Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Sentința 198/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1820/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
SENTINȚA COMERCIALĂ Nr. 198
Ședința publică de la 14 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alecsandrina Rădulescu
GREFIER ---
Pe rol soluționarea acțiunii în anulare formulată de petenta MINISTERUL TRANSPORTURILOR împotriva sentinței arbitrale nr. 134 din data de 13 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul nr. 76/2006 în contradictoriu cu intimații - -, COMPANIA NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME -
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petenta prin consilier juridic, cu delegație la dosar, intimatele - - prin avocat, cu împuternicire avocațială nr. - din 13.11.2008, COMPANIA NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME - G prin avocat, cu delegație de substituire.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Intimata, prin avocat, solicită ca petenta să precizeze ce anume puncte atacă din hotărârea arbitrală.
Petenta, prin consilier juridic, arată că solicită anularea hotărârii arbitrale în întregul ei.
Curtea, face cunoscut părților că prin decizia nr. 856 din 29.02.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența soluționării acțiunii în anulare în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția Comercială, iar potrivit încheierii din 22.10.2008 s-a soluționat de către Curtea de APEL BUCUREȘTI în mod irevocabil și cererea de reexaminare a plății taxei de timbru formulată de Ministerul Transporturilor, astfel că excepția netimbrării acțiunii în anulare a rămas fără obiect.
Intimata, prin avocat, față de precizarea instanței învederează că din excepțiile pe care le-a invocat, respectiv a greșitei îndreptări a acțiunii în anulare, a necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și netimbrării, în discuție a mai rămas doar excepția lipsei de interes a MINISTERULUI TRASNPORTURILOR.
Curtea,din oficiu, în temeiul art.137 proc.civilă pune în discuția părților excepția inadmisibilității acțiunii în anulare, excepție ce se impune în cauză față de condițiile imperative ale art.364 lit. a - i proc.civilă, care este prioritară excepției lipsei de interes.
Petenta cere Curții a face precizarea în ce constă excepția inadmisibilității invocată, deoarece consideră că ar trebui să i se dea cuvântul pe fond.
Aceeași cerere o face și intimata.
Curtea precizează că acțiunea în anulare este o cale specială de atac care trebuie să fie corect încadrată cu referire expresă la dispozițiile imperative și limitative ale art.364 lit.a-i Cod procedură civilă.
Acordă cuvântul părților pe excepția inadmisibilității.
Petenta, prin consilier juridic, arată că cererea se încadrează în dispozițiile art.364 lit. a,b și i și este admisibilă, sens în care solicită respingerea excepției de inadmisibilitate a acțiunii în anulare.
Intimata, prin avocat, solicită admiterea excepției de inadmisibilitate a acțiunii în anulare, având în vedere că nu se încadrează în dispoz. art.364 lit.a,i din proc.civilă - dispoziții care sunt de strictă interpretare.
Intimata COMPANIA NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME, prin avocat, solicită la rândul ei respingerea excepției de inadmisibilitate a acțiunii în anulare, având în vedere că cererea se încadrează în dispozițiile art.364 lit.a,b și i proc. civilă.
Curtea, rămâne în pronunțare pe excepția inadmisibilității acțiunii în anulare.
CURTEA
Prin sentința arbitrală nr.134 din 13 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, tribunalul arbitral învestit cu soluționarea cererii de arbitrare formulată de reclamanta - -, în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și Compania Națională Administrația Porturilor Maritime - a hotărât următoarele:
"Respinge ca neîntemeiate excepțiile inadmisibilității acțiunii și lipsei calității procesuale pasive, formulate de pârâta Ministerul Transporturilor Construcțiilor și Turismului, precum și excepția lipsei calității procesual pasive formulată de pârâta Compania Națională Administrația Porturilor Maritime -.
Admite în parte acțiunea înregistrată la Curtea de Arbitraj Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României sub nr.216 din 17 martie 2006, formulată de reclamanta - -.
Obligă pârâta Compania Națională Administrația Porturilor Maritime - să plătească reclamantei suma de 9.477.408,27 lei (Ron) reprezentând cauzat acesteia, la expirarea termenului de concesiune urmând să se facă aplicarea art.11 din contractul nr.1/1992.
