Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 467/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL B-SECTIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.467
Sedinta publica din 07.11. 2008
Instanta compusa din:
PREȘEDINTE: Decebal Tărăgan
JUDECĂTOR 2: Gabriela Vințanu
Grefier - -
*************
Pe rol solutionarea apelului formulat de apelanta - - - prin administrator judiciar, în contradictoriu cu intimații AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, împotriva sentintei comerciale nr.9066/16.07.2007 pronunțată de Tribunalul B-Sectia a VI- a Comerciala, în dosarul nr-.
La apelul nominal facut în sedinta publică,se prezintă apelanta prin avocat care depune împuternicire avocațială la dosar, intimata AVAS prin consilier juridic cu delegație la fila 28 dosar și intimata MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ prin consilier juridic Bulgariu care depune delegație la dosar.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apel.
Apelanta prin avocat solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Intimata AVAS prin consilier juridic solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
Intimata MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ prin consilier juridic solicită respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond.
Instanța constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată:
Prin sentința comercială nr. 9066 din 16.07.2007 a Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, s-a admis excepția prescripției extinctive și s-a respins, ca prescrisă, cererea formulată și precizată de reclamanta - - I, în contradictoriu cu pârâtele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALA DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere susținerile părților, probele administrate în cauză și dispozițiile legale în materie.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamanta - -, considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea apelului, reclamanta a arătat că, este important, pentru cenzurarea neregulilor procedurale, săvârșite de prima instanță, prezentarea pentru început, a obiectului cererii cu care instanța a fost învestită. Astfel, prin cererea introductivă de instanță, a solicitat, constatarea nulității, de drept, a Ordinelor comune nr. 89/30.04.2004(721/2004) și nr.71/21.04.2004 (610/2004), emise de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B și Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Obligarea, în solidar, a S și la emiterea unor ordine comune, cu respectarea legislației în vigoare, în materia ajutorului de stat, în scopul de a se pune în aplicare prevederile Deciziei Consiliului Concurenței nr. 122/2006, privind autorizarea ajutorului de stat, pentru privatizarea -.
Temeiul de drept al cererii de chemare în judecată, constă în, legislația specială, în materia privatizării - Legea nr.137/2002, privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, nr.OUG26/2004 și nr.OUG 26/2006.
Legislația specială în materia ajutorului de stat - Legea nr. 143/1999, modificată și completată de Legea nr.603/2003; Codul fiscal, Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.
Reclamanta a precizat cererea de chemare în judecată, la termenul din 18.06.2007, în sensul că, a renunțat la capătul de cerere privind anularea ordinelor comune. Instanța a rămas, învestită, cu soluționarea unui singur capăt de cerere - obligarea și la emiterea unor noi ordine comune, care să respecte prevederile Legii nr.143/1999. Totodată, a invocat excepția de nelegalitate a Ordinelor comune emise, excepție care urma a fi soluționată, în temeiul prevederilor Legii nr.554/2004, înainte ca instanța să se pronunțe, cu privire la temeinicia cererii de chemare în judecată.
În ciuda cadrului procesual stabilit de reclamantă, prima instanță, și-a motivat soluția, de admitere a excepției prescripției, raportându-se la capătul de cerere la care a renunțat, fără a observa faptul că, reclamanta a invocat nelegalitatea ordinelor, pe cale de excepție, iar nu pe cale principală.
Argumente, în sensul netemeiniciei soluției primei instanțe, de admitere a excepției prescripției dreptului dedus judecății.
Încălcarea principiului contradictorialității, în soluționarea excepției prescripției dreptului dedus judecății.
Un aspect esențial, pe care îl supunem analizei instanței de apel, cu prioritate, este cel al nerespectării principiului procedural al contradictorialității, în soluționarea excepției prescripției dreptului, de a solicita obligarea autorităților pârâte la emiterea unor noi ordine comune.
