Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Decizia 129/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 1385/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.129
Ședința publică de la 9.03.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
Grefier - -
**************
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor formulate de apelantele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și - SA - prin lichidator judiciar GENERAL EXPERT, în contradictoriu cu intimata - SRL, împotriva sentinței comerciale nr.4134/21.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la data de 23.02.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la 2.03.2009 și apoi la 9.03.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Prin sentința comercială nr.4134/21.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr- a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta - SRL,în contradictoriu cu pârâtele - SA și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și s-a dispus în consecință constatarea nulității absolute a pct. 3 din Hotărârea AGEA din 11.10.2007, referitor la închirierea A 4, A5 și A 12.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut în esență următoarele:
Prin pct. 3 al Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor la - din 11.10.2007 s-a aprobat cu majoritate de voturi închirierea activului format din M,As si A 12 conform hotărârii Consiliului de Administrație nr. 545/31.07.2007 și a mandatului special AVAS nr. VP 4/2850/11.10.2007.
Prin acțiunea de față societatea reclamantă a solicitat constatarea nulității absolute a pct. 3 din Hotărârea AGEA ce a avut loc la data de 11.10.2007, punct aflat pe ordinea de zi ce se referea la închirierea M, As, A 12, înscrise în cartea funciara 153, I, având număr cadastral 307. Potrivit contractului de închiriere nr. 36/21.02.2005, modificat prin actele adiționale nr.1 și 2/2006 si nr.3/2007, societatea reclamantă microîntreprindere potrivit Legii nr. 346/2004, a închiriat de la - SA halele M,A5, - SRl a solicitat transformarea contractului de închiriere în contract de leasing cu clauza irevocabilă de vânzare-cumpărare în ceea ce priveste Hala A 12 (adresa nr.382/19.06.2006).
La data de 24.01.2007, prin adresa nr. 47, - SRL a solicitat ca în Consiliul de Administrație sa fie analizată solicitarea nr. 29/15.12.2006 referitor la transformarea contractului de închiriere în contract de leasing imobiliar cu clauza irevocabilă de vânzare-cumparare, fie respectarea dreptului de preemțiune potrivit clauzei contractuale (fila 10 la dosar). Parata - SA a răspuns prin adresa nr.51/26.o1.2007 ca, în urma adresei nr.47/24.01.2007 precum și a adresei AVAS nr./21.12.2006, s-a avizat favorabil de către Consiliul de Administrație, la data de 25.01.2007, transformarea contractului de închiriere nr. 36/21.02.2005 în contract de leasing imobiliar cu clauza irevocabilă de vânzare-cumpărare, incluzând și terenul aferent și a propus ca aceasta transformare să fie aprobată de către Adunarea Generală a Acționarilor (fila 9 ).
AVAS a comunicat societății reclamante, la data de 09.03.2007, ca solicitarea a fost avizată favorabil, că societatea reclamantă se încadrează în termenii și condițiile formulei de leasing imobiliar agreata de AVAS, urmând a fi supusă spre aprobare în ședința de colegiu din data de 13.03.2007 sau 20.03.2007, fiind avizat pozitiv în acest sens de reprezentantul AVAS. Reclamanta trebuia ca în termen de 30 de zile aceasta să depună la AVAS documentele din care rezultă valoarea investită cu reabilitarea activului "hale industriale A4, A5 si " (adresa nr.0111/159/09.03.2007).
Potrivit art.12 alin.1 lit. b si c din Legea nr.346/2004, mai reține Tribunalul, activele disponibile utilizate de întreprinderile mici si mijlocii în baza contractului de închiriere, a contractului de locație de gestiune sau a contractului de asociere în participațiune, încheiate cu regiile autonome, societățile sau companiile naționale, precum și cu societățile comerciale cu capital majoritar de stat urmau a fi vândute, la solicitarea locatarului sau asociatului, la prețul negociat, stabilit pe baza raportului de evaluare întocmit de un expert acceptat de părți, după deducerea investițiilor efectuate în activ de către locatar sau asociat. In cazul contractelor de locație de gestiune și asociere în participațiune, asociatul sau locatarul, întreprindere sau mijlocie, se putea solicita și încheierea unui contract de leasing imobiliar cu clauza irevocabilă de vânzare, în aceleași condiții. In cazul depunerii unei solicitări exprese privind cumpărarea activului sau încheierea unui contract de leasing imobiliar cu clauza irevocabilă de vânzare de către beneficiarii prezentelor dispoziții, care utilizau activul în baza unui contract de închiriere, cu cel puțin 60 de zile înainte de expirarea contractului de închiriere, locatorul nu va putea refuza prelungirea contractului de închiriere cu o perioadă considerată de părți suficientă pentru rezolvarea formalităților legate de încheierea contractului de vânzare - cumpărare, respectiv leasing imobiliar cu clauza irevocabila de vânzare. Contractul de închiriere, la solicitarea locatarului, va fi transformat in contract de leasing cu clauza irevocabila de vânzare la prețul negociat, stabilit pe baza raportului de evaluare întocmit de un expert acceptat de părți.