Mai obligă pârâta Compania Națională Administrația Porturilor Maritime - la plata sumei de 290.814,50 lei către reclamanta, reprezentând cheltuieli arbitrale.
Respinge cererea de obligare a pârâtei Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului la plata cheltuielilor arbitrale efectuate de reclamantă.
Prezenta hotărâre este opozabilă și pârâtei Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului."
În motivarea acestei sentințe s-a reținut că prin acțiunea reclamantei - -, la data de 17.03.2006 a fost sesizat tribunalul arbitral cu cererea de arbitrare a litigiului cu și, ce are ca obiect modificarea termenului de concesiune stabilit prin contractul de concesiune nr.1/1992 încheiat cu concedentul până la limita termenului maxim de 49 ani prevăzut de lege, cu titlu de reparare în natură a prejudiciului și alternativ, obligarea concedentului la repararea prin echivalent, evaluat provizoriu la suma de 11.593.122 RON, a prejudiciului creat concesionarei, și cheltuieli de arbitrare.
Că prin întâmpinare a solicitat tribunalului arbitral să respingă cererea reclamantei ca inadmisibilă, pentru că nu există raporturi juridice între reclamantă și și nici convenție arbitrală scrisă între ele, precum și pentru lipsa calității procesuale pasive a întrucât ea nu este parte în contractul nr.1/1992 invocat drept temei al acțiunii contractuale.
Cu referire expresă la, tribunalul a constatat că acțiunea reclamantei față de aceasta nu este inadmisibilă și ca urmare a respins excepția ridicată de această pârâtă ca neîntemeiată.
A mai reținut tribunalul arbitral ca fiind adevărat faptul că între reclamanta și nu există raporturi contractuale și nici clauză compromisorie convențional stabilită, dar se observă din acțiunea cu care a fost învestit tribunalul arbitral, că a fost chemată în arbitrare nu pentru a fi obligată pe baza unei convenții, neexistând un asemenea petit al acțiunii, ci numai pentru a-i fi opozabilă hotărârea, cererea reclamantei în ce-l privește având un caracter incidental și urmărind rezolvarea unui litigiu ce privește o regie din subordine.
Pentru aceleași considerente și având limitările mai sus menționate, s-a apreciat ca neîntemeiată și excepția lipsei calității procesuale pasive.
S-a mai reținut doar că hotărârea ce se va pronunța în cauză urmează a fi opozabilă și pârâtei în calitatea sa de for superior a celeilalte pârâte și de titulară a dreptului de transmitere către cealaltă pârâtă a folosinței bunurilor proprietate publică.
Pentru cele arătate s-a pronunțat sentința de mai sus.
Împotriva sentinței arbitrale nr.134/13.06.2007 a formulat acțiune în anulare MINISTERUL TRANSPORTURILOR (fost ), ce a fost introdusă direct la Înalta Curte de Casație și Justiție unde a fost înregistrată la data de 26.06.2007.
Prin decizia nr.856/29.02.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a acțiunii în anulare a sentinței arbitrale nr.134/13.06.2007 în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția Comercială unde a fost înregistrată la 01.10.2008 sub nr- fiind repartizată la Secția a VI-a Comercială.
În motivarea acțiunii în anulare petiționara susține următoarele:
- litigiul nu era susceptibil de soluționare pe calea arbitraj ului (art.364 lit.a) deoarece petitul principal al cererii, respectiv modificarea termenului unui contract de concesiune a cărui durată a fost stabilită printr-o hotărâre de guvern (HG nr.268/1992) nu este susceptibil de a fi soluționat pe calea arbitrajului, controlul judecătoresc al actelor administrative realizându-se exclusiv în fata instanțelor de contencios administrativ;
- tribunalul arbitral a soluționat litigiul fără să existe o convenție arbitrală consimțită de Ministerul Transporturilor, care nu este parte în contractul de concesiune nr.1/1992 pe care s-a întemeiat reclamanta (art.364 lit.b);
- că în contextul celor arătate, hotărârea arbitrală a fost pronunțată cu încălcarea ordinii publice, a bunelor moravuri, ori dispoziții imperative ale legii (art.364 lit.i).
