Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Decizia 472/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 472/2008
Ședința publică de la 03 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 2: Marius Irimie
JUDECĂTOR 3: Nicolae Durbacă
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta - SA B împotriva sentinței civile nr.771/C/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal, la prima strigare, părțile au fost lipsă.
La reluarea cauzei s-au prezentat: avocat pentru pârâta recurentă și avocat pentru reclamanta intimată - IMPORT - - Sibiu.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Mandatarul recurentei depune la dosar delegația de reprezentare, chitanța reprezentând taxa judiciară de timbru în sumă de 425 lei și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei.
Avocat depune la dosar delegația de reprezentare, în original, și concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la Tribunalul Sibiu pentru rejudecare, întrucât hotărârea atacată fost dată fără să se cerceteze fondul cauzei.
Mai susține că sediul social al pârâtei este în B și față de această situație, instanța competentă să soluționeze fondul cauzei era instanța din
În ce privește precizarea reclamantei, arată că aceasta nu a fost comunicată cu ei, că s-a acordat mai mult decât s-a cerut, iar cheltuielile de judecată se acordă doar cu acte justificate în original și nu copie după factura fiscală.
Avocatul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii arbitrale ca legală și temeinică.
În ce privește competența materială, arată că aceasta a fost corect stabilită, fiind vorba de o competență alternativă.
Referitor la pretenții arată că acestea au fost prestate și recunoscute de pârâtă,iar în ce privesc cheltuielile de judecată susține că factura în original se află la societate.
Pentru considerentele arătate și concluziile scrise depuse la dosar, solicită respingerea recursului declarat de pârâta - SRL B, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Constată că prin Sentința nr. 771/C/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- s-a respins acțiunea în anulare a Hotărârii arbitrale nr. 12/25.10.2007 formulată de reclamanta - " " SRL
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că prin acțiunea înregistrată la Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Sibiu reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 36.571,06 lei reprezentând contravaloarea facturii nr. -/31.10.2005 în cuantum de 15.844,46 lei și factura nr. -/14.10.2005 în valoare totală de 36.487,07 lei din care pârâta a achitat parțial suma de 16.372,07 lei rămânând o diferență de 20.114,49 lei.
S-a mai reținut că prin Sentința civilă nr. 835/21.02.2006 Judecătoria Sibiu admite excepția necompetenței materiale invocate tocmai de pârâta - " " SRL (reclamanta din prezentul dosar) reținând că prin dispozițiile art. 14 din Contractul nr. 153/15.02.2005 s-a prevăzut că în cazul în care părțile nu ar ajunge la o înțelegere amiabilă litigiile vor fi înaintate spre soluționare Curții de Arbitraj.
S-a reținut că în mod întemeiat instanța a respins o cerere de constatare a nulității clauzei compromisorii invocate de pârâtă pe motivul nedeterminării arbitrilor sau a modalității de numire a lor.
Prima instanță a respins și excepția necompetenței materiale a Tribunalului Sibiu de judecare a cererii de anulare făcând aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 365 alin. 1. pr.civ.
S-a constatat că între părți a existat o clauză încheiată în scris iar pârâta, prezentă și la termenul din 18.09.2007, a luat termenul în cunoștință, neexistând un termen intermediar până la termenul din 10.10.2007.
Pe fond, s-a apreciat că reclamanta a făcut dovada că facturile a căror valoare a solicitat-o, parțial achitate, au fost comunicate pârâtei astfel că motivul invocat că manopera de mochetat ar excede obligațiilor contractuale nu poate fi reținută întrucât mocheta contractată care trebuia transportată de vânzător s-a aplicat la beneficiarii pârâtei.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta solicitând desființarea hotărârii atacate și admiterea cererii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului se invocă faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, că instanța, interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia prin aceea că nu a făcut referiri la problemele de fapt și de drept indicate.