Astfel, așa cum reiese, fără echivoc, din întâmpinarea ANAF, excepția prescripției a fost invocată, de aceasta, exclusiv, în ceea ce privește dreptul de a solicita anularea Ordinelor comune. Intimata nu a înțeles să invoce, prescripția dreptului reclamantei, de a cere obligarea la emiterea unor noi ordine, cu respectarea prevederilor legale. De altfel, ca urmare a modificării cererii sale, în sensul renunțării la primul capăt de cerere, și invocarea nelegalității Ordinelor comune, pe cale de excepție, ANAF nu a înțeles să invoce prescripția cu privire și la acest capăt de cerere. Atitudinea procesuală a intimatei este relevantă - la termenul din 12.07.2007, a invocat numai necompetența materială a Tribunalului, de a soluționa excepția de nelegalitate, a ordinelor comune.
Fiind investită, totuși, cu excepția prescripției dreptului, de a solicita anularea Ordinelor comune, instanța a acordat, totuși, cuvântul reclamantei,pe excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâta ANAF, prin întâmpinare". Întrucât, această excepție se referă, după cum reiese din întâmpinarea ANAF, la dreptul de a solicita anularea Ordinelor comune, concluziile apelantei au privit, exclusiv, acest aspect.
Cu toate acestea, instanța a respins capătul de cerere al reclamantei, de obligare a pârâtelor, la emiterea unor noi ordine comune, întrucât, ar fi expirat termenul special de prescripție, prevăzut de Legea nr. 137/2002.
Acest aspect nu a fost pus în discuția părților, în ședința din data de 12.07.2007, după cum reiese din încheierea de ședință. Procedând astfel, instanța a încălcat, în mod evident, principiul contradictorialității, motiv pentru care solicită anularea hotărârii apelate.
prevederilor art. 39 din Legea nr.137/2002.
În măsura în care va trece peste argumentația de mai sus, Curtea este rugată să constate că, prima instanță a apreciat, în mod greșit, că dreptul său, de a cere obligarea pârâtelor - intimate, la emiterea actelor, prin care i se acordă, o serie de înlesniri bugetare, ar fi prescriptibil, în termenul special, de o lună, prevăzut de art. 39 din Legea nr. 137/2002.
Astfel, din chiar prevederile acestui text de lege, reiese că, termenul de prescripție, de o lună, nu este incident în cazul cererilor privind executarea obligațiilor prevăzute în contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni ale societăților comerciale privatizare". Or, obligația de acordare a înlesnirilor bugetare nu își are izvorul exclusiv în lege, ci este o obligație asumată, de autoritatea implicată în procesul de privatizare (APAPS, actualmente AVAS), prin Contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 22/28.06.2003, modificat prin actul adițional nr. 1/25.09.2003. Legea nr. 137/2002 creează numai cadrul normativ, care face posibilă, acordarea facilităților agreate, prin contractul de privatizare.
În temeiul acestui contract, după obținerea autorizării Consiliului Concurenței, prevăzute de Legea nr. 143/1999, reclamanta urma a beneficia, de înlesnirile, reglementate de dispozițiile Legii nr. 137/2002. Prin urmare, dreptul reclamantei, de obligare a pârâtelor, la emiterea ordinelor comune, este un drept prescriptibil, în termenul general de prescripție de 3 ani. Acest termen începe să curgă din momentul nașterii dreptului, care este momentul comunicării, de către Consiliul Concurenței, a Deciziei nr. 122/22.05.2006, prin care a autorizat ajutorul de stat, constând în, înlesniri la plata obligațiilor bugetare.
De altfel, așa cum am arătat mai sus, nici chiar autoritatea fiscală nu a invocat excepția prescripției, referindu-se la dreptul de a cerere, obligarea la emiterea unor noi ordine comune, ci la dreptul de a cere anularea Ordinelor comune, deja, emise.
Având in vedere argumentația de mai sus, Curtea este rugată să constate că, în mod greșit, prima instanță a apreciat că, dreptul dedus judecății ar fi prescriptibil, în termenul special, de o lună, prevăzut de art. 39 din Legea nr. 137/2002, și pentru acest considerent, solicită anularea seminței apelate.
Netemeinicia motivării primei instanțe.
Chiar dacă, prin absurd, s-ar aprecia că, în speță, ar fi incident termenul de prescripție, de o lună, C este rugata să constate că cererea reclamantei a fost introdusă, în interiorul termenului de prescripție.
Astfel, reclamantei i-a fost adus la cunoștință, refuzul ANAF, de emitere a unor noi ordine comune, abia la data 11.01.2007, prin adresa ANAF nr. -/08.01.2007, înregistrată la -, sub nr. 126/DG/11.01.2007 (Anexa 8 BIS).
