Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1024/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr intern 1146/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 1024
Ședința publică de la 14 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Gabriela Năstase
JUDECĂTOR 2: Ruxandra Monica Duță
Judecător - -
Grefier -
***************
Pe rol judecarea cauzei comerciale de față, având ca obiect recursurile formulate de creditoarele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI în contradictoriu cu intimatul pârât, intimata debitoare - MEDIA -J- prin lichidator judiciar ACTIV LICHIDATOR și intimatele creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 B, împotriva Sentinței comerciale nr.160/17.01.2008 pronunțată de Secția a VII-a Comercială a Tribunalului București.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta prin consilier juridic, care depune delegație, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Recurenta, prin consilier juridic, susține că nu are cereri de formulat.
Curtea apreciază cauza în stare de judecată, declară dezbaterile închise conform art.150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul recurentei în susținerea recursului său și pe recursul formulat de
Recurenta creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului B, prin consilier juridic, solicită admiterea recursurilor astfel cum au fost formulate și motivate.
Curtea reține pricina în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursurilor comerciale de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.160/17.01.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială au fost respinse excepțiile și cererile creditorilor formulate împotriva pârâtului . În temeiul articolului 132 alin. 2 din Legea nr.85/2006 s-a dispus închiderea procedurii împotriva debitorului - MEDIA în contradictoriu cu creditorii AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2.
În motivarea hotărârii, judecătorul-sindic a reținut că prin încheierea din 19.05.2005 s-a deschis procedura falimentului împotriva debitoarei, iar creditoarele au solicitat atragerea răspunderii personală patrimonială a pârâtului în calitate de administrator al debitoarei.
În cauză, tribunalul a reținut că nu a fost dovedită legătura de cauzalitate între faptele pârâtului și prejudiciul cauzat creditorilor întrucât, din rapoartele depuse de către lichidatorul judiciar nu s-a constatat că administratorul societății debitoare ar fi folosit în interes propriu bunurile societății sau, prin conduita lui culpabilă, ar fi dus societatea în stare de faliment.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs creditoarele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI care au solicitat modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii cererii de angajare a răspunderii patrimoniale a administratorului debitoarei.
Ambele recursuri sunt scutite de plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar conform articolului 17 din Legea nr.146/1997 cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea recursului său, recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI Baa rătat că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii întrucât articolul 138 lit.c din Legea nr.85/2006 trebuie interpretat pornind de la scopul urmărit de legiuitor atunci când a edictat norma de drept analizată. Astfel, scopul edictării acestei norme a fost acela de a determina menținerea unui climat economic sănătos, motiv pentru care formularea unei cereri întemeiată pe dispozițiile articolului 27 din Legea nr.85/2006 nu este o opțiune și o obligație pe care administratorii nu o pot încălca.
De asemenea, administratorul debitoarei a refuzat în mod repetat să predea lichidatorului judiciar actele solicitate, iar nedepunerea evidențelor financiar-contabile instituie o prezumție de sustragere a societății de la control și a determinat imposibilitatea efectuării unei analize a activității desfășurată de debitoare.
S-au mai invocat și prevederile articolului 72 din Legea nr.31/1990 și 374 Cod comercial care reglementează răspunderea contractuală întemeiată pe mandat a administratorului.
S-a mai arătat și că în mod greșit s- dispus închiderea procedurii întrucât era imperios necesar să fie soluționată anterior, în mod irevocabil, cererea de atragere a răspunderii.
În recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI s-a învederat faptul că în cauză sunt incidente prevederile articolului 138 lit. c,d și f din Legea nr.85/2006, iar răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și, indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală.
În motivarea recursului s-au reiterat susținerile primei recurente referitoare la scopul urmărit de legiuitor în edictarea articolului 138 lit. c din Legea nr.85/2006 și la incidența în cauză a dispozițiilor articolului 27 din Legea nr.85/2006.
S-a învederat și că, prin neplata la timp a contribuției la Fondul Național Unic de Asigurări de Sănătate și prin folosirea sumelor de bani pentru susținerea activității curente a societății, fostul administrator se face vinovat de utilizarea de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri care până în final au condus la insolvența acesteia.
AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI a suferit un prejudiciu a cărui existență certă este stabilită prin constatarea faptului că debitoarea a ajuns în încetare de plăți și împotriva acesteia a fost declanșată procedura falimentului.
În ceea ce privește incidența în cauză a dispozițiilor articolului 138 lit. d, instanța nu a verificat în ceea ce privește creanța bugetară preluată de la CASMB, cauzele concrete care au determinat nevirarea de către debitoare a contribuțiilor la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, raportat la obligațiile angajatorilor privind asigurările de sănătate.
