Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 527/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.527
Sedința publică din 02 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Vințanu
JUDECĂTOR 2: Minodora Condoiu
GREFIER - - -
****************
Pe rol pronunțarea asupra cererii de apel, formulată de apelanții reclamanți și împotriva sentinței comerciale nr.611/18.05.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ- SUCURSALA T și SC COM SRL.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 11.11.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 18.11.2009, la 25.11.2009 și apoi la 02.12.2009, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alexandria sub nr.2969/740/20.08.2007 reclamanții și, în contradictoriu cu pârâtele BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA - SUCURSALA JUDEȚEANĂ T și SC COM SRL, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate stingerea obligației principale izvorâtă din contractul de credit nr. 182/9.12.2002 încheiat între BCR și împrumutatul SC COM SRL A; stingerea ipotecii instituită asupra apartamentului proprietatea lor, situat în A, str. -, -.1,.A.7.27 prin contractul de garanție imobiliară, accesoriu contractului de credit nr. 182/2002 autentificat sub nr.6277/10.12.2002 și transcris la Biroul de Carte Funciară al Judecătoriei Alexandria; să se dispună radierea din registrul de publicitate al judecătoriei a ipotecii transcrise sub nr.2902/2002 în favoarea - Sucursala
În motivare reclamanții au arătat că prin contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr.6277/2002 au consfințit să garanteze cu ipotecă asupra apartamentului - proprietatea lor, restituirea unui credit de 2.900.000.000 lei vechi acordat de intimata BCR A societății pârâte. Creditul a cărui restituire au garantat-o a fost acordat pârâtei prin contractul de împrumut nr.182/2002, scadența fiind cel mai târziu în data de 31.12.2003, dată la care s-a născut și dreptul creditoarei de a cere îndeplinirea obligației de restituire a creditului.
Întrucât de la data de 31.12.2003 și până la data formulării acțiunii pârâta BCR A nu a început executarea silită împotriva reclamanților și că termenul de prescripție s-a împlinit în data de 31.12.2006, reclamanții solicită să se constate că obligația principală pe care ei au garantat-o prin ipotecarea apartamentului s-a stins prin prescripție conform art. 1091 Cod civil.
Pârâta BCR SA Sucursala Taf ormulat întâmpinare, prin care a arătat că obligația principală izvorâtă din contractul de credit nr.182/2002 nu este stinsă, banca având de recuperat suma de 1.450.000 lei plus dobânzi și alte creanțe aferente creditului, inclusiv cheltuieli de judecată și de executare silită.
Contractul de garanție imobiliară este valabil și în prezent, el garantând obligațiile de plată ale societății pârâte față de banca creditoare, care au fost prelungite prin mai multe acte adiționale, ultimul fiind încheiat în data de 5.07.2007.
Prin sentința comercială nr. 216/7.10.2008 Judecătoria Alexandriaa declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman; acesta, prin sentința comercială nr. 630/15.12.2008 a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența în favoarea Judecătoriei Alexandria, a constatat conflict negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Curții de APEL BUCUREȘTI, în vederea soluționării conflictului.
Prin sentința comercială nr.7/28.01.2009 Curții de APEL BUCUREȘTIa stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, unde dosarul a fost reînregistrat în data de 15.04.2009.
Prin sentința comercială nr. 611/18.05.2009 cererea reclamanților a fost respinsă ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că aceștia nu au depus nici o dovadă în susținerea capătului de cerere privind constatarea stingerii obligației principale rezultată din contractul de credit nr. 182/2002. Termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită nu curge separat pentru debitorul principal și pentru garanții ipotecari, ori pentru obligația principală și cea accesorie.
