Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Încheierea nr. 31/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 31/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 31-03-2014 în dosarul nr. 27481/197/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR CIVIL NR._
ÎNCHEIERE
Ședința publică din: 31.03.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. - judecător
GREFIER: D. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față care s-a dezbătut în fond în ședința publică din data de 17.03.2014 când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta încheiere de dezînvestire, iar instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 31.03.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța în urma deliberării a pronunțat sentința de mai jos.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, din data de 21.10.2013 creditoarea S.C. MAX P. SERVICE S.R.L. a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată privind creanța pe care o are asupra debitoarei S.C. UNIWA ASIGURĂRI S.A. și anume suma de_,61 lei, reprezentând servicii prestate și neachitate, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat, în esență, că între părți s-a încheiat Convenția de colaborare nr. 2122/03.08.2009, la data de 31.07.2009, prin care creditoarea s-a obligat la repararea autovehiculelor care sufereau avarii din riscurile asigurate. Pentru îndeplinirea acestor obligații, creditoarea a emis facturile MPS BV nr. 5980/22.09.2011, în valoare de 3802,35 lei, MPS BV nr. 5985/27.09.2011, în valoare de 7449,87 lei și MPS BV nr. 6169/22.11.2011, în valoare de 3214,39 lei, fiind înmânate debitoarei la data de 04.10.2011, respectiv la data de 15.01.2013.
Creditoarea a arătat că creanța sa este certă, rezultând din facturile emise și acceptate la plată de debitoare, lichidă și exigibilă și că a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de lege.
În drept, au fost invocate disp. art. 1013 C.proc.civ.
În probațiune, creditoarea a solicitat proba cu înscrisuri în acest sens depunând facturile emise cu anexele lor (filele 26-47), contractul de colaborare și actele adiționale (filele 5-23), somația emisă către debitoare (filele 24, 25).
Cererea a fost scutită de plata taxei judiciare de timbru în baza art. 36 din Legea nr, 85/2006.
În ceea ce privește pe debitoare, aceasta a depus întâmpinare la dosarul cauzei la data de 15.01.2014 prin Serviciul Registratură, prin care a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a semnatarului cererii de chemare în judecată și a solicitat respingerea cererii formulate de creditoare, arătând, în esență, că aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute de disp. art. 1013 alin. (1) C.proc.civ. În acest sens, a arătat debitoarea, aceasta nu recunoaște debitul pretins, nu și-a însușit facturile emise pentru repararea efectuată în baza polițelor de asigurare și nu și-a dat acceptul de plată în scris, nici pe facturi și nici pe devizul de reparații, astfel cum prevede cap. III, art. 3.2 lit. c) din convenție, arătând și că potrivit cap. II, art. 2.9, în lipsa unui accept de plată scris, asigurătorul nu este obligat la plata efectuată de către unitatea reparatoare. Prin urmare, debitoarea a susținut că este necesară administrarea unor probe care nu pot fi compatibile cu procedura specială a ordonanței de plată.
Cu privire la creanța solicitată în baza facturii MPS BV nr. 5980/22.09.2011, în valoare de 3802,35 lei, debitoarea a arătat că aceasta nu a putut fi acceptată la plată, întrucât polița CASCO . nr._/01.11.2011 a fost cesionată către REIFFEISEN BANK, aceasta nedând acordul pentru efectuarea plății. În privința facturii MPS BV nr. 5985/27.09.2011, în valoare de 7449,87 lei, debitoarea a arătat că nu s-a depus în cadrul dosarului de daună deschis cererea de despăgubire aferentă facturii și că, prin urmare, acest drept s-a prescris. În ceea ce privește factura MPS BV nr. 6169/22.11.2011, în valoare de 3214,39 lei, debitoarea a susținut că nu a fost depusă la debitoare, dar nici cererea de despăgubire nu a fost depusă.
În drept, debitoarea a invocat disp. art. 1018 alin. (3) C.proc.civ. și Legea nr. 136/1995.
În dovedire, debitoarea a depus, în xerocopie, dosarul de daună nr._ (filele 89-107), dosarul de daună nr. UQ-11-_-SUNIQA (filele 108-119), dosarul de daună nr. UQ-11-_-SUNIQA (filele 120-138).
În ședința publică din data de 20.01.2014, creditoarea a depus o cerere modificatoare prin care a solicitat transformarea cererii de emitere a unei ordonanțe de plată într-o acțiune pe calea dreptului comun, cerere care a fost respinsă ca inadmisibilă prin încheierea de ședință din data de 27.01.2014, cu motivele prezentate pe larg în cuprinsul acesteia.
În aceeași ședință din data de 20.01.2014, de asemenea, debitoarea a arătat că renunță la invocarea excepției lipsei dovezii calității de reprezentant a semnatarului cererii.
Instanța încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanțe reține următoarea situație de fapt:
Între părți s-a încheiat convenția de colaborare nr. nr. 2122/03.08.2009, la data de 31.07.2009 prin care creditoarea s-a obligat la repararea autovehiculelor care sufereau avarii din riscurile asigurate.