Se reiterează din nou motivele invocate la instanța de fond cu privire la nulitatea clauzei compromisorii din contractul nr. 135/2005 întrucât aceasta nu indică sumele arbitrilor sau modalitatea de numire a acestora și, de asemenea faptul că, cu ocazia judecății arbitrale i s-au încălcat o serie de drepturi procesuale între care dreptul la apărare prin aceea că nu a fost înștiințat despre termenul când a avut loc judecata, respectiv pentru termenul din 10.10.2007; că tribunalul arbitral nu s-a pronunțat asupra unor excepții invocate și a acordat reclamantei mai mult decât s-a cerut; că din hotărâre transpare încălcarea gravă a Codului d e procedură civilă și nesocotirea dispozițiilor legale.
Cât privește fondul soluționat de tribunalul arbitral se apreciază că în mod neîntemeiat prima instanță nu a dat eficiență punctului de vedere exprimat de pârâta recurentă în sensul că nu a recunoscut factura și nu a fost de acord cu plata acesteia.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate se constată următoarele:
Hotărârea primei instanțe este motivată în fapt și în drept fiind indicate atât instituțiile de drept aplicabile în speță cât și textele de lege pe care instanța și-a întemeiat hotărârea așa încât nu se poate reține critica recurentei privind lipsa argumentelor.
Tot astfel, nu se poate reține faptul că aceasta nu s-a pronunțat asupra chestiunilor privitoare la competența materială a Curții de Arbitraj invocate de reclamantă în procesul arbitral, din conținutul hotărârii rezultând cu evidență faptul că aceasta a examinat atât competența tribunalului d e examinare a cererii de anulare cât și soluția instanței arbitrale privitoare la excepția ridicată de pârâtă privind necompetența instanței arbitrale.
În acest context instanța de recurs apreciază că ambele excepții au fost corect soluționate atât de către instanța cât și de către prima instanță cu ocazia soluționării acțiunii în anulare a hotărârii arbitrale.
Într-adevăr, tribunalul era competent să soluționeze acțiunea în anularea hotărârii arbitrale dat fiind că potrivit art. 365 alin. 1 raportat la art. 342.pr.civ. instanța competentă să soluționeze fondul cauzei era judecătoria.
Cât privește excepția de nulitate a clauzei contractuale în mod întemeiat a fost respinsă de Curtea în condițiile în care, la momentul la care această excepția a fost ridicată tribunalul arbitral era deja constituit.
Pe de altă parte, în legătură cu sesizarea instanței arbitrale în cauză există o hotărâre judecătorească, respectiv Sentința comercială nr. 835/21.02.2006 care a stabilit o atare competență având în vedere tocmai clauza invocată de pârâtă. Așa fiind, această chestiune nu mai putea fi reiterată din nou în instanța.
Cât privește criticile referitoare la nelegala citare a recurentei acestea se dovedesc, de asemenea, neîntemeiate. Din încheierea instanței arbitrale din data de 18.09.2007 rezultă cu evidență că aceasta a avut termen în cunoștință pentru data de 10.10.2007 când s-a dezbătut pe fond cauza.
Nu se pot reține în cauză nici criticile privitoare la faptul că hotărârea nu cuprinde dispozitivul și motivele sau că este sau că este semnată de arbitrii, aceste obiecțiuni fiind evidente în cuprinsul hotărârii.
Cum în cauză nu s-a constatat vreunul din motivele de anulare a hotărârii arbitrale prevăzute de textul art. 364 lit. a-i, prima instanță nu era obligată să se pronunțe, în rejudecare, asupra fondului cauzei. În aceste condiții criticile recurentei cu privire la fondul cauzei au rămas fără obiect.
Așa fiind, în considerarea celor menționate, recursul de față se va respinge ca nefondat, recurenta urmând a fi obligată, pe temeiul art. 274.pr.civ. la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta B împotriva sentinței civile nr. 771/C/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Obligă pârâta recurentă - SA B să plătească în favoarea intimatei - IMPORT-- Sibiu suma de 7140 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3.10.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Ex.2/10.10.2008
Jud fond
Președinte:Mircea NoșlăcanJudecători:Mircea Noșlăcan, Marius Irimie, Nicolae Durbacă