Mai mult, prin adresa nr. -/08.01.2007, ANAF se referă la adresele reclamantei nr. 4666/DG/2006 și 6668/DG/2006, și menționează că, acestea au fost înregistrate la ANAF, sub nr. -/2006. Reiese că, la solicitările reclamantei, instituția publică, a dat un răspuns, abia în ianuarie 2007.
Întrucât, acțiunea a fost înregistrată la Tribunalul Iași la data de 18.01.2007, rugăm a se observa faptul că, a fost respectat, termenul de o lună, impus de art. 39 din Legea nr. 137/2002.
Instanța este rugată să aibă în vedere, totodată, comportamentul intimatelor-pârâte, și în special al S, care au recunoscut dreptul reclamantei, de a beneficia de înlesnirile fiscale, și au întreprins demersurile, pentru ca, facilitățile să devină efective.
Astfel, la data de 01.04.2005 AVAS a transmis Circulara nr. 7685 (Anexa nr. 3), prin care se interzice înregistrarea, în contabilitatea -, a facilităților fiscale acordate, prin Ordinele comune, și se invocă nelegalitatea lor, raportat la dispozițiile legale în vigoare, în materia ajutorului de stat.
Ulterior, a procedat la întocmirea documentației, privind acordarea ajutorului de stat, impusă de Legea nr. 143/1999, și a notificat ajutorul de stat, Consiliului Concurenței, care a emis Decizia 122/05.2006 (Anexa 9).
Mai mult, AVAS a întocmit un proiect de ordin comun, privind acordarea de înlesniri, la plata obligațiilor bugetare, datorate si neachitate de -, pe care l-a și transmis spre validare, Ministerului Finanțelor Publice (Adresa 25614/06.03.2007- Anexa 12).
De asemenea, ANAF a acceptat punctul de vedere al AVAS privind ineficacitatea Ordinelor comune. Astfel, în Nota de constatare, din data de 10.08.2006 (Anexa nr. 4), organul fiscal consemnează următoarele "la data emiterii Ordinului comun ajutorul de stat, corespunzător, nu era notificat și autorizat de Consiliul Concurenței, conform Legii 143/1999 [], facilitățile acordate, pentru lași, prin Ordinul comun 89/30.04.2004 și 721/07.05.2004, nu au fost operate scăzute, în evidența fiscală, calculul accesoriilor, continuând fără întrerupere".
Ulterior, prin Adresa nr. 282.232/28.07.2006 (Anexa 13), a comunicat societății reclamantei, faptul că "se analizează posibilitatea, repunerii în termen, a obligațiilor fiscale, și urmează să primim un răspuns și cu privire la aspectele semnalate, referitoare la înregistrarea, în evidențele fiscale, a înlesnirilor la plată, acordate prin Ordinul comun nr. 89/30.04.2004 și 721/07.05.2004 al AVAS si "Adresa ANAF, reprezintă un răspuns, la adresa -, nr. 3617/20.06.2007 (Anexa 14), prin care solicita, să se constate, nulitatea Ordinelor comune și emiterea altor noi ordine, care să respecte legislația, în vigoare, în materia ajutorului de stat.
Abia prin adresa comunicată, reclamantei, la data de 11.01.2007, ANAF i-a făcut cunoscut refuzul său, de a emite, ordinele comune.
Având în vedere argumentele de mai sus, C este rugată să constate (i) că, cererea de chemare în judecată, a fost formulată, în termenul de o lună, de la data nașterii dreptului la acțiune, și (ii) că, există acte ale autorităților intimate, de recunoaștere a dreptului său.
Argumente legate de temeinicia, cererii reclamantei, de obligare a intimatelor - pârâte, la emiterea unor noi ordine comune.
În măsura în care, trecând peste argumentația apelantei, expusă în secțiunea anterioară, va trece la analiza fondului, instanța este rugată să constate temeinicia pretențiilor reclamantei, având în vedere considerentele de mai jos.
Argumente cu privire la temeinicia, cererii reclamantei, de obligare a celor două pârâte, la emiterea unor ordine comune, care să respecte dispozițiile legale, în materia privatizării și a ajutorului de stat.
