Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 199/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 199/COM
Ședința publică de la 26 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 2: Elena Carina Gheorma
Grefier - - -
S-a luat în examinare apelul comercial formulat de apelanta pârâtă - SRL, cu sediul în C,-, -A5,.B,.4,.37, județul C, împotriva Sentinței civile nr.760 din 25 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța îndosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - 99 SRL, cu sediul în localitatea P, comuna, județul C și intimata pârâtă Adminstrația Domeniului Statului - cu sediul în B,-, având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 19.11.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 26.11.2008, pentru când:
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 22.01.2007 și sub nr- la ribunalul Constanța, reclamanta - 99 SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtele - SRL și Compania Națională de Administrare a Fondului B:
- constatarea nulității absolute a contractului de cesiune a drepturilor și obligațiilor - 99 SRL rezultând din contractul de asociere în participațiune nr.556/16.02.2002 încheiat cu - SA C, contract de cesiune ce a intervenit între - 99 SRL și - SRL în luna 2003;
- constatarea nulității absolute a actului adițional nr.1/17.11.2003 la contractul nr.556/2002 încheiat între - SRL și Compania Națională de Administrare a Fondului în baza contractului de cesiune;
- constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare de active nr.180/06.12.2006 intervenit între Compania Națională de Administrare a Fondului și - SRL cu privire la activele aferente amenajării e;
- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.760/25.03.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța au fost respinse ca nefondateexcepțiile prescrierii dreptului material la acțiune, lipsei de interesîn promovarea acțiunii și inadmisibilității apătului 3 de cerere invocate de pârâta - SRL. A fost admisă acțiunea, s-a constatat nulitatea absolută acontractului de cesiune a drepturilor și obligațiilor- 99 SRL rezultând din contractul de asociere în participațiune nr.556/16.02.2002 încheiat între - SA, contract ce a intervenit între - 99 SRL și - SRL în luna 2003,actului adițional nr.1/17.11.2003la contractul nr.556/2002 încheiat între - SRL și Compania Națională de Administrare a Fondului și a contractului de vânzare-cumpărare nr.180/06.12.2006 încheiat între Compania Națională de Administrare a Fondului și - SRL având ca obiect activele aferente amenajării e.
Au fost obligate pârâtele, în solidar, către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 536,65 lei justificate prin taxă timbru, timbru judiciar, onorariu avocat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.3319/COM/31.10.2005 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr.5879/COM/2004, irevocabilă prin decizia civilă nr.96/04.05.2006 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA, s-a constatat nulitatea absolută a Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor - 99 SRL din 13.11.2003 prin care s-a aprobat: încheierea, cu - SRL, a unui contract de cesiune a drepturilor și obligațiilor reclamantei dobândite prin contractul de asociere în participațiune nr.556/16.02.2002 încheiat cu - SA; semnarea de către - SRL a unui nou contract de asociere în participațiune cu având ca obiect exploatarea în comun a bunului și respectiv renunțarea - 99 SRL la dreptul de a încheia acest contract; mandatarea doamnei să semneze în numele și pe seama - 99 SRL a contractului de cesiune cu - SRL.
În considerarea dispozițiilor instanțelor care au constatat încălcarea prevederilor legale relativ la legalitatea hotărârii adunării generale a asociaților - 99 SRL din 13.11.2003 și a principiului anulării actului subsecvent urmare a anulării actului inițial, s-a constatat că toate actele încheiate în executarea hotărârii AGA sunt afectate de aceeași cauză care a condus la constatarea ineficacității acesteia și proclamarea nulității de către autoritatea judiciară.
S-a apreciat că între toate aceste acte există o legătură indisolubilă, instanța urmând a înlătura aprecierile pârâtei - SRL conform cărora au o natură de sine stătătoare, iar reclamanta nu a făcut dovada, conform art.1169 Cod civil, cauzei ilicite și a nerespectării dispozițiilor legale în materia privatizării în vigoare la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr.180/2006.
Din analiza operațiunile juridice din punct de vedere cronologic, s-a considerat că nu se poate reține buna credință a părților la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, întrucât la data semnării (06.12.2006) instanțele judecătorești competente se pronunțaseră asupra nelegalității Hotărârii AGA în baza căreia - SRL s-a legitimat ca titulară a contractului de cesiune și a actului adițional la contractul de asociere.
Relativ la excepțiile invocate de pârât - SRL instanța a apreciat că sunt nefondate și le-a respins ca atare, reținând că indiferent dacă se valorifică pe cale de acțiune sau pe cale de excepție, nulitatea absolută poate fi solicitată oricând.
