Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 07-10-2014, Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 07-10-2014 în dosarul nr. 20051/197/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr._
Ședința din Camera de Consiliu din data de 07.10.2014
PREȘEDINTE - I. T. D.
GREFIER: D. B.
Pe rol fiind soluționarea cererii de valoare redusă formulate de reclamanta . contradictoriu cu pârâtul D. D..
La apelul nominal făcut în ședința Camerei de Consiliu se constată lipsa părților.
Procedura fără dezbatere orală, fără citarea părților, conform art. 1029 alin 1 Noul Cod de procedura civilă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că potrivit art. 131 și art. 1027 C.pr.civ., este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Verificând înscrisurile de la dosar, instanța constată că pârâta nu a depus și nici nu a trimis formularul de răspuns completat corespunzător, sau copii de pe înscrisurile de care înțelege să se folosească și nici nu a răspuns prin orice alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns, în termen de 30 de zile de la comunicarea actelor prevăzute la alin. (3), așa cum prevăd dispozițiile art.1029 alin 4 din C.pr.civ.
Deliberând asupra probatoriului propus în cauză, în temeiul dispozițiilor art.1029 C.Pr.civ. coroborat cu art.255 C.Pr.civ. instanța încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosarul cauzei, apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat, în temeiul art.394 C.Pr.civ. și art.1029 al.9 C.Pr.civ, instanța declară dezbaterile închise și, față de actele și lucrările de la dosar, reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 15.07.2014, sub nr._, reclamanta . chemat în judecată pe pârâtul D. D., pe calea procedurii speciale cu privire la cererile de valoare redusă, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâtul la plata sumei de 675,37 lei, din care suma de 614,19 lei reprezentând servicii de colectare și transport deșeuri, iar suma de 61,18 lei, reprezentând penalități de întârziere. De asemenea, reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată în cuantum de 50 lei reprezentând taxă judiciară.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că în temeiul Contractului de delegare a gestiunii serviciilor publice de salubrizare a localităților prin concesiune cu nr. 281/2005, amendat cu Actul Adițional nr. 18/2008, încheiat cu Municipiul B., având ca obiect exploatarea serviciului public de salubrizare, în calitate de concesionar al serviciului, și-a asumat obligația de a asigura eliminarea deșeurilor produse de populație, agenți economici și instituții publice.
A adăugat că în baza art. 12 alin. 3 din Legea nr. 101/2006 a încheiat cu pârâtul contractul nr._/28.09.2011. Potrivit contractului reclamanta a prestat servicii de salubritate constând în evacuarea deșeurilor, iar pârâtul s-a obligat să efectueze plata la termenele stabilite.
A mai invocat dispozițiile art. 12, ale art. 13 și ale art. 15 din contract.
În drept, creditoarea a invocat dispozițiile art. 1025 și urm. C.proc.civ..
În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu 50 lei taxa judiciară de timbru potrivit art. 6 alin. 1 din O.U.G. 80/2013.
Pârâtul nu a depus formular de răspuns.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile de la dosar, apreciind-o ca fiind pertinentă, utilă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 28.09.2011, S.C. C. S.A., în calitate de operator a încheiat cu pârâtul D. D., în calitate de utilizator, contractul de prestări servicii publice de salubrizare pentru utilizatori casnici nr._, având ca obiect prestarea serviciilor publice de salubrizare și colectarea deșeurilor reciclabile, în schimbul unui tarif aprobat de autoritățile administrației publice locale, potrivit prevederilor legale în vigoare.
Astfel, instanța reține că, prin contractul părților, s-a făcut dovada existenței raporturilor juridice dintre reclamanta S.C. C. S.A. și pârâtul D. D..
De asemenea, potrivit art. 12 al contractului semnat și ștampilat de către ambele părți, „utilizatorul are obligația să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate în termenul de scadență de 15 zile lucrătoare de la data primirii facturilor; data emiterii se înscrie pe factură. Termenul de scadență privind plata facturii se ia în calcul începând cu data primirii facturii”.
Totodată, potrivit art. 13 din contract, neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere conform reglementărilor legale în vigoare, penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței și sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, iar valoarea totală a penalităților nu va depăși valoarea facturii și se constituie în venit al operatorului. Articolul 15 din contract stipulează că „refuzul total sau parțial al utilizatorului de a plăti o factură emisă de operator va fi comunicat acestuia în scris, în termen de 5 zile de la data primirii facturii. Necontestarea în termenul arătat dă dreptul operatorului să considere factura ca fiind acceptată la plată”.
