Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 9608/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9608/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 12-08-2014 în dosarul nr. 7173/197/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.9608
Ședința publică din data de 12.08.2014
PREȘEDINTE: E. B. - judecător
GREFIER: D. I.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față, care s-a dezbătut pe fond în ședința publică din data de 05.08.2014, când partea creditoare prin reprezentant convențional a formulat concluzii, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, în baza dispozițiilor art.396 alin.1 N.C.p.c., a amânat pronunțarea pentru data de azi, 12.08.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța față de actele și lucrările de la dosar a pronunțat prezenta sentință civilă.
JUDECĂTORIA
Constată că prin cererea înregistrată la această instanță la 12.03.2014 sub nr._, modificată potrivit celor de la filele 47-49 dosar, creditoarea S.C. „B.” S.R.L., prin reprezentant convențional – avocat C. T. în contradictoriu cu debitoarea S.C. „A. C. C.” S.R.L., prin reprezentant legal O. V. D. a solicitat emiterea ordonanței de plată pentru suma de 27.159,05 lei, reprezentând:
- 22.429,65 lei, contravaloare facturi neachitate;
- 3.804 lei, penalități convenționale de 0,1% potrivit facturilor anexate și care să curgă în continuare până la achitarea efectivă a creanței principale și
- 925,40 lei, dobânda legală penalizatoare care să curgă până la achitarea efectivă a debitului principal.
Cu cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru de 200 lei și în onorariul avocațial de 3.000 lei.
În expunerea de motive, creditoarea arată că între părți s-au derulat raporturi comerciale având ca izvor comenzile telefonice din partea debitoarei pentru a i se livra marfa la prețurile și în condițiile solicitate.
Marfa a fost livrată, iar în raport de dispozițiile Codului fiscal, creditoarea a emis facturile pentru care debitoarea a semnat de primire. Facturile nu au fost contestate și nici nu au fost stornate sau anulate. Debitoarea nici nu a invocat excepția de neexecutare a contractului.
Pentru facturile neachitate, creditoarea a determinat atât penalități de întârziere în valoare de 3.804 lei, în raport de clauza de la art.8.3 din contract și de mențiunile din cuprinsul facturilor, cât și dobânda legală în valoare de 925,40 lei, începând cu scadența fiecărei facturi (filele 5 și 6, respectiv 48 dosar).
Debitoarea a fost notificată și în urma acesteia a făcut o plată parțială de 200 lei în contul facturii nr._.
Creanța este în cuantum de 22.429,65 lei, cuprinzând facturile emise în intervalul 06.08._13.
Întrucât restul debitului nu a fost achitat, creditoarea a solicitat instanței să emită ordonanța de plată în condițiile art.1013 alin.1 N.C.p.c., invocând caracterul cert și exigibil al creanței sale.
În drept, creditoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.1013 N.C.p.c. și ale art.1350 N.C.C., justificând competența Judecătoriei B., atât material, cât și teritorial în raport de clauza cuprinsă la art.12.2 din contract.
Cererea creditoarei este timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 lei (fila 4 dosar).
Debitoarea nu s-a apărat în cursul procedurii și nu a depus la dosar întâmpinare în condițiile art.1018 alin.3 N.C.p.c.
La primul termen de judecată din 20.05.2014, reținând lipsa părților, în temeiul art.411 alin.1 pct.2 teza I N.C.p.c., instanța a suspendat judecata cauzei.
În urma cererii de reluare a judecății formulate de partea creditoare, în baza art.415 pct.1 N.C.p.c., instanța a dispus continuarea judecății.
Sub aspect probatoriu, creditoarea a depus la dosar înscrisuri corespunzător filelor 13 - 43, 50 - 54 și 59 – 65, proba fiind încuviințată de către instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Corespunzător facturilor emise în intervalul 28.06._13 (filele 18-29 dosar), creditoarea a vândut către debitoare diverse produse, în valoare pretins neachitată de 22.429,65 lei (fila 5 dosar).
Scadența a fost inserată în cuprinsul facturilor.
Potrivit fișei de cont de la filele 13-14 dosar și chitanței nr.5151 din 14.11.2013, în contul facturii nr._ emise la 28.06.2013 în valoare de 3.443,48 lei, debitoarea a făcut o plată parțială de 200 lei, creditoarea invocând restanța de 3.243,48 lei.
Față de debitul restant, creditoarea a emis la 10.10.2013 somația avută în vederea de dispoziția art.1014 alin.1 N.C.p.c., comunicată debitoarei prin scrisoare recomandată cu conținut declarat și confirmare de primire (filele 33-36 dosar).
Întrucât în urma acestei somații debitoarea nu a făcut plata în termenul de 15 zile, deși la 16.10.2013 a emis un angajament de plată (filele 41 și 53 dosar), creditoarea a întocmit o nouă notificare (filele 37 și 38 dosar), primită de către debitoare la 19.11.2013. Ulterior, creditoarea a solicitat instanței să emită ordonanța de plată în condițiile art.1013 și urm. N.C.p.c.