autonome, societățile sau companiile naționale, precum și societățile comerciale cu capital majoritar de stat erau obligate ca, în termen de 90 de zile de la data depunerii cererilor de către întreprinderile mici si mijlocii, să încheie contractele de vânzare-cumpărare, contractele de leasing cu clauza irevocabilă de vânzare sau să asigure accesul prioritar la închirierea, concesionarea ori leasingul activelor disponibile.
La data de 20.07.2007, prin actul adițional înregistrat sub nr. 516, având în vedere solicitarea scrisă a locatarului, conform adresei înregistrată sub nr. 291/24.04.2004, prevederile Legii nr.346/2004 articolului 12 lit. b, precum și hotărârea Consiliului de Administrație contractul de închiriere a fost prelungit pentru o perioada de 60 de zile (fila 11 la dosar).
Tribunalul a apreciat astfel că față de adresa - SA nr.51/26.01.2007 și adresa AVAS nr.0111/159/09.03.2007, între - SA și - SA au demarat procedurile prevăzute de articolul 12 lit. din Legea nr.346/2004, așa cum rezulta și din faptul prelungirii contractului de închiriere cu cele 60 de zile necesare rezolvării formalităților legate de încheierea contractului de vânzare-cumpărare, respectiv leasing imobiliar cu clauza irevocabilă de vânzare.
Față de susținerile pârâtelor în apărare s-a constatat că dispozițiile speciale de Legea nr.346/2004 sunt derogatorii de la dreptul comun constituit din Legea nr.137 /2002, OUG 88/1997. Pe de altă parte, Tribunalul a considerat că din analiza dispozițiilor articolului 18 lit. e din Statutul societății și articolului 15 alin.4 din legea nr.137/2002, contractul de închiriere și actul adițional prin care a fost prelungit cu termenul cu 60 de zile, în condițiile art.12 din Legea nr.346/2004, au fost încheiate anterior datei de 26.07.2007, moment la care AVAS a fost înregistrat ca acționar majoritar al -, neexistând nici un temei juridic care să impună reluarea procedurii de închiriere și vânzare.
Prin Hotărârea AGEA ce a avut loc la data de 11.10.2007 s-a aprobat închirierea A4, A5 și prin licitație publică, reprezentantul AVAS având mandat special în vederea aprobării închirierii A4, A5 si A 12 prin licitație publică, de tip competitiv (fila 32 la dosar), iar cel al - SA pentru a vota aprobarea închirierii în suprafață de 4.021,02 mp la prețul de 18.000 Euro/ luna ( fără TVA), iar în contractul de închiriere să nu fie trecută nici o clauză referitoare la obligația de vânzare ulterioară sau alte facilități în caz de privatizare și nici un fel de garanții în caz de lichidare a societății, executare silita a bunului sau hotărâre de vânzare ( fila 33).
Față de aceste considerente, apreciind că s-a încălcat obligația prevăzută de articolul 12 alin.2 din Legea nr.346/2004, ce constituie, în opinia instanței, frauda la lege, ce se sancționează cu nulitatea absolută, tribunalul, în temeiul articolului 132 din legea nr.31/1990 Raa dmis acțiunea precizată și a constatat nulitatea absolută a pct.3 din Hotărârea AGEA din 11.10.2007 referitoare la închirierea A4, A5 și A 12.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și - SA.