Potrivit art. 2.7 din contract, în termen de maxim 5 zile de la primirea avizului estimativ de reparație, asigurătorul va transmite acceptul pentru devizul primit, după caz. Conform art. 2.9, după terminarea reparației, unitatea reparatoare va trimite devizul final de reparație, pe care-l va trimite asigurătorului, în vederea obținerii acceptului la plată. de asemenea, potrivit art. 2.10, creditoarea trebuia ca la eliberarea autovehiculelor să solicite clientului completarea unei cereri de despăgubire care să ateste acceptul clientului de a se efectua plata de către asigurator direct către unitatea reparatoare.
Potrivit prevederilor art. 6.1, convenția a fost încheiată pe o perioadă de un an, prevăzându-se la art. 5 din actul adițional încheiat prelungirea contractului pe perioade succesive de câte un an, dacă nici un din părți nu denunță convenția, fapt care nu s-a petrecut.
Pentru îndeplinirea obligațiilor contractuale, creditoarea a emis facturile MPS BV nr. 5980/22.09.2011, în valoare de 3802,35 lei, MPS BV nr. 5985/27.09.2011, în valoare de 7449,87 lei și MPS BV nr. 6169/22.11.2011, în valoare de 3214,39 lei.
În soluționarea cererii, instanța va avea în vedere că, potrivit art. 1013 alin. (1) din C.proc.civ., prevederile prezentului titlu (care reglementează procedura ordonanței de plată) se aplica creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Instanța constată că pretențiile deduse judecății sunt nejustificate, prin raportare la calea procesuală aleasă.
În ceea ce privește facturile MPS BV nr. 5980/22.09.2011, în valoare de 3802,35 lei, MPS BV nr. 5985/27.09.2011, în valoare de 7449,87 lei și MPS BV nr. 6169/22.11.2011, în valoare de 3214,39 lei, instanța reține că aceastea nu sunt nici semnate și nici ștampilate, nereieșind în niciun fel că aceastea au fost însușite de către debitoare, semnătura fiind doar a persoanelor cărora le aparțineau autovehiculele reparate.
În măsura în care creditorul înțelege să recurgă la procedura specială a ordonanței de plată pentru valorificarea pretențiilor sale, se impune să probeze în mod riguros existența și întinderea creanței, care trebuie să fie atestată de înscrisuri însușite de părți în modalitățile prevăzute de lege.
În speță, creditoarea nu s-a conformat acestor exigențe, întrucât suma concret pretinsă prin declanșarea cadrului procesual de față, astfel cum a fost indicată în acțiunea introductivă, reprezentând debitul principal, deși a fost constată prin factura fiscală emisă, aceasta nu a fost însușită, iar condițiile de certitudine care rezultă din contractul arătat mai sus nu au fost dovedite de creditoare. Aceasta nu a reușit să dovedească existența vreunui deviz final emis debitoarei, cu consecința acceptului la plată și nici celelalte condiții arătate și de debitoare în cuprinsul întâmpinării (nedepunerea unei facturi la sediul debitoarei, inexistența cererii de despăgubire a asiguratului).
Certitudinea creanței nu reprezintă doar un aspect formal, prin prezentarea înscrisurilor, respectiv a contractului încheiat între părți, care să fie opuse celeilalte părți litigante, ci pune accentul pe aptitudinea acestora de a justific în patrimoniul debitoarei obligația plății, conform disp. art. 969 C.civ. de la 1864.
În măsura în care debitoarea opune, prin contestații serioase, motive de contestare a creanței, conform disp. art. 1018 C.proc.civ., legea recunoaște legitimă opoziția debitoarei la plata datoriei asumate prin contract. Instanța reține că debitoarea, prin apărări, impune instanței analize de fond privind raportul juridic dedus judecății, incompatibile ordonanței de plată, ca procedură accelerată de soluționare a cererilor, în care aparențele cercetate trebuie să susțină netăgăduit creanța afirmată.
Aspectele invocate de debitoare, deși posibil a fi clarificate într-un cadru procesual de drept comun, în care s-ar putea administra proba cu expertiza tehnică ori proba testimonială, atrag inaplicabilitatea procedurii ordonanței de plată, câtă vreme prin raportare la înscrisurile analizate, nu este atestat fără echivoc caracterul cert și exigibil al creanței efectiv valorificate de creditoare.
În baza textului legal mai sus menționat, respectiv art. 1013 alin. (1) C.proc.civ., pentru cele mai sus expuse, atât cererea privitoare la debitul principal, cât și cea privitoare la capetele accesorii ale cererii, vor fi respinse ca neîntemeiate.
Pe cale de consecință,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
ORDONĂ:
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de creditoarea S.C. M. P. SERVICE S.R.L. cu sediul în B., ., jud. B., prin Cabinet Individual de Insolvență „T. M.”, cu sediul în B., ., ., jud. B. și sediul procesual ales la Cabinet de Avocat „C. Pernicek”, în B., .. 8, ., . cu debitoarea S.C. U. ASIGURĂRI S.A., cu sediul în București, .. 25, sect. 1.
Cu drept de a formula cerere în anulare pentru creditoare în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 31.03.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
A. MAGDAȘDANIELA B.
Red. /Dact. judecător A.M.
23.04.2014 – 4 ex.
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6742/2014. Judecătoria... → |
|---|