Reclamanta este îndreptățită a beneficia, de facilități fiscale, potrivit clauzelor agreate, prin Contractul de privatizare nr. 22/28.06.2003, și prevederilor legale în materia privatizării. Astfel, art. 18 din Legea nr. 137/2002 prevede că, instituțiile publice implicate în privatizare și instituțiile bugetare creditoare, vor acorda societăților comerciale, cu capital majoritar de stat, aflate în proces de privatizare, înlesniri fiscale.
Art. 26 din OUG nr. 26/2004, aprobată prin Legea nr. 442/2004, prevede că, dacă transferul dreptului de proprietate a avut loc în anul 2003, societățile comerciale beneficiază de acordarea înlesnirilor, pentru datorii restante la 31.12.2002. Este și situația -.
De asemenea, art. Il alin. 2 din OUG nr. 26/2005, privind abrogarea dispozițiilor legale, referitoare la acordarea înlesnirilor, la plata obligațiilor bugetare restante, prevede că: "societățile comerciale la care transferul dreptului de proprietate a avut loc până la data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe și/sau care au clauze în contractul de vânzare -cumpărare de acțiuni, referitoare la acordarea, de înlesniri la plată, de către autoritatea implicată în privatizare, cu creditorii bugetari, vor beneficia de înlesniri la plată, reglementate de prevederile Legii 137/2002 și/sau ale OUG 26/2004".
În continuare, alin. 21, 22și 23din OUG nr.26/2005, detaliază modalitatea, concretă, în care urmează a fi acordate înlesnirile.
Reiese, fară echivoc, că - beneficiază, în continuare, de înlesnirile fiscale, prevăzute de Legea nr. 137/2002 și OUG nr. 26/2004.
Pentru punerea în aplicare a acestor prevederi legale, Sat ransmis, Direcției de resort, din cadrul ANAF, spre analiză și avizare, Proiectul de ordin comun privind acordarea înlesnirilor, la plata obligațiilor bugetare, datorate și neachitate de - (adresa nr. VP 3/306/02.03.2007 -- Anexa 10).
ANAF, însă, nu a dat curs solicitării AVAS, ci a pornit executarea silită, împotriva reclamantei, pentru plata obligațiilor fiscale, pentru care, potrivit legii, a trebui să beneficieze, de înlesniri.
În acest fel, este compromis, însuși, obiectivul final al privatizării -, anume - restructurarea întregii activități, astfel încât, în anul final, de derulare a contractului de privatizare (2008), să se elimine pierderile și obligațiile bugetare restante.
Costul, total, al restructurării -, a fost stabilit prin Programul de restructurare, la suma de 239.225,5 mii RON. Din această sumă, 119.1.25,5 mii RON, ar urma să reprezinte ajutor de stat, autorizat de Consiliul Concurenței, prin Decizia nr. 122 din 22.05.2006. Această autoritate a impus obligația respectării anumitor cerințe: Societatea este obligată să implementeze "în totalitate, planul de restructurare asumat" și "Societatea își va reduce capacitățile de producție, până în anul 2008, conform planului de restructurare asumat".
Restul de 120.100,0 mii RON, din costul total de restructurare, urma a fi asigurat din aportul propriu al societății și al acționarului majoritar.
Programul de restructurare nu a putut fi pus în aplicare, datorită refuzului intimatelor, de a-și îndeplini obligațiile legale, de acordare a înlesnirilor bugetare. Astfel, revocarea/anularea Ordinelor comune a fost, în permanență, condiționată, de către instituțiile publice semnatare, de existenta unei decizii în acest sens, care să provină de la instanța de judecată. Aceasta, în ciuda faptului că, art. 42 din Legea nr. 137/2002, le îndreptățea, să procedeze la anularea ordinelor.
Textul legal sus citat se subscrie principiilor de bază, funcționale, în materia dreptului administrativ, potrivit cărora actul lovit de nulitate absolută, poate fi anulat, oricând, dat fiind faptul că "există situația când prezumția de legalitate nu poate să opereze, fiindcă încălcarea legii este atât de evidentă, încât, oricine o poate sesiza. Astfel de acte, lovite de nulitate, care înlătura orice aparenta de legalitate și care nu beneficiază, de prezumția corespunzătoare, sunt numite acte inexistente" [.].Indiferent dacă actul administrativ a încălcat o normă ce ocrotește un interes general sau unul particular, organul superior va putea, din oficiu, să anuleze actul ilegal. Această posibilitate nu este îngrădită de nici un termen, fiindcă nici dreptul de control al legalității nu este limitat in timp" ("Tratat de drept administrativ"- autori si ).