Debitoarea nu s-a apărat și nici nu a făcut dovada vreunei plăți în contul creanței pentru care a fost acționată în instanță.
În aceste condiții, urmând a dispune asupra cererii modificate a creditoarei, instanța reține că, potrivit art.1013 alin.1 N.C.p.c., procedura ordonanței de plată se aplică „creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege”.
Caracterul cert, lichid și exigibil al unei creanțe este prevăzut la art.662 alin.1 – alin.4 N.C.p.c.
Funcție de înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că partea creditoare a tins să facă dovada raporturilor dintre părți atât prin contractul de vânzare cumpărare nr.698 din 10.09.2013, cât și prin facturile emise în intervalul 28.06._13, potrivit art.289 alin.1 raportat la art.277 alin.2-4 N.C.p.c.
Instanța însă va înlătura convenția din 10.09.2013, rezultând că privește o perioadă ulterioară celei în care facturile debit în procedură au fost emise. Or, în temeiul art.1270 N.C.C. contractul produce efecte între părți doar de la data la care a fost încheiat, neavând putere retroactivă.
Așa fiind, cererea creditoarei va fi analizată doar în raport de facturile aflate la filele 18-29 dosar.
Factura, considerată a fi un înscris sub semnătură privată, este asimilată unui contract încheiat pe formular tipizat, iar în temeiul art.1270 alin.1 N.C.C., se poate reține forța ei obligatorie între părțile contractante.
Cu toate acestea facturile nr._ și nr.1911, emise la 25.07.2013 și la 06.08.2013, în valoare de 1.772,28 lei și de 2.992,86 lei nu prezintă nicio semnătură provenind de la debitoare, tot așa cum creditoarea nici nu a probat faptul comunicării lor prin poștă, respectiv al recepționării lor de către destinatar.
Deși debitoarea nu a contestat creanța cuprinsă în cele două facturi, instanța apreciază că facturile opuse de către partea creditoare nu fac dovada uzanței comerciale dintre părți și nu pot echivala cu o acceptare tacită. Altfel spus, creditoarea nu a probat uzanța comercială dintre părți, în sensul că pentru facturi emise și comunicate în aceeași modalitate, debitoarea a efectuat plata. Or, factura nu face dovadă împotriva destinatarului care nu a semnat-o decât în condițiile art.277 alin.2 N.C.p.c. Creditoarea nu a probat îndeplinirea acestor cerințe.
Față de aceste împrejurări, sub aspectul condițiilor de admisibilitate, instanța constată că debitul principal îndeplinește în parte exigențele art.1013 alin.1 N.C.p.c.
Asupra penalităților de întârziere în valoare pretinsă de 3.804 lei, instanța reține că singura mențiune asupra lor este cea din cuprinsul facturilor, atât timp cât contractul de vânzare cumpărare nr.698 din 10.09.2013 a intervenit între părți la o dată ulterioară facturilor a căror contravaloare face obiectul cererii de emitere a ordonanței de plată.
Așa fiind, clauza penală se prezintă drept acea convenție accesorie prin care părțile determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de către creditor ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de către debitorul său.
Din analiza susținerilor creditoarei coroborate cu facturile fiscale depuse la dosarul cauzei, instanța constată că între părți, raporturile comerciale menționate nu s-au încheiat sub forma înscrisului unic în care să fie inserată o clauză penală privind sancționarea părții în culpă pentru neexecutarea obligațiilor contractuale, ci a fost încheiat un contract în formă verbală, urmat de executare.
Totodată, factura comercială este un înscris sub semnătură privată prin care se constată executarea unei operațiuni comerciale, aceasta făcând dovadă în legătură cu existența actului juridic și cu executarea operațiunii care constituie obiectul ei, neputându-i-se da înțelesul și rolul actului juridic însuși.
P. urmare, instanța consideră că o mențiune înscrisă pe facturile emise de societatea creditoare, în calitate de vânzătoare, în sensul că, pentru întârzierea la plată, se aplică penalități în cuantum de 1% pentru fiecare zi de întârziere, nu este de natură a atrage răspunderea debitoarei, întrucât aceasta nu constituie o clauză penală, neexistând acordul părților exprimat de persoane care sunt îndreptățite, în condițiile legii, să angajeze părțile contractante.
Nu mai puțin, prin modificarea de cerere de la filele 47-49 dosar, creditoarea a invocat procentul convențional de 0,1%, conform facturilor anexă, procent diferit de cel de 1% care este înscris efectiv în cuprinsul facturilor depuse la dosar.
Funcție de aceste aspecte, instanța apreciază că nu s-a născut obligația de plată a despăgubirilor sub forma penalităților de întârziere în sarcina debitoarei, motiv pentru care nu le va acorda.