În motivarea apelului său, apelanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI susține că hotărârea apelată este nelegală și netemeinică, deoarece instanța de fond a reținut greșit că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de articolul 12 alin. 1 lit. b și c din Legea nr.346/2004, apreciind că încălcarea acestor dispoziții constituie fraudă la lege, sancționată cu nulitatea absolută a hotărârii AGEA din 11.10.2007, precum și că dispozițiile speciale din Legea nr.346/2004 sunt derogatorii de la dreptul comun.
Apelanta susține că, în speță sunt incidente prevederile legislației privatizării, cadrul legal special în privința închirierii și vânzării activelor societăților comerciale și nu dispozițiile Legii nr. 346/2004.
Dezvoltând, apelanta invocă dispozițiile articolului 2 din Legea nr. 137/2002 care stabilesc aplicabilitatea legii acelor societăți comerciale la care statul este acționar, dispozițiile articolului 15 alin. 4 din aceeași lege care stabilesc că închirierea activelor societății comerciale se aprobă de către adunarea generală a acționarilor pe baza mandatului acordat de instituția publică implicată,dispozițiile articolului 241 alin.2 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital care stabilesc că închirierile de active corporale pentru o perioadă mai mare de un an a căror valoare depășește 20 % din valoarea totalului activelor imobilizate, se aprobă, în prealabil de adunarea generală extraordinară a acționarilor, dispozițiile articolului 15322din Legea nr. 31/1990.
Conform articolului 13 alin. 4 din Legea nr.346/2004 societățile comerciale cu capital majoritar de stat sunt obligate să stabilească și să întocmească liste cuprinzând activele disponibile, ce vor fi trimise Camerei de Comerț și Industrie a României.
Din înscrisurile depuse de reclamanta nu rezultă faptul că - SA ar fi întocmit o asemenea listă, astfel că, cele trei hale nu sunt active disponibile, în sensul prevăzut de Legea nr.346/2004.
Pe lângă această condiție, susține apelanta, trebuia îndeplinită și condiția existenței unui contract de închiriere în derulare pentru ca societatea comercială să poată vinde activele respective.
În ceea ce privește constatarea de către instanță a nulității absolute a punctului 5 din AGEA, apelanta consideră că aceasta este nefondată deoarece nu s-a dovedit existența unei cauze de nulitate absolută, care să conducă la concluzia fraudei la lege.
Apelanta consideră că hotărârea AGEA din 11.10.2007 este legală și temeinică, fiind în concordanță cu legislația internă cât și cu legislația europeană în materie.
Astfel, articolul 85 alin. 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene stabilește incompatibilitatea cu piața comună și interzicerea oricăror acordului sau practici concertate care pot afecta comerțul între statele membre, mai ales cele care constau în: fixarea prețurilor de cumpărare sau de vânzare, limitarea sau controlul producției, a desfacerii a dezvoltării tehnice sau a investițiilor, repartizarea piețelor sau a surselor de aprovizionare, aplicarea unor condiții inegale la prestații echivalente, condiționarea încheierii contractelor de acceptare de către parteneri a unor prestații suplimentare. sau deciziile interzise în virtutea acestui text sunt nule de drept. La pronunțarea hotărârii apelate, consideră apelanta, instanța de fond nu a avut în vedere transpunerea acquis-ului comunitar și armonizarea legislației naționale cu reglementările comunicate.
În drept, apelanta invocă dispozițiile articolului 282și următoarele Cod procedură civilă.
În motivarea apelului său, apelanta pârâta - SA susține că hotărârea este nelegală deoarece la data încheierii contractului de închiriere, 20.02.2005, - SA avea capital integral privat, situație față de care exista posibilitatea aplicării articolului 18 lit. din statutul societății, care prevedea posibilitatea încheierii contractului de închiriere numai cu aprobarea consiliului de administrație al societății.
Ulterior înregistrării contractului de închiriere și concomitent cu actul adițional nr. 2/26.07.2007, adică exact în ziua de 26.07.2007, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI a fost înregistrată acționar majoritar al pârâtei, în urma anulării contractului de privatizare a - SA.
În consecință, având în vedere schimbarea acționariatului majoritar, au devenit aplicabile dispozițiile Legii nr. 137/2002 și se impunea reluarea procedurii de închiriere/vânzare conform metodologiei.