Ulterior, în baza contractului sus-menționat, creditoarea S.C. C. S.A. a emis facturi, aferente perioadei 01.12._14, scadente în termen de 15 zile lucrătoare de la data primirii facturilor, în cuantum de 614,19 lei reprezentând servicii de colectare și transport deșeuri la care se adaugă suma de 61,18 lei reprezentând penalități de întârziere, însă pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de plată.
În drept, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 1270 C.Civ „ contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”, astfel încât prin această dispoziție legală se instituie forța obligatorie a contractului între părțile contractante, conform principiului de drept pacta sunt servanda.
De asemenea, art. 1170 C.civ. stipulează că „părțile trebuie să acționeze cu bună credință atât la negocierea și încheierea contractului, cât și pe tot timpul executării sale”.
P. urmare, în pricina dedusă judecății, între părți s-au desfășurat relații comerciale în urma cărora pârâtul și-a asumat obligația de a achita facturile emise de către reclamantă.
Conform art. 1516 C.civ. creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, iar potrivit art. 1351 C.Civ. dacă legea nu prevede altfel sau părțile nu convin contrariul, răspunderea este înlăturată atunci când prejudiciul este cauzat de forță majoră sau de caz fortuit. De asemenea, potrivit art. 1548 C.Civ. culpa debitorului unei obligatii contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutarii.
În plus, potrivit art. 1530 C.Civ. creditorul are dreptul la daune interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației, iar potrivit art. 1350 C.Civ. atunci când fără justificare o partea unui contract nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii. De asemenea, în conformitate cu art. 1535 C.civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească un prejudiciu.
În acest sens, conform dispozițiilor legale enunțate, instanța reține că în cazul în care o parte a unui contract nu își îndeplinește obligațiile ce izvorăsc din acesta, atunci cealaltă parte are dreptul să obțină executarea silită a obligațiilor și să recupereze prejudiciul cauzat de neexecutarea culpabilă a contractului.
Astfel, instanța reține că în cazul obligațiilor bănești, astfel cum se solicită în cauza de față, acestea pot fi executate întotdeauna în natură, nefiind necesară determinarea prejudiciului, întrucât o creanță în bani este determinată a priori în ceea ce privește cuantumul său. În acest sens, instanța apreciază că la analiza unei acțiuni ce are ca obiect plata unei sume de bani ce reprezintă obiectul unei obligații contractuale, instanța trebuie să verifice dacă se deține de către creditor o creanță certă, lichidă și exigibilă față de debitor în urma neexecutării culpabile a contractului de către acesta din urmă.
În conformitate cu art. 662 alin 2 C.proc.civ., o creanță este certă atunci când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși înscrisul constatator semnat de părți. Potrivit art. 662 alin 3 C.proc.civ. creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Totodată, potrivit art. 662 alin. 3 C.proc.civ. o creanță este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
În ceea ce privește certitudinea creanței, instanța constată că în temeiul contractului de prestări servicii publice de salubrizare, pârâtul s-a obligat la plata sumelor rezultând din efectuarea serviciilor de salubrizare.
Astfel, potrivit clauzelor contractuale, pârâtul și-a asumat tariful serviciilor oferite de către reclamantă, astfel încât și-a însușit prin semnare și ștampilare, în mod expres, obligațiile contractuale de a plăti debitul datorat către reclamată în termen de 15 zile de la data primirii facturii.
În plus, în contract este stipulat, în mod expres, faptul că dacă utilizatorul nu contestă factura în termenul arătat, dă dreptul operatorului să considere factura ca fiind acceptată la plată.
Instanța reține că, în lipsa dovezii faptului că respectivul contract a fost reziliat, acesta își produce efectele pe deplin, iar ambele părți cocontractante, potrivit art. 1270 C.Civ., trebuie să își respecte obligațiile ce derivă din acesta.
Din contractul părților reiese faptul că acesta a fost încheiat pe o perioadă nedeterminată, iar facturile ce fac obiectul prezentului litigiu au fost emise în perioada 01.12._14, în perioada contractuală.
