Cerere în anulare. OUG 119/2007. Sentința nr. 6113/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6113/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 15-05-2014 în dosarul nr. 30836/197/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. – SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6113
Ședința publică din data de 15.05.2014
Președinte: D. - I. M. – judecător
Judecător: C. D. T.
Grefier: A. P.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față, care s-a dezbătut în fond în ședința publică din data de 16.04.2014, când cei prezenți au pus concluzii conform încheierii de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 30.04.2014 respectiv 15.05.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
JUDECĂTORIA
Constată că, prin acțiunea înregistrată sub nr._, reclamanta ., prin administrator judiciar P. INSOLV IPURL în contradictoriu cu pârâta ..G. SRL a solicitat anularea sentința civilă nr._/28 10 2013 a Judecătoriei B..
În motivarea acțiunii, în esență, reclamanta a afirmat că între părți s-au derulat raporturi comerciale în baza cărora a livrat și facturat către debitoare produsele din facturile depuse la dosar și pretinse la plată, în valoare totală de_,22 lei, iar în urma plăților parțiale efectuate a rămas un sold neachitat de_,59 lei, pentru care sunt îndeplinite cerințele art.662 NCPC și art. 1013 NCPC, pentru emiterea ordonanței de plată.
Pârâta nu a formulat întâmpinare și nu a administrat probe.
În probațiune reclamanta a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv în dosarul civil nr._/197/2013, în care s-a pronunțat ordonanța contestată în cauză.
Analizând actele dosarului, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/28 10 2013, a fost respinsă cererea formulată de creditorul . în contradictoriu cu debitorul ..G. SRL de a se emite o ordonanță de plată împotriva acestuia din urmă pentru suma de_,59 lei, reprezentând contravaloare facturi emise și neîncasate.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că facturile depuse de către creditor au fost emise către debitor, fără a fi semnate prin aplicarea ștampilei societății, ci poartă semnături ale unor persoane cu identitate necunoscută,respectiv semnăturile de pe cele două facturi diferă (f. 29-30). Astfel, s-a reținut că nu există nicio dovadă că acestea au fost semnate de un reprezentant legal sau convențional al societății debitoare și că în acest fel există dubii cu privire la însușirea de către debitor a obligațiilor de plată corelative acestor facturi emise de creditor și prin urmare nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1.013 alin. (1) NCPC .
Împotriva acestei sentințe civile creditoarea a formulat prezenta cerere în anulare considerând că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitoarei.
Se constată susținerile creditoarei sunt neîntemeiate și că hotărârea judecătorească contestată este temeinică și legală.
În acest sens se reține că în speță creditoarea a pretins la plată suma de_,49 lei în baza facturii fiscale nr.0598/29 06 2012 și suma de_,73 lei, în baza facturii fiscale nr. 0629/23 07 2012, în condițiile în care facturile fiscale administrate în probațiune nu au fost semnate de societatea debitoare, iar asemenea facturi fiscale pot fi un mijloc de probă cu privire la operațiunea facturată, care însă nu țin loc de contract, nici chiar în cazul în care operațiunile comerciale dintre părți s-au desfășurat în baza unui contract în formă simplificată constând din comandă urmată de executare.
În speță, creditoarea nu a probat nici chiar existența unui asemenea contract simplificat, respectiv nu a dovedit nici existența unei comenzi din partea debitoarei și nici a executării din partea creditoarei relativ la predarea către aceasta a bunurilor menționate în facturi.
Totodată în lipsa unui contract între părți în baza cărora să fi fost emise facturile, fiecare operațiune comercială care ar fi făcut obiectul acestor două facturi se constituie în raporturi juridice distincte și recunoașterea extrajudiciară a obligației de plată prin plată parțială se verifică corelativ pentru fiecare în parte, or din evidența prezentată de chiar creditoare ca reprezentând fișa de cont a debitoarei se constată că pentru niciuna dintre facturile pretinse la plată nu s-au efectuat asemenea plăți parțiale, din care să rezulte o recunoaștere a obligațiilor de plată în discuție.
Cu privire la existența a două bilete la ordin care ar fi avut ca obiect aceste creanțe sunt de constat două aspecte. Pe de o parte, aceste înscrisuri nu au fost administrate pentru a se putea verifica dacă au legătură cu facturile fiscale din cauză, iar pe de altă parte dacă aceste bilete la ordin au avut ca obiect creanțele deduse judecății, și fiind investite cu formulă executorie cum reiese din încheierile instanței de judecată deduse la dosar, s-ar releva situația potrivit cărei creditoarea deține deja titluri susceptibile de executare a acestor creanțe și obținerea și a unei hotărâri judecătorești pentru a deține un titlu executoriu pentru aceleași creanțe ar părea ca lipsită de interes.
Prin urmare, față de cele expuse va dispune conform cu dispozitivul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea în anulare formulată de reclamanta ., prin administrator judiciar P. INSOLV IPURL, cu sediul în București, ., .. 1, ., în contradictoriu cu pârâta ..G. SRL, cu sediul în Râșnov, ., jud. B., ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 05 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. - I. M. C.- D. T.
RED./DACT:DIM15 01 2015
. GREFIER
A. P.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5175/2014. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6106/2014. Judecătoria... → |
|---|