Or, dispozițiile în vigoare statuează în sensul că închiriere activelor unei societăți deținută de către S se face prin licitație publică de timp competitiv,societatea fiind începând cu data de 26.11.2007, conform ordinului nr.7838, subiectul procedurii speciale de administrare specială și supraveghere financiară pentru perioada de privatizare. Fiind subiectul unei astfel de proceduri, pentru a fi încheiate contracte de închiriere, era necesar mandatul special al acționarului majoritar, acesta fiind motivul pentru care prin hotărârea nr. 48/9.10.2007 s-a aprobat închirierea activului format din halele A 4, A 5 și A 12, cu respectarea mai multor condiții (închirierea să se facă numai prin licitație publică de tip competitiv, valoarea de pornire a licitației să nu fie sub prețul stabilit de administratorul special, componența comisiei de licitație să includă un reprezentant al acționarului majoritar, precum și includerea în contract a unor clauze asiguratorii cu privire la îmbunătățiri, reparații mici locative sau cu privire la starea de insolvență a uneia dintre părți).
Din economia textelor articolului 13 alin.1,2 și 4 din Legea nr. 346/2004 reiese faptul că doar - SA avea calitatea să stabilească care active sunt disponibile și dă întocmească lista acestora. Acestea ar fi fost disponibile doar în situația în care halele enumerate ar fi fost declarate active disponibile de către societate, în condițiile legii, la care se adaugă condiția existenței unui contract de închiriere în derulare, precum și calitatea de întreprindere mică și mijlocie a reclamantei, dovadă ce nu a fost făcută.
Pentru aceste considerente, apelanta solicită admiterea apelului.
Analizând cele două apeluri declarate de pârâte, Curtea apreciază că acestea sunt nefondate și urmează a fi respinse pentru următoarele considerente:
În ce privește apelul declarat de AVAS, acesta este nefondat, deoarece criticile invocate nu pot fi primite, Tribunalul procedând în mod corect la anularea punctului 3 din Hotărârea AGEA din 11.10.2007 referitor la închirierea A 4, A 5, A 16.
Cu privire la caracterul special al prevederilor prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. b) și c) din Legea nr. 346/2004 în materie de privatizare, raportat la Legea nr. 137/2002 și OUG nr. 88/1997, Curtea constată că acesta a fost reținut în mod temeinic de către Tribunal, în aprecierea legii aplicabile în analiza motivelor de nulitate absolută a Hotărârii AGEA atacată. Astfel, dispozițiile art. 12 alin. 1 lit. b) și c) din Legea nr. 346/2004 instituie anumite drepturi în patrimoniul acelor societăți comerciale care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru a beneficia de facilitățile astfel reglementate, iar în sarcina societăților comerciale cu capital majoritar de stat, cu care întreprinderile mici și mijlocii au încheiat contracte de închiriere sau de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, anumite obligații corelative.
Din această perspectivă, cum AVAS reprezintă acea autoritate care a fost înființată special pentru valorificarea activelor statului ( anterior, a participațiilor statului ), rezultă că aceasta este obligată să respecte legislația specială ce conferă întreprinderilor mici și mijlocii aceste drepturi, ce se circumscriu într-un sens larg întregului proces de privatizare derulat în mai multe modalități mai mult sau mai puțin eficiente în perioada 1997 ( începând cu OUG nr. 88/1997, continuând cu Legea nr. 99/1999, cu Legea nr. 137/2002 etc ) până astăzi, constând fie în vânzarea activelor societăților cu capital majoritar de stat, fie în vânzarea acțiunilor deținute de stat la aceste societăți.
Prin urmare, Legea nr. 346/2004, adoptată după Legea nr. 137/2002, are un caracter special în raport cu aceasta, în ce privește raporturile dintre societățile comerciale cu capital majoritar de stat și acele societăți comerciale ce se încadrează în categoria întreprinderilor mici și mijlocii, deoarece în caz contrar Legea nr. 346/2004 nu și-ar justifica utilitatea, de vreme ce, așa cum susține apelanta AVAS, exista o lege care reglementa raporturile dintre aceștia. Mai mult, caracterul special al dispozițiilor Legii nr. 346/2004 și derogatoriu de la Legea nr. 137/2002, care constituie dreptul comun n materie de privatizare, rezultă și din aceea, că în timp ce Legea nr. 137/2002 se aplică tuturor societăților comerciale implicate într-un fel sau altul în procesul de privatizare, Legea nr. 346/2004 se aplică exclusiv acelor societăți comerciale care au statutul de întreprinderi mici și mijlocii, aceasta fiind o reglementare ce s-a dorit a stimula activitățile acestor societăți comerciale, prim măsurile de protecție și facilitățile oferite pentru achiziționarea unor active aparținând societăților comerciale cu capital majoritar de stat, deținute cu diferite titluri, prevăzute în mod expres de lege.