Pentru dobânda legală penalizatoare cerută de partea creditoare de la data scadenței facturilor și până la achitarea integrală a debitului, instanța constată că în cuprinsul facturilor s-a prevăzut termenul de plată.
P. modalitatea de calcul de la fila 48 dosar, creditoarea a determinat dobânda în valoare totală de 925,40 lei, indicând ca și dată de început scadența fiecărei facturi în parte.
Instanța însă nu va putea să aibă în vedere la pronunțare această modalitate de calcul față de neindicarea datei până la care determinarea s-a făcut, lipsind astfel un criteriu esențial pentru verificarea sumei pretinse.
Potrivit art.1017 alin.1 și alin.2 pct.1 N.C.p.c. coroborat cu art.3 alin.2 din L.nr.72/2013, dobânda legală penalizatoare curge de la scadență până la momentul plății efective, iar valoarea dobânzii legale penalizatoare este cea prevăzută la art.3 alin.21 din O.G.nr.13/2011 republicată.
În raport de aceste dispoziții legale, instanța deține suficiente criterii pentru a acorda dobânda legală penalizatoare în cuantum determinabil, iar nu determinat, așa cum partea creditoare a solicitat.
Ca o consecință, în aplicarea art.1021 alin.2 N.C.p.c., constatând că cererea creditoarei este întemeiată în parte, instanța va emite ordonanța de plată pentru suma de 17.464,51 lei, reprezentând contravaloarea facturilor nr._ din 28.06.2013, nr._ din 02.07.2013, nr._ din 03.07.2013, nr._ din 17.07.2013, nr.2015 din 09.08.2013, nr.2195 din 20.08.2013 și nr.2374 din 29.08.2013, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare prevăzută la art.3 alin.21 din O.G.nr.13/2011 republicată calculată de la scadența facturilor și până la data plății efective a debitului principal.
Pentru considerațiile expuse în prezentele considerente, restul pretențiilor creditoarei vor fi respinse ca fiind neîntemeiate.
În temeiul art.1021 alin.3 N.C.p.c., termenul de plată pentru debitoare va fi de 20 zile de la comunicarea ordonanței.
Cheltuielile de judecată sunt în sarcina părții căzute în pretenții, sens în care dispune art.453 alin.1 N.C.p.c. În raport de această prevedere, instanța văzând cheltuielile făcute cu prezenta procedură, dovedite de înscrisurile de la fila 4 (taxa judiciară de timbru) și fila 12 (onorariul avocațial în valoare de 1.655 lei), va obliga debitoarea la plata sumei de 1.855 lei.
Diferența onorariului avocațial de 1.345 lei, justificată de creditoare prin chitanțele de la filele 9-11 dosar, va fi respinsă de către instanță întrucât înscrisurile evocate prezintă mențiunea expresă „onorariu avocat cerere cu valoare redusă”. Or, prezenta procedură s-a derulat pe calea ordonanței de plată, distinctă de aceea a unei cereri de valoare redusă, tot așa cum chitanțele în discuție nici nu prezintă vreun element din care să rezulte că sumele ce le atestă au fost achitate pentru prezentul dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
ORDONĂ
Admite în parte cererea formulată și modificată de creditoarea S.C. „B.” S.R.L., cu sediul în localitatea S., ., jud. B., prin reprezentant convențional – avocat C. T. în contradictoriu cu debitoarea S.C. „A. C. C.” S.R.L., cu sediul în C., ., Corp C1, jud. C., prin reprezentant legal O. V. D. și, în consecință:
Ordonă debitoarei să plătească creditoarei în termen de 20 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe suma de 17.464,51 lei, reprezentând contravaloarea facturilor nr._/28.06.2013, scadentă la 12.08.2013, nr._/02.07.2013, scadentă la 16.08.2013, nr._/03.07.2013, scadentă la 17.08.2013, nr._/17.07.2013, scadentă la 31.08.2013, nr.2015/09.08.2013, scadentă la 23.09.2013, nr.2195/20.08.2013, scadentă la 04.10.2013 și nr.2374/29.08.2013, scadentă la 13.10.2013, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare prevăzută la art.3 alin.21 din O.G.nr.13/2011 republicată calculată de la scadența facturilor și până la data plății efective a debitului principal.
Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 1.855 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru de 200 lei și onorariul de avocat în cuantum de 1.655 lei.
Respinge restul pretențiilor creditoarei.
Cu drept pentru ambele părți de a formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea în anulare se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.08.2014.
PREȘEDINTE GREFIER E. B. D. I.
Red./Dact. judecător E.B.
20.02.2015 – 4ex.
| ← Anulare incident plată. Sentința nr. 04/2014. Judecătoria BRAŞOV | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3801/2014. Judecătoria... → |
|---|