În sensul celor arătate mai sus, a solicitat instanței să se pronunțe asupra legalității Ordinelor comune, avînd în vedere și refuzul categoric al instituțiilor publice emitente de a-și revoca, de a anula actele administrative, vădit nelegale, în conformitate cu prevederile art. 42 din Legea 137/2002.
Argumente în susținerea excepției de nelegatitate a Ordinelor comune.
În temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, solicită instanței, să sesizeze, instanța de contencios administrativ competentă, să se pronunțe cu privire la legalitatea Ordinelor comune.
Aceasta urmează să constate nelegalitatea Ordinelor comune nr. 721/2004 si nr. 610/2004, având în vedere faptul că, acestea au fost emise, cu încălcarea prevederilor Legii nr. 143/1999, privind ajutorul de stat, modificată și completată, prin Legea nr. 603/2003.
Astfel, potrivit art. 5 din Legea nr. 143/1999, orice ajutor de stat, sub orice forma și indiferent de beneficiar, trebuie autorizat de Consiliul Concurenței, din punct de vedere al efectelor asupra concurentei. De asemenea, potrivit art. 6, orice intenție, de a acorda un ajutor de stat nou sau de a modifica un ajutor de stat existent, se notifică de către furnizorul si inițiatorul ajutorului de stat, Consiliul Concurentei, iar, conform art. 8, după examinarea notificării, Consiliul Concurentei va decide, dacă este vorba de un ajutor de stat sau nu, iar în cazul în care se verifică elementele definitorii ale unui ajutor de stat, ce nu prezintă îndoieli, privind compatibilitatea cu mediul economic concurențial, va emite o decizie de autorizare.
De asemenea, potrivit art. 1 alin. 5.fisc. "orice măsură de natură fiscală, care constituie ajutor de stat, se acordă, potrivit dispozițiilor Legii nr. 143/1999, privind ajutorul de stat, cu modificările și completările ulterioare".
De altfel, înseși autoritățile intimate, au acceptat faptul că, Ordinele comune sunt lovire de o cauză de ineficacitate: prin Circulara nr. 7685/01.04.2005 AVAS i-a comunicat, faptul că, "în conformitate cu Legea 603/2003, pentru modificarea Legii 143/1999, orice ajutor de stat acordat, fără a fi autorizat de Consiliul Concurenței, sau acordat după ce a fost notificat, dar înainte de emiterea unei Decizii, de către Consiliul Concurenței, în termen legal, este ilegal".
Totodată, i se aduce la cunoștință, prin aceeași Circulară, faptul că "înregistrarea, în contabilitatea agentului economic, a înlesnirilor la plată, acordate prin Ordine comune, emise de AVAS cu creditorii bugetari, se va putea efectua, doar, după emiterea Deciziei de autorizare a ajutorului de stat, de către Consiliul Concurenței, și după obținerea unei confirmări, în acest sens, din partea AVAS".
Ministerul Finanțelor Publice, prin Nota de constatare înregistrată la - sub nr. 4651/10.08.2006, consemnează faptul că, reclamanta nu a beneficiat în mod efectiv, de facilitățile pe care le conțin cele două Ordine". Se menționează, de asemenea, faptul că "la data emiterii Ordinului Comun, ajutorul de stat, nu era notificat și autorizat, de Consiliul Concurenței, în conformitate cu Legea 143/1999 ".
Pentru intrarea în legalitate, în intervalul de timp, înregistrat între data emiterii Ordinelor comune și până în prezent, - a întreprins numeroase și repetate intervenții, scrise și verbale, atât la.S B, cât și la Ministerul Finanțelor Publice, în sensul de a se lua măsurile legale, astfel încât, societatea să poată beneficia, efectiv, de înlesnirile ce i se cuvin, potrivit dispozițiilor legale și a clauzelor contractuale.