Regula imprescriptibilității nulității absolute este justificată atât prin caracterul constatator al acțiunii, instanța limitându-se să constate că actul nul absolut nu a luat ființă ab initio, prin natura nepatrimonială a unei astfel de acțiuni cât și prin corelația care există între nulitate și prescripție, în sensul că ambele urmăresc ocrotirea unui interes general așa încât nu este cazul a se subordona nulitatea absolută prescripției extinctive.
Instanța a înlăturat apărarea pârâtei conform căreia motivele invocate de reclamantă sancționează actele supuse analizei cu nulitate relativă întrucât această distincție este artificială, deoarece atât în cazul nulității absolute cât și în cazul nulității relative instanța apreciază, constată existența sau inexistența cauzei de nulitate, iar în caz afirmativ pronunță nulitatea, anulând atacul juridic.
Pe de altă parte, în condițiile în care s-a constatat nulitatea actului principal, iar actele subsecvente nu se încadrează în categoria celor exceptate de la principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial, se impune o simetrie a sancțiunilor aplicate, astfel încât excepția prescrierii dreptului la acțiune întrucât nu a fost promovată în termenul general de 3 ani va fi respinsă ca nefondată.
Relativ la interesul reclamantei în promovarea acțiunii, instanța a motivat că acesta a fost justificat, atât din punct de vedere general cât și particular, scopul urmărit fiind acela de a sancționa încheierea unor acte juridice cu neobservarea normelor legale în vigoare și care au prejudiciat-o direct prin împiedicarea exercitării drepturilor și obligațiilor stabilite prin contractul de asociere nr.556/2002, corespunzător obiectului său de activitate astfel cum este înscris în Registrul Comerțului
Inadmisibilitatea acțiunii nu a fost reținută de instanță motivat de faptul că această sancțiune intervine în cazul în care pretențiile părții ce apelează la concursul justiției nu pot fi valorificate pe calea aleasă. Cum legislația noastră recunoaște posibilitatea invocării nulității fie pe cale de acțiune fie pe cale de excepție, excepția invocată de pârâtă privind inadmisibilitatea cererii reclamantei a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva hotărârii menționate a declarat apel pârâta - SRL, care a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică.
A susținut apelanta, în esență, următoarele critici:
1. greșita soluționare a excepției de necompetență materială cu privire la constatarea nulității absolute a actului adițional nr.1/17.11.2003 încheiat între Compania Națională de Administrare a Fondului și - SRL și cu privire la constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare de active nr.180/6.12.2006 încheiat între aceleași părți.
A motivat apelanta că cele două contracte au natura unor contracte administrative, deoarece bunurile ce foac obiectul lor sunt bunuri aflate în domeniul public al statului, competentă a se pronunța asupra capetelor de cerere menționate fiind instanța de contencios administrativ, respectiv Curtea de APEL CONSTANȚA.
2. respingerea nelegală a excepției prescrierii dreptului la acțiune având în vedere că motivele invocate de reclamantă nu pot fi apreciate ca fiind de nulitate absolută, ci eventual de nulitate relativă, de la data de 13.11.2003 și până la formularea acțiunii fiind împlinit termenul general de prescripție de 3 ani.
3. respingerea neîntemeiată a excepției lipsei de interes a reclamantei în formularea acțiunii având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada că îndeplinea ea însăși condițiile cerute de lege pentru încheierea contractelor cu Compania Națională de Administrare a Fondului.
Apelanta a arătat că reclamanta nu are un interes legitim în desființarea actului adițional nr.1/2003 și, implicit a contractului de vânzare - cumpărare, întrucât la momentul încheierii actului nu își putea îndeplini obligațiile asumate prin contractul de asociere în participațiune nr.556/2002, condiție sine qua non pentru încheierea unui act adițional, și nu a putut face dovada că pârâta a avut vreodată intenția să contracteze cu societatea reclamantă.
4. aprecierea eronată a faptului că între cele trei acte juridice contestate există o legătură indisolubilă atâta timp cât contractele au o natură diferită, au la bază dispoziții legale diferite, iar contractul de vânzare cumpărare nu poate fi considerat accesoriu celorlalte două acte.
5. admiterea greșită a acțiunii, pe fond, întrucât efectele ex tunc ale nulității hotărârii AGA din 13.11.2003, invocate de reclamantă, nu pot fi luate în considerare cât timp contractul de asociere în participațiune și actul adițional la acest contract sunt contracte cu executare succesivă, fiind imposibilă restabilirea situației anterioare.