pe larg motivele invocate în cerere, făcând însă ampleapărări pe fondulcauzei în baza cărora consideră că se impune reformarea soluției arbitrale arătând că în mod greșit s-a respins primul capăt de cerere și s-a admis cel de-al doilea capăt al acțiunii reclamantei, deoarece petitul cu caracter principal trebuie să atragăsine qua nonși respingerea celui de-al doilea petit al acțiunii, solicitat alternativ; că în condițiile în care potrivit dispozițiilor legale termenul contractului de concesiune nu poate fi modificat, deci petitul era inadmisibil, dezdăunarea pentru "prejudiciile" cauzate ca urmare a neprelungirii termenului contractului este lipsită de temei legal. Critică și concluziile raportului de expertiză pe care le consideră greșite reținând faptul că reclamanta însăși se face vinovată de neîndeplinirea obligațiilor contractuale. Mai arată că tribunalul arbitral nu a ținut seama de principiul disponibilități și contradictorialității, privând părțile de posibilitatea apărărilor pe noile aspecte reținute și că li s-ar fi încălcat astfel și dreptul la apărare.
astfel admiterea acțiunii în anulare și pe fond respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
La cererea de acțiune în anulare s-au depus întâmpinări de către intimate, Compania Națională Administrația Porturilor Maritime cerând admiterea acțiunii în anulare și pe fond respingerea acțiunii formulate de așa cum rezultă și din cuprinsul acțiunii în anulare formulată de petentă.
invocă greșita îndreptare a acțiunii în anulare considerând că aceasta ar fi trebuit introdusă la instanța de control judiciar competentă, respectiv la Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția Comercială.
Aceste excepții au fost soluționate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.85/29.02.2002, motiv pentru care s-a și trimis cauza spre soluționare Curții de APEL BUCUREȘTI.
Aceeași intimată a mai invocat excepțiile lipsei de interes a MT și a netimbrării acțiunii în anulare.
A făcut și apărări ample pe fondul cererii acțiunii în anulare cerând respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Excepția netimbrării acțiunii în anulare a fost soluționată irevocabil de Curtea de APEL BUCUREȘTI prin încheierea nr.174 din 22.10.2008 pronunțată în dosar nr-.
Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art.137 Cod procedură civilă, pune în discuția părților, din oficiu, excepția inadmisibilității acțiunii în anulare, pe care o consideră prioritară excepției lipsei de interes.
Dezbaterile cu privire la excepția inadmisibilității sunt relatate în practicaua prezentei hotărâri.
Față de cele de mai sus Curtea constată și reține următoarele:
Acțiunea în anulare este singura modalitate care permite părților să ceară desființarea hotărârii arbitrale, fiind prevăzută la art.364 Cod procedură civilă, pentru motivele prevăzute în mod expres la literele a-i din acest articol.
Potrivit deciziilor Înaltei Curți de Casație și Justiție dispozițiile art.364 lit.a-i Cod procedură civilă sunt prevăzute expres de lege și de strictă interpretare.
Astfel, "Nici unul din motivele prevăzute de art.364 lit.a-i Cod procedură civilă nu dă instanței de judecată dreptul să cerceteze modul în care tribunalul arbitral a soluționat fondul pricinii, ci numai să vadă dacă nu au fost respectate condițiile de formă ale arbitrajului și anume cele privind existența unei convenții arbitrale legale și posibilitatea ca litigiul să fie soluționat pe calea arbitrajului, constituirea tribunalului arbitral, asigurarea dreptului la apărare a părților, redactarea hotărârii arbitrale și respectarea dispozițiilor imperative ale legii și a normelor care asigură ordinea publică și bunele moravuri ( - Secția Comercială, decizia nr.1343/1997 și 747/21.02.2006).
Și în literatura de specialitate hotărârea arbitrală nu poate fi desființată pe calea acțiunii în anulare decât pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art.364 Cod procedură civilă. Nici unul din motive nu vizează însă greșita judecată în fapt sau în drept.
În speță tribunalul arbitral a respins cererea reclamantei de obligare a la plata cheltuielilor de judecată.