Referitor la închiderea procedurii, recurenta a arătat că este obligatoriu ca stabilirea răspunderii în mod irevocabil conform articolului 138 să fie efectuată înainte de închiderea procedurii în vederea respectării dispozițiilor articolului 142 alin.2 din Legea nr.85/2006.
În cauza de față, în mod nelegal, judecătorul-sindic a dispus închiderea procedurii de faliment înainte de a se pronunța o hotărâre definitivă și irevocabilă cu privire la antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorului debitoarei.
Analizând întreaga cauză sub aspectul motivelor de recurs invocate și în lumina dispozițiilor articolului 3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele aspecte:
Răspunderea specială instituită de art. 138 din Legea nr.85/2006 este o răspundere civilă delictuală care poate fi antrenată în condițiile stabilite limitativ de acest text de lege, fiind destinată să pună la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunurile necesare acoperirii pasivului debitorului.
Astfel, pentru ca membrii organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și orice altă persoană - să suporte o parte a pasivului societății ajunse în stare de insolvență, este necesar să se stabilească faptul că au contribuit la ajungerea debitorului în această situație prin săvârșirea uneia sau mai multor fapte dintre cele enumerate la literele a-g din textul menționat.
Dispozițiile articolului 138 din legea insolvenței care se referă la contribuția membrilor organelor de conducere pentru aducerea societății în stare de faliment, trebuie interpretate coroborat cu dispozițiile care reglementează răspunderea civilă delictuală, în sensul dovedirii elementelor acesteia.
Chiar dacă existența unui prejudiciu cert s-a stabilit cu prisosință în cursul desfășurării procedurii de lichidare judiciară, prin întocmirea de către lichidatorul judiciar a tabelului final consolidat al obligațiilor debitoarei, pe tărâm delictual trebuie dovedită existența faptei ilicite și legătura de cauzalitate între aceasta și producerea prejudiciului.
Lipsa actelor contabile și neîndeplinirea obligațiilor legale în ceea ce privește organizarea și conducerea contabilității se referă în mod cert la evidența contabilă a societății debitoare și nu la depunerea raporturilor și bilanțurilor contabile, acestea din urmă având numai rolul de stabili cuantumul datoriilor față de bugetul de stat.
În aceste condiții, simpla nedepunere a declarațiilor fiscale nu poate conduce la concluzia că membrii organelor de conducere au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, nefiind dovedită legătura de cauzalitate între fapta ilicită și ajungerea debitoarei în sate de insolvență.
Curtea mai reține și că legea contabilității nu prevede sancționarea administratorului, ci precizează că organul fiscal are obligația stabilirii unui control fiscal și, din oficiu, a obligațiilor de plată.
Împrejurarea că asociații debitoarei nu au predat lichidatorului judiciar documentele prevăzute de Legea nr.85/2006 reprezintă, în opinia curții, un fapt ulterior declanșării stării de insolvență astfel încât incidența art. 138 din legea procedurii insolvenței nu se poate raporta la această împrejurare.
În ceea ce privește contractul tacit de mandat invocat de recurentă și incidența art.72 din Legea nr. 31/1990, curtea apreciază că potrivit art. 1539 din Codul civil, mandatarul este îndatorat a executa mandatul atât timp cât este însărcinat și este răspunzător de daune interese ce ar putea deriva din cauza neîndeplinirii lui, iar în cauză nu s-a făcut dovada culpei mandatarului în condițiile în care răspunderea acestuia poate fi antrenată față de terți numai pe tărâm delictual.
Împrejurarea că societatea debitoare nu a virat contribuțiile la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate nu instituie nici o obligație a instanței de judecată de a verifica în concret cauzele acestei situații în condițiile în care tezele susținute de recurenta nu sunt dovedite prin probele administrate în cauză.
Referitor la motivele de recurs care vizează închiderea procedurii, Curtea apreciază că acestea sunt neîntemeiate având în vedere și cele reținute mai sus cu privire la răspunderea administratorului.
Față de cele reținute mai sus, curtea apreciază că nu subzistă nici un motiv de modificare sau casare a hotărârii, motiv pentru care va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenta creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.160/17.01.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în contradictoriu cu intimații - MEDIA SRL și
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 14.10.2008.
Președinte, - - - | Judecător, --- - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.Jud.
Tehnored.
ex.2
15.10.2008
Președinte:Tatiana Gabriela NăstaseJudecători:Tatiana Gabriela Năstase, Ruxandra Monica Duță