A susținut apelanta că nu se poate pune în discuție o fraudă la lege cât timp reclamanta nu poate dovedi vreun interes în formularea acestei acțiuni, în condițiile în care intervenirea unui contract de vânzare a activelor, în procesul de privatizare, atrăgea și încetarea contractului de asociere, indiferent de societatea care era asociată.
Mai mult, în mod eronat instanța nu a reținut buna credință a părților la încheierea contractului de vânzare cumpărare, analizând acest aspect doar din punct de vedere al cronologiei actelor. Hotărârea AGA nu a stat la baza încheierii actului juridic, ci acesta a fost încheiat avându-se în vedere activitatea desfășurată de pârâta - SRL în executarea contractului de asociere, pe o perioadă mai mare de trei ani.
A motivat apelanta că asociații reclamantei, inclusiv actualul administrator, au decis în unanimitate încheierea contractului de cesiune către pârâtă, nulitatea hotărârii AGA fiind dispusă din motive de formă și nu pe fond. Reclamanta nu a făcut dovada că acest contract de cesiune i-a încălcat în vreun fel drepturile sau pe cele ale asociaților, ci, dimpotrivă, prin încheierea contractului s-a evitat rezilierea contractului de asociere pentru neplata redevenței și ajungerea societății în stare de insolvabilitate.
La termenul de judecată din 22.10.2008 instanța de apel a dispus citarea în cauză, în calitate de succesor legal al Companiei Naționale de Administrare a Fondului în baza OUG nr.23/2008, a Agenției Domeniilor Statului, parte care, legal citată, nu a formulat cereri în apărare.
Intimata reclamantă - 99 SRL, prin apărător, a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
A susținut intimata că excepțiile invocate de pârâtă au fost înlăturate în mod corect de către prima instanță, iar pe fond, a arătat că nulitatea hotărârii AGA determină și nulitatea contractelor încheiate în baza ei, contracte între care există o strânsă legătură dat fiind faptul că efectele lor au determinat încheierea celorlalte acte.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că apelul este nefondat.
1. Astfel,în ceea ce privește excepția de necompetență materialăa primei instanțe în soluționarea capetelor de cerere referitoare la constatarea nulității absolute a actului adițional nr.1/17.11.2003 încheiat între Compania Națională de Administrare a Fondului și - SRL și la constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare de active nr.180/6.12.2006 încheiat între aceleași părți, Curtea reține că cele două contracte au o natură juridică comercială, neputând fi asimilate actelor administrative, așa încât sunt supuse dreptului comun în materie comercială și nu legii contenciosului administrativ.
Nu poate fi reținută susținerea apelantei potrivit cu care contractele în discuție au natura unor contracte administrative, deoarece bunurile ce fac obiectul lor sunt bunuri aflate în domeniul public al statului.
Prin actul adițional nr.1/17.11.2002, încheiat între Compania Națională de Administrare a Fondului și - SRL în temeiul dispozițiilor Legii nr.192/2001 și contractului de cesiune din data de 13.11.2003, s-a modificat contractul de asociere în participațiune nr.556/16.02.2002 încheiat între - SA și - 99 SRL. Potrivit înțelegerii părților materializată în acest act, Compania Națională de Administrare a Fondului aduce ca aport la asocierefondul de comerțsituat în localitatea, județul C care are ca destinație producerea peștelui de consum, respectiv suprafața de 226,24 ha teren neagricol și mijloace fixe.
De asemenea, contractul de vânzare cumpărare nr.180/6.12.2006 are ca obiect vânzarea de către Compania Națională de Administrare a Fondului societății - SRL a activelor aferente amenajării e.
Ori, contractul administrativ este definit de art.2 lit.c din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 ca fiind contractul încheiat de autoritățile publice care are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice, situații ce nu se regăsesc în cauză deoarece bunurile ce fac obiectul contractelor în litigiu, respectiv fondul de comerț pentru producerea peștelui și activele aferente amenajării e aparțin domeniului privat și nu public.
O altă situație nici nu ar putea fi reținută atâta timp cât actul adițional vine să modifice un contract de asociere în participațiune încheiat între două societăți comerciale, deci nu ar putea să aibă o altă natură decât comercială, iar contractul de vânzare cumpărare, prin însăși natura lui de act de înstrăinare, nu poate fi calificat ca fiind un act administrativ deoarece nu poate să privească bunuri aflate în domeniul public.