Pentru considerentele evocate, critica apelantei privind caracterul special al Legii nr. 137/2001 în raport cu Legea nr. 346/2004 nu poate fi reținută de către
În ce privește critica relativă la competența adunării generale de a aproba închirierea, vânzarea activelor unei societăți la care statul este acționar majoritar ( pornind de la dispozițiile art. 241 alin. 2 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital și ale art. 2 și 15 alin. 4 din Legea nr. 137/2002), Curtea constată că și aceasta este nefondată pe de o parte datorită caracterului special al Legii nr. 346/2004, iar pe de altă parte, reținerea de către Tribunal a împrejurării că procedurile de vânzare a celor trei hale de către pârâta - către reclamantă fuseseră demarate mai înainte de adoptarea hotărârii AGEA din 11.10.2007 care la punctul 3 prevedea tocmai ignorarea drepturilor reclamantei și ignorarea dispozițiilor speciale care îi confereau aceste drepturi, este legală și temeinică.
Astfel, atât pârâta - SA cât și acționarul majoritar la aceasta, Statul român prin autoritatea implicată în procesul de privatizare (AVAS),au fost de acord cu transformarea contractului de închiriere deținut de reclamantă cu privire la cele trei hale, în contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare( filele 7, 9, 16 și 11 din dosarul Tribunalului).
Toate aceste adrese comunicate reciproc de părți, reținute ca atare și de către Tribunal, constituie indiscutabil elemente care conduc la concluzia demarării procedurii de vânzare a celor trei hale către reclamantă, astfel că susținerile apelantei cu privire la competența Adunării generale a acționarilor sunt lipsite de relevanță deoarece beneficiul creat de Legea nr. 346/2004 nu este condiționat de o hotărâre prealabilă a Adunării Generale, acesta fiind reglementat expres de lege.
Cu privire la caracterul de active disponibile, în sensul art. 13 alin. 4 din Legea nr. 346/2004, ce se pretinde că nu ar fi îndeplinit cu privire la cele trei hale, deoarece pârâta - nu a procedat la întocmirea listei ce ar fi trebuit transmisă către Camera de Comerț și Industrie a României, acest motiv de apel urmează a fi apreciat ca nefondat, deoarece apelanta invocăneîndeplinirea de către ea însăși ( în calitate de acționar majoritar la -, cu putere de decizie) a unei proceduri, astfel că, dacă aceasta s-ar afla într-o eventualăculpă pentru neîntocmirea listei cu activele disponibile, această culpă nu poate fi invocată pentru protecția unui drept al său ( în raporturile cu reclamanta, care nu are nici o vină pentru aceasta) deoarece nimeni nu poate obține protecția dreptului său întemeindu-se pe propria culpă (nemo auditur propriam urpitudinem allegans). Altfel spus, lipsa acestei liste nu este esențială pentru aplicabilitatea Legii nr. 346/2004, deoarece dispozițiile acestei legi au fost edictateîn favoarea întreprinderilor mici și mijlocii, în sensul de a produce efecte juridice asupra patrimoniului acestora și a activității lor, iar nu în favoarea societăților cu capital majoritar de stat, caresunt ținute a respecta legea specială și a îndeplini anumite obligații corelative drepturilor acestor întreprinderi mici și mijlocii.
