de mai jos:
JUDECĂTORIA
Constată că, prin cererea de emitere a ordonanței de plată formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01.10.2014,sub nr._ ,creditoarea S.C.„ T. CO „ S.R.L. B. în contradictoriu cu debitoarea S.C. „K. M. „ S.R.L. București a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea debitoarei la plata sumei de 21.247,63 lei reprezentând valoarea debitului principal și la plata dobânzii legale calculată de la data scadenței creanței și până la data achitării debitului principal; cu cheltuieli de judecată.
În expunerea în fapt a motivelor, creditoarea a învederat că în temeiul contractului cadru de comercializare a produselor nr._ / 01.01.2009 încheiat cu debitoare a emis acesteia următoarele facturi fiscale :_/22.10.2013 ;_/14.11.2013;_/14.11.2013;_/29.11.2013;_/29.11.2013;_/23.01.2014;_/23.01.2014;_/28.07.2014, în valoare totală de 21.247,63 lei. Termenul de plată a fost stabilit la 45 de zile de la livrare, conform contractului încheiat cu societatea debitoare.
În probațiune, creditoarea a propus, s-a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri .
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1013 și urm. din NCPC.
Cererea de emitere a ordonanței de plată a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei.
Debitoarea nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de 01.01.2009 s-a încheiat între părți contractul cadru de comercializare a produselor nr._.
În temeiul contractului de comercializare, creditoarea a facturat debitoarei costul produselor livrate potrivit facturilor fiscale nr. :_/22.10.2013 ;_/14.11.2013;_/14.11.2013;_/29.11.2013;_/29.11.2013;_/23.01.2014;_/23.01.2014;_/28.07.2014, în valoare totală de 22.073,78 lei. Din suma totală facturată, debitoarea a achitat suma de 826,15 lei - plată parțială factura fiscală nr._/28.07.2014, astfel că a rămas de plată suma de 21.247,63 lei.
Deși debitoarea a beneficiat de produsele livrate de societate debitoare, aceasta nu a înțeles să-și onoreze integral obligația de plată a facturilor emise, motiv pentru care a fost promovată prezenta ordonanța de plată.
Anterior promovării prezentei cererii, în conformitate cu dispozițiile art. 1014 alin. 1 din NCPC, creditoarea a somat debitoarea să achite debitul în sumă de 21.383,72 lei, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Potrivit dispozițiilor art.969 din vechiul C.civil (dispoziții aplicabile în speță), convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante,acestea fiind ținute să-și execute obligațiile asumate la termene, în condițiile stipulate în contract și cu bună-credință.
În drept, instanța are în vedere că în materia răspunderii contractuale, în cazul obligațiilor de rezultat sarcina probei se împarte între debitor si creditor, în sensul că mai întâi creditorul trebuie să dovedească existența creanței, după care neexecutarea se prezumă cât timp debitorul nu dovedește executarea.
În speță, instanța reține că natura contractuală a raporturilor juridice ale părților rezultă din facturile fiscale emise și depuse la dosar și că societatea creditoare a făcut dovada existenței creanței prin înscrisurile mai sus enumerat, în timp ce debitoarea nu a dovedit îndeplinirea obligației de plată, deși conform art. 249 din NCPC îi incumba sarcina acestei probe.
Conform art. 1013 alin.1 din NCPC „ prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege „ .
Creanța este certă atunci când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu ( art. 662 alin. 2 din NCPC ) ; creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui ( art. 662 alin. 3 din NCPC ) ; creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficul termenului de plată ( art. 662 alin. 4 din NCPC ) .
Instanța reține că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 1013 alin.1 din NCPC, creanța creditoarei în cuantum de 21.383,72 lei este certă, lichidă și exigibilă, existența, cuantumul și exigibilitatea acesteia rezultă din facturile fiscale emise în baza contractului cadru de comercializare a produselor încheiat de părți .
Având în vedere înscrisurile depuse la dosar instanța apreciază în raport de prevederile art. 1018 alin. 3 din NCPC că debitoarea recunoaște pretențiile creditoarei.
În ceea ce privește petitul privind obligarea debitoarei la plata dobânzii legale penalizatore, instanța urmează a reține că acesta este neîntemeiat pentru următoarele motive:
Art. 43 din vechiul Codul comercial stipula ca „ datoriile comerciale lichide și plătibile în bani,produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile „ iar potrivit art. 1535 alin. 1 din NCC « în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății,în cuantumul, convenit de părți sau, în lipsă,în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu «.
Legiuitorul a prevăzut în art. 2 din O.G. nr. 13/2011 că “ în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea”.
În art. 1017 alin.1 din NCPC se prevede că « dacă părțile nu au stabilit nivelul dobânzii pentru plata cu întârziere, se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată potrivit dispozițiilor legale în vigoare în vigoare . Rata de referință a dobânzii legale în vigoare în prima zi calendaristică a semestrului se aplică pe întregul semestru „.
În speță, părțile au statuat în capitolul XIII - art. 3 din contract că „ în cazul în care cumpărătorul nu respectă termenele de plată la care s-a angajat prin prezentul contract, va suporta penalitățile de întârziere în plată în cuantum de 0,15% din valoarea neachitată pe zi de întârziere, acestea putând depăși valoarea debitului inițial „.
În raport de prevederile legale precitate, solicitarea creditoarei de a obliga debitoarea la plata dobânzii legale penalizatore este neîntemeiată, câtă vreme părțile au stabilit nivelul penalităților de întârziere pentru plata cu întârziere.
În consecință, petitul privind obligarea debitoarei la plata dobânzii legale penalizatoare va fi respins ca neîntemeiat.
În temeiul art. 1021 alin.1 din NCPC, instanța va admite în parte cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de creditoarea S.C.„ T. CO „ S.R.L. B., și în consecință, în baza art. 1021 alin. 3 din NCPC va ordona debitoarei S.C. „ K. M. „ S.R.L. București ca în termen de 20 de zile de la data comunicării prezentei hotărâri să plătească creditoarei suma de 21.247, 63 lei, reprezentând contravaloarea produselor livrate și facturate în perioada 22.10._14.
Va respinge petitul privind obligarea debitoarei la plata dobânzii legale penalizatoare ca neîntemeiat.
În temeiul art. 453 alin. 1 din NCPC, instanța va dispune obligarea debitoarei la plata în favoarea creditoarei a sumei de 200 lei cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de creditoarea S.C. „ T. CO „ S.R.L., cu sediul în mun. B., Șoseaua Cristianului nr. 12 în contradictoriu cu debitoarea S.C. „ K. M. „ S.R.L., cu sediul în București, ., sector 2, și în consecință:
Ordonă debitoarei ca în termen de 20 de zile de la data comunicării prezentei hotărâri să plătească creditoarei suma de 21.247, 63 lei, reprezentând contravaloarea produselor livrate și facturate în perioada 22.10._14.
Respinge petitul privind obligarea debitoarei la plata dobânzii legale penalizatoare.
Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 200 lei cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la data comunicării .
Cererea în anulare se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică azi, 09.12.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. M. C. D.
Red/Dact. A.M. – 4 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9635/2014. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4861/2014. Judecătoria... → |
|---|