S-a făcut mențiunea în dispozitiv că hotărârea este opozabilă și acestei pârâte
Petenta și-a întemeiat acțiunea arbitrală pe dispozițiile art.364 lit.a, b și i Cod procedură civilă.
Analizând sentința arbitrală prin prisma criticilor ce i se aduc de către petentă, Curtea reține că în respectarea dispozițiilor exprese ale de procedură arbitrală (cap.III) tribunalul arbitral și-a verificat competența ținând seama și de clauza compromisorie inclusă la art.19 din Contractul I/1992, în discuție. Tribunalul arbitral a analizat de asemenea cu prioritate cele două excepții invocate de prin încheierea din 05.07.2006 și după o analiză amplă și competentă, temeinic motivată, a reținut că este necesară menținerea în cauză a MT numai sub aspectul opozabilității hotărârii. În această fază cele două excepții au fost unite cu fondul (pag.160-161 dosar arbitral).
Prin sentința arbitrală atacată s-au respins cele două excepții invocate de petentă ca nefondate pentru motivele arătate deja în motivarea pe scurt a sentinței arbitrale.
Mai mult, din dispozitivul sentinței arbitrale, prin care s-au respins pretențiile reclamantei față de MT, rezultă că în sarcina petentei nu s-a reținut nici o obligație, deci MT nu are niciun prejudiciu.
Prin criticile aduse hotărârii arbitrale atacate atât cu privire la dispozițiile art.364 lit.a, lit.b dar și prin cele prevăzute la lit.i, petenta a invocat numai aspectece vizează fondul pricinii, toate apărările sunt legate de contractul de concesiune, de dispozițiile legale aplicabile contractului respectiv HG nr.268/1992, ori în cauză petenta nu a avut legătură cu fondul pricinii.
Nu a putut dovedi care din textele de lege nu au fost respectate de instanța arbitrală față de art.364 lit.i invocat, atât în ce privește competența sa, drepturile pe care le are în legătură cu rezolvarea cererilor având caracter incidental, cum a fost și cererea reclamantei în cauză.
Nu s-a referit de loc la modul cum au fost soluționate excepțiile invocate; nu a putut dovedi care au fost textele de lege încălcate, ordinea publică și bunele moravuri.
În atare situație, simpla arătare a dispozițiilor imperative ale legii care dau dreptul petentei la desființarea hotărârii arbitrale, fără a se face dovezi noi în acest sens; simplele susțineri că în speță ar fi fost încălcate dispozițiile legii, fără a combate în niciun fel motivările ample și la obiect ale tribunalului arbitral asupra oricărei decizii luate; toate acestea nu au putut face convingerea Curții a motivării acțiunii în anulare în sensul dispozițiilor imperative ale art.364 lit.a, b și i Cod procedură civilă invocate și nici că acestea își au aplicabilitate în cauză.
Și aceasta cu atât mai mult cu cât față de petentă acțiunea reclamantei a fost respinsă, iar menținerea sa în cauză doar pentru opozabilitatea hotărârii, a fost perfect legală față de dispozițiile art.9 și 17 Cod procedură civilă.
Astfel fiind, față de toate cele arătate, ținând seama de claritatea textului și cum criticile formulate de petentă pe calea acțiunii în anulare nu se încadrează în textul de lege expres indicat art.364 lit.a, b și i Cod procedură civilă, Curtea admite excepția și în consecință va respinge acțiunea în anulare ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția.
Respinge acțiunea în anulare formulată de reclamantul Ministerul Transporturilor (fost Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului) cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței arbitrale nr.134/13.06.2007 pronunțată de Tribunalul arbitral al Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în contradictoriu cu intimatele cu sediul în G, Port Bazinul, 54, județul G, și cu sediul ales în B,-,.103,.A,.5,.15, sector 3 la și Compania Națională Administrația Porturilor Maritime cu sediul în G,-, județul G, ca inadmisibilă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.11.2008.
Președinte,
- -
Grefier,
-gabriela
Red.Jud. - 17.11.2008
Tehnored. - 17.11.2008
Nr.ex.: 6
Președinte:Alecsandrina RădulescuJudecători:Alecsandrina Rădulescu