Față de cele arătate, Curtea constată că în mod corect a fost apreciată natura cauzei ca fiind comercială, situație în care competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță revine Tribunalului Constanța.
2. În ceea ce privește excepția prescrierii dreptului la acțiune, soluția instanței de fond este, de asemenea, corectă. Reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a unor acte juridice, iar nulitățile absolute pot fi invocate oricând, fără a fi supuse termenelor de prescripție. Aprecierea în fapt a caracterului absolut sau relativ al motivelor de nulitate invocate, prin prisma normelor legale încălcate, reprezintă o chestiune de judecată ce nu poate fi antamată mai înainte de soluționarea pe fond a cauzei.
3. În egală măsură, excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea acțiunii apare ca nefondată. Interesul reclamantei în constatarea nulității unor contracte încheiate cu încălcarea voinței sale este un interes legitim, direct și personal. În condițiile în care se contestă preluarea de către - SRL a drepturilor și obligațiilor reclamantei rezultând din contractul de asociere în participațiune încheiat cu -, drepturi și obligații care au stat ulterior la baza încheierii actului adițional și a contractului de vânzare cumpărare de active, folosul practic urmărit de reclamantă este evident acela de a repune părțile în situația anterioară încheierii actelor considerate nelegale.
4. Referitor la legătura dintre cele trei acte juridice contestate, Curtea constată că actul adițional a fost încheiat în temeiul contractului de cesiune din data de 13.11.2003, astfel cum rezultă chiar din preambulul actului, iar încheierea contractului de cesiune a fost aprobată prin Hotărârea AGA a reclamantei din data de 13.11.2003. De asemenea, contractul de vânzare cumpărare nr.180/2006 privește activele aferente amenajării e și a fost încheiat în considerarea faptului că pârâta - SRL folosea aceste active în temeiul asocierii cu Compania Națională de Administrare a Fondului.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a stabilit că între actele juridice a căror nulitate se solicită există o strânsă legătură, valabilitatea acestora fiind afectată de declararea nulității Hotărârii AGA din 13.11.2003.
5. Pe fond, Curtea reține că prin sentința civilă nr.3319/COM/31.10.2005 a Tribunalului Constanța, rămasă irevocabilă, s-a constatat nulitatea Hotărârii AGA din 13.11.2003 prin care s-a aprobat încheierea cu - SRL a contractului de cesiune a drepturilor și obligațiilor reclamantei dobândite prin contractul de asociere în participațiune nr.556/16.02.2002 încheiat cu - SA, precum și semnarea de către - SRL a unui nou contract de asociere în participațiune cu Compania Națională de Administrare a Fondului.
Indiferent de motivele de nelegalitate reținute de instanță, respectiv formale sau de fond, declararea nulității hotărârii AGA face ca voința societății în ceea ce privește încheierea contractului de cesiune să nu fie valabil exprimată, ceea ce echivalează cu lipsa consimțământului părții la încheierea actului. Ori, în conformitate cu disp. art.948 pct.2 Cod civil, consimțământul reprezintă o condiție esențială pentru validitatea convențiilor, așa încât, lipsa consimțământului constituie motiv de nulitate absolută a actului.
Nulitatea contractului de cesiune a drepturilor și obligațiilor atrage și nulitatea actului adițional nr.1/17.11.2003, ca act subsecvent încheiat în temeiul contractului de cesiune.
Nu prezintă relevanță în cauză împrejurarea că suntem în prezența unor contracte cu executare succesivă, atâta timp cât problema supusă atenției este aceea așnulității contractelor și nu a rezilierii lor.
De asemenea, buna credință a părților la încheierea contractului de vânzare cumpărare nu poate fi avută în vedere întrucât, astfel cum a reținut și prima instanță, actul a fost încheiat ulterior constatării nulității hotărârii AGA.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de apelantă sunt nefondate, urmează a respinge apelul ca atare în baza art.296 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apeluldeclarat de pârâta - - SRL, cu sediul în C,-, -A5,.B,.4,.37, județul C, împotriva Sentinței civile nr.760 din 25 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - - 99 SRL, cu sediul în localitatea P, comuna, județul C și intimata pârâtă - Adminstrația Domeniului Statului - cu sediul în B,-.
Obligă apelanta la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata reclamantă -99 SRL.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 26 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
jud.fond
red.dec.jud.
5 ex./16.12.2008
Președinte:Adriana GherasimJudecători:Adriana Gherasim, Elena Carina Gheorma