Prin contract, reclamanții s-au obligat să garanteze creditul și dobânzile aferente și în cazul prelungirii contractului de credit prin acte adiționale astfel încât termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită nu s-a împlinit, întrucât scadența obligației a fost prelungită.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal prevăzut de art. 284 alin 1 Cod procedură civilă reclamanții și, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială, motivele invocate fiind următoarele:
-reclamanții nu trebuia să depună vreo dovadă privind stingerea obligației principale prin prescripție, fiind suficient calculul simplu al termenului general de prescripție în raport de scadenta obligației;
-instanța de fond trebuia să constate că, în temeiul art. 1800 alin.1 pct.1 cod civil operează stingerea ipotecii ca efect al stingerii obligației principale printr-unul din modul de stingere al obligațiilor prevăzute de art.1091 Cod civil;
-în mod greșit a reținut instanța de fond că reclamanții sunt ținuți a răspunde pentru întreaga datorie a debitorului principal și că dreptul de ipotecă subzistă până ce creanța principală va fi recuperată prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege;
-în mod nefondat a reținut instanța de fond că termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită nu curge separat pentru debitorul principal și pentru garanții ipotecari și că pe parcursul derulării creditului, debitorul principal SC COM SRL a îndeplinit acte de întrerupere a termenului de prescripție (atât prin semnarea actelor adiționale, cât și prin plata sau recunoașterea datoriei), deoarece eventualele acte de întrerupere a prescripției efectuate de debitorul principal au operat întreruperea cursului acesteia numai față de societate, nu și față de garanții ipotecari.
Intimata Banca Comercială Română SA- prin Sucursala Taf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, motivul invocat fiind acela că la dosarul cauzei au fost depuse dovezi privind întreruperea termenului de prescripție, inclusiv cereri ale apelanților reclamanți prin apărător, prin care au recunoscut debitul.
Analizând sentința atacată în raport de probele administrate, criticile formulate, susținerile părților și temeiul de drept invocat, Curtea constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Prin contractul de garanție imobiliară nr. 182/9.12.2002 reclamanții și, în calitate de garanți cu ipotecă în contractul de împrumut încheiat cu BCR SA - Sucursala T, au consimțit să garanteze împrumutul acordat de bancă societății comerciale SC COM SRL A, în sumă de 2.900.000.000 lei și dobânzile aferente, prin ipoteca asupra apartamentului proprietatea lor, situat în A, str. -, -M1,.A,.7,.7.
Prin acest contract de garanție reclamanții s-au obligat să garanteze creditul și dobânzile aferente și în cazul prelungirii contractului de credit prin acte adiționale.
Or, printr-o serie de acte adiționale (primul dintre ele încheiat în chiar prima lună de derulare a contractului de împrumut, în data de 15.01.2003) încheiate pe parcursul anilor 2003 - 2007 s-a majorat ori s-a menținut plafonul global de exploatare pentru diferite perioade de timp (90 de zile, 180 de zile).
Așadar, susținerea reclamanților apelanți în sensul că obligația lor s-ar fi stins, ca urmare a interveniri prescripției nu poate fi primită, întrucât dreptul băncii de a cere executarea silită nu s-a prescris.
După cum în mod corect a reținut instanța de fond, dreptul de ipotecă, fiind un accesoriu al obligației principale - care nu s-a stins, garanția va subzista până când creanța derivând din contractul de credit nr. 182/2002 va fi recuperată în oricare dintre modalitățile prevăzute de lege.
Pe lângă prescripție a fost întrerupt de către debitoarea SC COM SRL, atât prin semnarea numeroaselor acte adiționale la contractul de credit, cât și prin plata sau recunoașterea de datorie, recunoaștere care a fost făcută, de altfel, și de către reclamanți, în ședințele publice din 20.02.2008, 19.03.2008 și 16.04.2008, aspect consemnate în încheierile de ședință.
Față de cele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă,Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanții reclamanți și, ambii domiciliați în A, Str. -, - 1,. A,. 7,. 27, Județ T, împotriva sentinței comerciale nr.611/18.05.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ- SUCURSALA T, cu sediul în A,-, Județ T și SC COM SRL, cu sediul în A,-, Județ
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 2.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
6 ex.
Tribunalul Teleorman
Judecător fond:
Președinte:Gabriela VințanuJudecători:Gabriela Vințanu, Minodora Condoiu