Referitor la critica potrivit cu care pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 346/2004 era nevoie de existența unui contract de închiriere în derulare, iar în opinia apelantei AVAS acesta nu există, Curtea constată că în condițiile în care prin actul adițional nr. 3/2007 la contractul de închiriere nr. 36/21.02.2005 ( fila 11 din dosarul TB) contractul de închiriere a fost prelungit până la data de 30.09.2007, iar prin adresele nr. -/09.03.2007 - fila 7 din dosarul TB, adresa nr. 51/28.01.2007 - fila 9 din dosarul TB pârâtele și-au exprimat acordul pentrutransformarea contractului de închiriere în contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, voința tuturor părților implicate în procedura prevăzută de Legea nr. 346/2004 fiind foarte clar exprimată, rezultă că la data de 11.10.2007, data adoptării Hotărârii AGEA ( pct. 3) a cărei nulitate s-a solicitat, reclamanta beneficia de untitlu de folosințăasupra celor trei hale ( decurgând din contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, care chiar dacă nu s-a încheiat în forma unui înscris unitar, în sensul deinstrumentum, acesta există în sensul denegotium, așa cum părțile și-au exprimat voința în corespondența dintre ele) ba mai mult, aceasta eratitulara dreptului de a dobândi în viitor chiar dreptul de proprietateasupra acestor hale, respectiv a dreptului de opțiune la vânzare, conform Legii nr. 346/2004.
De aceea, critica apelantei în sensul inexistenței unui contract de închiriere în derulare la data adoptării Hotărârii va fi înlăturată ca nefondată, mai ales că transformarea contractului de închiriere în contract de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare s-a produs în perioada când acesta era în plină derulare. De altfel, acesta a și fost motivul pentru care părțile au convenit prin actul adițional nr. 3/2007 (fila 11) prelungirea contractului de închiriere, tocmai pentru a avea răgazul necesar de a proceda la încheierea printr-un singur înscris ( instrumentum) a contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, în scopul aplicării întocmai a dispozițiilor Legii nr. 346/2004.
În fine, invocarea unor dispoziții comunitare în susținerea motivelor de apel formulate de AVAS ( art. 85 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene), astfel cum au fost acestea evocate mai sus, este total neavenită, deoarece contractul de închiriere și contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare de care a beneficiat reclamanta nu constituie nicidecum " acorduri " sau " practici concertate" de natură a afecta comerțul dintre statele membre, ci dimpotrivă constituie tocmai respectarea legislației speciale interne, care nu se află în contradicție cu Tratatul Comunității Europene, ci reprezintă tocmai transpunerea aquis-ului comunitar în legislația națională. De altfel, apelanta AVAS se rezumă la a reproduce textele comunitare, fără a explica modul cum aceasta consideră că au fost încălcate de către Tribunal, astfel că această critică este nefondată și din acest motiv. Deși nu se arată expres, Curtea înțelege că apelanta susține inaplicabilitatea Legii nr. 346/2004 sub pretextul că aceasta ar contraveni legislației comunitare, ceea ce nu poate fi nicidecum acceptat, deoarece reglementarea cuprinsă în Legea nr. 346/2004 nu contravine dreptului comunitar, instituirea unor drepturi în favoarea acelor societăți comerciale care au efectuat investiții serioase la activele unor societăți comerciale cu capital majoritar de stat tocmai în scopul obținerii acestor beneficii nefiind contrară legislației comunitare. Apelanta nu detaliază modul cum aceste dispoziții afectează comerțul dintre statele membre, iar din probele administrate în cauză și din interpretarea legii în sensul de a produce efecte, iar nu în sensul de a nu produce nici unul, Curtea reține că dispozițiile comunitare sunt respectate întocmai.
II. În ce privește apelul declarat de pârâta -. și acesta este nefondat, susținerile apelantei în sensul că dacă la data încheierii contractului de închiriere cu reclamanta (20.02.2005) societatea era o societate cu capital integral privat, astfel că după ce AVAS a devenit acționar majoritar la această pârâtă, ca efect al anulării contractului de privatizare, încheierea contractelor de închiriere trebuia supusă din nou aprobării noului Consiliu de Administrație sunt vădit nefondate.