Legal, trebuiau parcurse următoarele etape:
Anularea Ordinelor comune, emise cu încălcarea legii; Solicitarea unui nou certificat de obligații bugetare;
Notificarea ajutorului cuvenit societății, în conformitate cu prevederile OUG nr. 26/2004;
Obținerea Deciziei de autorizare a ajutorului de stat, de către Consiliul Concurenței; Emiterea noilor ordine comune și acordarea ajutorului de stat, autorizat de Consiliul Concurenței.
În acest sens a depus, la dosarul cauzei, corespondența purtată cu cele două autorități:
Scrisoarea AVAS nr.VP-/06.10.2005, înregistrată la ANAF sub nr. 95549/06.10.2005 (Anexa 5), prin care, în scopul sistării acțiunilor de executare silită, asupra patrimoniului -, de către organele fiscale, se comunică următoarele: "având în vedere datoriile -. lași, către bugetul de stat, și înlesnirile la plată, de care poate beneficia societatea, conform prevederilor legale, vă informăm că, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a finalizat și va depune la Consiliul Concurenței, în data de 07.10.2005, Notificarea ajutorului de stat, acordat I, în scopul autorizării acestuia. Conform notificării, lași beneficiază, de facilități la plata obligațiilor bugetare restante, la 31.12.2002, și de prevederile capitolelor "Dispoziții speciale, privind finalizarea privatizării unor societății comerciale, și " ale unor privatizări efectuate de " din nr.OUG 26/2004, așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 244/2005. Vă rugăm să țineți cont de aceste prevederi legale, în demersurile pe care le întreprindeți, conform legislației specifice ".
Scrisoarea nr. 4/4198/03.11.2005, înregistrată Ia ANAF sub nr. 95914/04.11.2005 (Anexa 6), în care se arată: "Prin adresa nr.119/110/02.11.2005, - I ne aduce la cunoștință că, Direcția Generală a Finanțelor Publice Iat recut la valorificarea, prin vânzarea la licitație, a două obiective sechestrate, din patrimoniul societății, și anume: clădire administrativ și teren aferent, ha/a lingouri mari și teren aferent. Menționăm că, în conformitate cu notificarea ajutorului de stat acordat, I beneficiază de facilități la plata obligațiilor bugetare restante, la 31.12.2002, și de prevederile capitolelor "Dispoziții speciale, privind finalizarea privatizării unor societății comerciale" și " ale unor privatizări efectuate de " din OUG. Nr.26/2004, așa cum a fost modificată și completată, prin Legea Nr.244/2005."
În adresa nr. 326/09.08.2006 a Direcției Generale Asistență Juridică din AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, către Direcția Generala de Monitorizare Contracte, din cadrul aceleiași instituții (Anexa 10), se precizează faptul că,facilitățile la plata obligațiilor bugetare, care se acordă societăților comerciale, care se privatizează, constituie ajutor de stat, în înțelesul art. 2 alin 1 Legea 143/99, astfel încât, acesta trebuie notificat și autorizat de către Consiliul Concurenței". Totodată, se arată că " ordine le comune prin care s-au acordat înlesniri la plata obligațiilor bugetare și-au pierdut valabilitatea []. Prin urmare, în ceea ce privește cele 3 ordine comune, nu ne mai aflăm în situația existenței unui ajutor de stat, așa cum acesta este definit la art. 1 din Legea ajutorului de stat, cu atât mai mult a unui ajutor de stat ilegal acordat -. -, în ipoteza în care, a presupus că - a beneficiat de un ajutor de stat ilegal acordat, Consiliul Concurenței ar fi trebuit să solicite Curții de apel, în a cărei circumscripție teritorială se află sediul principal al furnizorului sau al beneficiarului de ajutor de stat, anularea actului administrativ, prin care s-a acordat ajutorul ilegal și, pe cale de consecință, recuperarea, rambursarea sau suspendarea plății oricărui ajutor ilegal, conform art. 24 alin. f) din Legea ajutorului de stat. Întrucât, ajutorul de stat nu este, efectiv, acordat măsurile prevăzute, la articolul de lege mai sus menționat, ar fi lipsite de obiect", în final, se arată că, -, poate beneficia de facilitățile, la plata obligațiilor bugetare, în conformitate cu prevederile legale, în vigoare, la data privatizării.
În mod surprinzător, în ciuda eforturilor de intrare în legalitate, în privința ajutorului de stat, acordat sub formă de facilități fiscale, prin adresa nr. 95049/5.12.2006, ANAF se consideră îndreptățită să pornească executarea silită, împotriva reclamantei, motivând că, Ordinele comune sunt prezumate valabile, iar - nu și-a îndeplinit obligațiile cuprinse în aceste ordine.
Demersurile sale au determinat, Direcția de resort, din cadrul, să solicite, abia, în a doua parte a anului 2005, revizuirea și actualizarea Programului de restructurare la privatizare a -, urmând ca pe această bază și în strictă conformitate cu prevederile OUG nr. 26/2004, să întocmească Notificarea ajutorului de stat cuvenit societății, către Consiliul Concurenței.
A vând în vedere considerentele de mai sus, solicită instanței să constate că Ordinele comune sunt nelegale, fiind emise cu încălcarea prevederilor legale, relative la ajutorul de stat.
În susținerea apelului nu s-au solicitat probe noi, iar cererea a fost timbrată cu o taxă de timbru în sumă de 7 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
Apelul este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarelor, în raport cu motivele de apel invocate, probele administrate și dispozițiile legale în materie, Curtea constată că, potrivit articolului 39 din Legea nr.137/2002, termenul de prescripție, pentru introducerea cererii, prin care se atacă o operațiune sau un act, prevăzut de această lege și de nr.OUG 88/1997, aprobată prin Legea nr.44/1994, cu modificările ulterioare, ori se valorifică un drept, conferit de acestea, este deo lună, de la data la care reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască existența operațiunii sau actul atacat, ori de la data nașterii dreptului.
În speță, Curtea constată că, reclamanta nu a contestat faptul că cele două ordine comune, a căror anulare a solicitat-o, prin acțiunea introductivă, din 22.01.2007, i-au fost comunicate, în cursul anului 2004.
Mai mult, Curtea constată că, prin precizarea acțiunii, reclamanta a renunțat, la termenul din data de 18.06.2007, la primul capăt de cerere, menținând acțiunea, doar, pe capătul 2, referitor la obligarea pârâtelor, la emiterea unor noi ordine comune, pentru aplicarea prevederilor Deciziei Consiliului concurenței, nr. 122/22.05.2006.
Prin precizarea acțiunii, practic, reclamanta, în mod indirect, a renunțat și la cel de-al doilea capăt de cerere, întrucât, acesta avea caracter accesoriu, în condițiile în care, pârâtele puteau fi obligate la emiterea unor noi ordine comune, numai în situația în care, se constata, că cele două ordine comune, emise în anul 2004, erau nule de drept.
În final, Curtea constată că, reclamanta, prin acțiunea precizată cere, în fapt, valorificarea unui drept conferit de legislația specială, în materia privatizării, respectiv o cerere prin care a solicitat obligarea celor două pârâte, la emiterea unor noi ordine comune, în conformitate cu Decizia Consiliului Concurenței nr.122/22.05.2006, însă, apelanta, a solicitat acest lucru, abia la 22.01.2007, și nu într-o lună, de la primirea Deciziei, potrivit articolului 39 din Legea nr.137/2002.
În consecință, Curtea constată că, instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă în cauză, pe baza probelor administrate, judicios analizate, și a făcut o interpretare și aplicare adecvată a dispozițiilor legale în materie, specifice speței și menționate mai sus, astfel că, motivele de apel, invocate pe prescripție, sunt neîntemeiate, celelalte, referitoare la fondul pricinii, față de precizarea acțiunii, au rămas, practic, fără obiect, iar analizarea lor ar fi inutilă.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că, sentința comercială atacată este temeinică și legală, și urmează a fi menținută, iar apelul va fi respins, ca nefondat, în temeiul articolului 297 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta - reclamantă - -, reprezentată prin administrator judiciar, cu sediul ales în B, la & --8, Clădirea House,.8, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.9066 din 16.07.2007 a Tribunalul București - Secția a VI- a Comerciala, în contradictoriu cu intimații AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11 sector 1, și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în B,- sector 5,
Definitivă. Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi - 7.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
5 ex.
25.11.2008
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Decebal TărăganJudecători:Decebal Tărăgan, Gabriela Vințanu