P. urmare, în lipsa dovezii faptului că respectivul contract a încetat anterior termenului stipulat în contract, contractul împreună cu facturile fiscale emise în baza sa, în lipsa dovezii contrare, fac dovada faptului că au fost îndeplinite obligațiile de salubrizare ce sunt în sarcina reclamantei, iar, în consecință, reclamanta are o creanță, certă, lichidă și exigibilă în favoarea debitoarei.
Așadar, instanța apreciază că obligația pârâtului de a achita suma de 614,19 lei reprezintă o creanță certă ce rezultă atât din contractul de salubrizare, asumat de către pârât, cât și din facturile fiscale emise în baza contractului.
De asemenea, instanța apreciază că această creanță este lichidă, fiind determinată, în cuantum de 614,19 lei.
Cât privește caracterul exigibil, instanța reține că s-a împlinit termenul până la care pârâtul trebuia să efectueze plata, creanța fiind, așadar, scadentă.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, și pentru acestea sunt îndeplinite condițiile enunțate.
Creanța este una certă, întrucât existența sa rezultă din art. 13 din contractul părților, asumat de pârât prin semnare, este lichidă, același articol stipulând că penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare și exigibilă, penalitățile fiind datorate începând cu prima zi după data scadenței.
Instanța constată că s-a solicitat de către reclamantă plata penalităților în cuantum de 61,18 lei pentru facturile emise, începând cu data scadenței. Având în vedere că izvorul creanței derivă din contractul de salubrizare, semnat și ștampilat de către debitoare, instanța reține că suma de 61,18 lei, reprezentând penalități de întârziere, este o creanță certă, lichidă și exigibilă
Pentru aceste considerente, instanța urmează să admită cererea și să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 675,37 lei din care suma de 614,19 lei reprezentând servicii de colectare și transport deșeuri, iar suma de 61,18 lei, reprezentând penalități de întârziere.
Instanța mai constată că prezenta cerere este formulată pe calea procedurii speciale cu privire la cererile de valoare redusă și reține că în conformitate cu art. 1025 C.proc.civ prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10 000 lei la data sesizării instanței.
Din analiza textului legal menționat, rezultă stabilirea domeniului de aplicare pentru procedura cu privire la cererile de valoare redusă, legiuitorul prevăzând, pe lângă condițiile generale pentru exercitarea oricărei acțiuni în justiție, îndeplinirea cumulativă a unor cerințe speciale. Astfel, este necesar ca acțiunea promovată să fie evaluabilă în bani și, în principiu, să aibă ca obiect o sumă de bani, iar suma pe care reclamantul o solicită pe calea acestei acțiuni speciale, să nu depășească, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, suma de 10.000 lei.
Instanța reține că cererea astfel cum a fost formulată îndeplinește condițiile de a fi soluționată în baza procedurii simplificate privind cererile de valoare redusă.
În concluzie, având în vedere aceste considerente și în raport cu art. 1270 C.Civ, art. 1170 C.Civ, art. 1350 C.Civ., art. 1530 C.Civ., art. 1535 C.Civ. și art. 1025 C.proc.civ., instanța va admite cererea și va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 675,37 lei din care suma de 614,19 lei reprezentând servicii de colectare și transport deșeuri, iar suma de 61,18 lei, reprezentând penalități de întârziere.
În ceea ce privește obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, instanța, reține că potrivit art. 453 C.proc.civ. partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Față de aceste considerente, instanța va admite cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces în cuantum de 50 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . sediul în B., .. 13, având nr. de înregistrare O.R.C. J/_ și CUI_, în contradictoriu cu pârâtul D. D. cu domiciliul în B., .. 21, ., .> Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 675,37 lei, din care suma de 614,19 lei reprezentând servicii de colectare și transport deșeuri, iar suma de 61,18 lei, reprezentând penalități de întârziere.
Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru în cuantum de 50 lei, în favoarea reclamantei.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07.10.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
I. T. D. D. B.
Red.jud.D.I.T./ 4 ex / 07.10.2014.
Dosar nr._
HOT:
07.10.2014
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . contradictoriu cu pârâtul D. D..
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 675,37 lei, din care suma de 614,19 lei reprezentând servicii de colectare și transport deșeuri, iar suma de 61,18 lei, reprezentând penalități de întârziere.
Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru în cuantum de 50 lei, în favoarea reclamantei.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07.10.2014.
PREȘEDINTE
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Pretenţii. Sentința nr. 6705/2014. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