Astfel, apelanta-pârâtă - încearcă să acrediteze ideea că o dată cu revenirea acțiunilor pârâtei în patrimoniul AVAS, care a redevenit acționar majoritar după anularea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, toate contractele ce fuseseră încheiate anterior de către societate ( în conformitate cu legea și statutul acesteia) trebuiau rediscutate, încheiate din nou, cu aprobarea noului ( și vechiului ) acționar AVAS, ceea ce este absurd, mai ales că legea nu stabilește o astfel de procedură ce ar fi absurdă, draconică și contrară principiului siguranței circuitului civil. Dispozițiile art. 15 alin. 4 din Legea nr. 137/2002 reglementeazăo condiție pentru încheierea unor noi contracte de închiriere, fără a impune reluarea procedurii de închiriere desfășurată cu mulți ani în urmă în condiții de legalitate, referitor la contracte de închiriere în derulare. A interpreta legea în sensul afirmat de apelantă înseamnă a conferi un caracter redundant unor dispoziții legale, iar greșelile săvârșite de însăși societatea privatizată, fie prin faptele acționarului majoritar AVAS fie ale altor persoane implicate în procesul de privatizare, care au condus la nulitatea privatizării, să se răsfrângă asupra partenerilor contractuali, cărora nu li se poate imputa nici o culpă, care ar fi împovărați ca pentru păstrarea drepturilor lor dobândite în condiții de legalitate anterior anulării, să parcurgă din nou aceleași etape contractuale. Desigur că această interpretare ar fi una inechitabilă pentru reclamantă, astfel că instanța de apel nu poate primi aceste susțineri.
Nu trebuie uitat de asemenea, așa cum am arătat și la punctul I ( în motivarea soluției date apelului declarat de AVAS) că dispozițiile Legii nr. 346/2004 au un caracter special și derogatoriu de la dreptul comun, astfel că Legea nr. 137/2002 ( art. 15 alin. 4 invocat de apelantă) va fi aplicată numai în acord cu prevederile legii speciale, așa cum corect a considerat și Tribunalul.
Din susținerile apelantei ar rezulta că toate contractele de închiriere încheiate anterior anulării contractului de privatizare, în condiții de perfectă legalitate, și-ar fi încetat efectele, după revenirea AVAS în structura acționariatului societății, fiind deci necesară reluarea procedurii de închiriere, ceea ce, pe de o parte nu este prevăzut expres de lege, iar pe de altă parte, ar avea natura unei desființări cu caracter retroactiv a unor drepturi speciale prevăzute expres de legea specială ( art. 12 alin. 1 lit. b) și c) din Legea nr. 346/2004).
Nu în ultimul rând, Curtea apreciază că în raport de voința tuturor părților din cauza de față, în ce privește pe de o parte valabilitatea contractului de închiriere ( încheiat la data de 20.02.2005), pe de altă parte prelungirea acestuia până la data de 30.09.2007 și, mai ales, cu privire la transformarea acestuia în contact de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare, reclamanta este beneficiara legală a unei "speranțe legitime" că va deveni proprietara celor trei hale, prin parcurgerea procedurilor prevăzute de Legea nr. 346/2004, ceea ce ar face aplicabil și art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Cu alte cuvinte, atât legea specială cât și voința celor trei părți din cauza de față, exprimată în scris în cursul anului 2007, în perioada imediat anterioară adoptării Hotărârii AGEA din 11.10.2007, îndreptățeau pe reclamantă la cumpărarea celor trei hale, iar prin adoptarea punctului 3 din hotărâre, pârâtele au desființat acest drept, aprobând închirierea acestui activ, contrar celor susținute în corespondența reparată cu reclamanta și mai ales, contrar art. 12 alin. 1 lit. b) și c) din Legea nr. 346/2004.
Referitor la critica privind lipsa unei liste a activelor disponibile, pentru aceleași considerente arătate mai sus în respingerea apelului AVAS, care a invocat și acest motiv de apel, Curtea o apreciază de asemenea, ca nefondată.
În raport de motivele reținute mai sus, Curtea, în temeiul art. 296 din pr. civ. rap. la art. 132 din Legea nr. 31/1990 republicată cu modificări, la art. 12 alin. 1 lit. b) și c) din Legea nr. 346/2004, va respinge apelurile ca nefondate, apreciind că sentința Tribunalului este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile formulate de apelantele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul în B, sector 1,--11 și - SA - prin lichidator judiciar GENERAL EXPERT cu sediul ales în B la ȘI ASOCIAȚII din 13 nr. 85,. 8.. 53,. 1, sector 5, în contradictoriu cu intimata - SRL cu sediul în B, sector 1,-,. A,. 28,3 și cu sediul ales în B, sector 3, din A I, nr. 4, -. 1,. 6,. 27, împotriva sentinței comerciale nr.4134/21.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, ca nefondate.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 09.03. 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
Ex.5/08.04.2009
Tribunalul București
Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu
