Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 471/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL B-SECTIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.471
Sedinta publica din 07.11. 2008
Instanta compusa din:
PREȘEDINTE: Gabriela Vințanu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Guranda
Grefier - -
*************
Pe rol solutionarea apelului formulat de apelanta reclamantă - COM 777 SRL și apelanta pârâtă - SA,împotriva sentintei comerciale nr.4257/24.03.2008 pronunțată de Tribunalul B-Sectia a VI- Comerciala, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 24.10.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la data de 31.10.2008 și apoi la 07.11.2008, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului constată că:
Prin cererea înregistrată în data de 21.09.2006 pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, reclamanta - COM 777 SRL în contradictoriu cu pârâta - SA, a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre care să țină locul contractului de vânzare - cumpărare asupra spațiului situat în șos. - nr.102, -.29 sector 5 B, în suprafață totală de 73,10. conform contractului de leasing imobiliar cu clauză fermă irevocabilă de vânzare nr.1631/15.12.1999, modificat prin actul adițional nr.1/1999; să fie obligată pârâta să transmită societății reclamante proprietatea imobilului respectiv; să se constate că reclamanta a achitat integral prețul vânzării, compus din valoarea redevențelor rămase de achitat și valoarea reziduală, actualizată cu rata inflație, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința comercială nr.4257/24.03.2008 cererea reclamantei a fost admisă în parte în sensul că, a fost obligată pârâta să încheie contract de vânzare-cumpărare cu reclamanta pentru spațiul menționat mai sus, s-a constatat achitat prețul vânzării, compus din valoarea redevențelor plus valoarea reziduală actualizată cu rata inflației și a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că este întemeiat doar capătul de cerere privind obligarea pârâtei la transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului, câtă vreme reclamanta a achitat redevențele (care echivalează cu prețul de vânzare al bunului) și și-a exprimat opțiunea de a deveni proprietara acestuia, în baza contractului de leasing valabil încheiat și producător de efecte juridice. Formarea voinței juridice a pârâtei prin adoptarea unei hotărâri AGA reprezintă o împrejurare care nu poate fi opusă reclamantei atât timp cât obligația asumată de pârâtă, având ca obiect înstrăinarea bunului este valabilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială sub nr-.
Motivul de apel invocat de către apelanta reclamantă - 777 SRL este acela că, hotărârea atacată este parțial nelegală și netemeinică, în ceea ce privește respingerea capătului I de cerere privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare. Instanța a considerat în mod nefondat că în lipsa îndeplinirii formalităților privind publicitatea imobiliară - respectiv întabularea dreptului de proprietate asupra spațiului comercial în litigiu, nu poate fi considerată perfectă vânzarea.
Apelanta invocă dispozițiile art 22 din Legea nr.7/1996 potrivit cărora dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului pe care s-au constituit ori s-au transmis în mod irevocabil și consideră că doar pârâta putea efectua aceste demersuri.
În plus,prevederile conform cărora formalitățile legale de publicitate imobiliare instituite de Legea nr.7/1996 sunt obligatorii și preced încheierea contractului de vânzare-cumpărare sunt aplicabile doar în situația în care vânzarea-cumpărarea sunt perfectate voluntar în fața notarului public.
Analizând sentința atacată în raport de probele administrate și criticile formulate, Curtea constată că apelul este nefondat având în vedere următoarele considerente:
Motivele invocate de apelanta reclamantă vizează doar faptul că instanța de fond a respins capătul de cerere prin care se solicita pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare a spațiului situat în șos. - nr. 102 -.29 sector 5 B, în suprafață totală de 73,10. conform contractului de leasing imobiliar cu clauză fermă irevocabilă de vânzare nr. 1631/15.12.1999 modificat prin actul adițional nr. 1/1999. Instanța de control apreciază că în mod corect tribunalul, analizând judicios probatoriul administrat în cauză a reținut că modificările aduse contractului de leasing încheiat inițial între părți, prin actul adițional nr. 1/1999, s-au întemeiat pe dispozițiile OG nr.51/1997, părțile înțelegând astfel să supună efectele contractului, în completarea clauzelor acestuia, dispozițiilor legale edictate în materia leasingului imobiliar.
În sensul actului normativ menționat mai sus dreptul de opțiune al utilizatorului se poate materializa în dreptul de a cumpăra bunul care a format obiectul contractului astfel încât, nedovedindu-se că acest bun nu s-ar mai afla în patrimoniul pârâtei, obligația de înstrăinare poate fi executată în natură.
În baza acestui raționament corect s-a apreciat că nu pot fi admise, concomitent ambele capete de cerere și s-a considerat ca fiind întemeiat doar cel prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului.
Constatând că nu s-a dovedit refuzul nejustificat al pârâtei de executare a obligației asumate prin contract (care ar fi putut determina instanța să pronunțe, cu titlu de sancțiune, o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare), instanța de fond nu a făcut decât să o oblige pe pârâtă să-și respecte obligațiile asumate prin contractul de leasing, finalitatea fiind perfectarea vânzării, prin executarea obligației în natură (nu prin echivalent, cum a solicitat pârâta), constatându-se că reclamanta și-a îndeplinit toate obligațiile asumate, inclusiv achitarea prețului vânzării compus din valoarea redevenței plus valoarea reziduală actualizată cu rata inflației.
În ceea ce privește apelul declarat de către pârâta - SA, Curtea constată că acesta nu este motivat nici în fapt, nici în drept, astfel că, având în vedere dispozițiile art.292 alin.2 Cod procedură civilă și considerentele expuse mai sus, va dispune respingerea recursului.
Față de cele arătate, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, ambele apeluri vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de apelanta reclamantă - COM 777 SRL, cu sediul ales în B, la. Av. -, bd. - nr.71, -C,. 2,. 8,.62, sector 3 și apelanta pârâtă - SA, cu sediul în Otopeni, str. -, - și, nr. 5, Județ I, împotriva sentintei comerciale nr.4257/24.03.2008 pronunțată de Tribunalul B-Sectia a VI- a Comerciala, în dosarul nr-.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 7.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex./10.12.2008
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Gabriela VințanuJudecători:Gabriela Vințanu, Georgeta Guranda
