Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1022/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr intern 1361/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 1022
Ședința publică de la 14 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Gabriela Năstase
JUDECĂTOR 2: Ruxandra Monica Duță
Judecător - -
Grefier -
**************
Pe rol judecarea cauzei comerciale de față, având ca obiect recursul formulat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 B în contradictoriu cu intimatul pârât XU și intimata debitoare SC SRL -J- prin lichidator judiciar GRUP EXPERT, împotriva Sentinței comerciale nr.2528/02.06.2008 pronunțtă de Secția a VII-a Comercială a Tribunalului București.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează faptul că intimata debitoare a solicitat, prin înscris depus la dosar prin Serv. Registratură, comunicarea motivelor de recurs și împrejurarea că la dosar au fost depuse, cu urmă de la tribunal, dovezile de comunicare ale sentinței atacate.
Se mai referă și faptul că în dosar a fost depusă o altă cerere a intimatei SC SRL -J- prin lichidator judiciar GRUP EXPERT formulată într-un alt dosar și atașată din eroare prezentului, iar în cauză a fost solicitată judecarea în lipsă, după care:
Curtea constată că la dosar au fost cusute două cereri formulate de aceeași parte, una din ele având menționat un alt dosar, astfel că dispune detașarea cererii și restituirea acesteia pentru a fi înregistrată la Serv. Registratură.
Față de cererea de comunicare a motivelor de recurs formulată de intimata debitoare SC SRL -J- prin lichidator judiciar GRUP EXPERT, Curtea o respinge și reține pricina în pronunțare făcând aplicarea art.242 Cod procedură civilă astfel cum a fost solicitată.
./.
CURTEA,
Asupra recursului comercial d e față, deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.2528/2.06.2001pd Tribunalul București - Secția a VII a Comercială a fost respinsă cererea formulată de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 în contradictoriu cu pârâta XU, ca nefondată. S-a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC SRL și radierea societății debitoare din registrul comerțului.
S-a reținut că, la termenul de judecată din 17.03.2008, judecătorul-sindic a autorizat creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 să formuleze cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale debitoarei.
Judecătorul-sindic a constatat că dispozițiile articolului 138 nu instituie prezumția de culpă a administratorilor societății, ci faptele trebuie dovedite, iar stabilirea existenței unor asemenea fapte și a măsurii în care ele au cauzat ajungerea în stare de insolvență a societății debitoare se face numai pe baza administrării unui probatoriu complet și pertinent.
S-a mai stabilit că omisiunea privind nedepunerea declarațiilor privind obligațiile fiscale începând cu anul 2000 nu a contribuit la ajungerea debitorului în stare de insolvență.
De asemenea, creditoarea nu a dovedit legătura de cauzalitate între nedepunerea acestor situații contabile și starea de insolvență a debitoarei.
Întrucât societatea debitoare nu are bunuri în patrimoniu a căror valorificare să asigure recuperarea creanțelor, judecătorul-sindic a dispus închiderea procedurii falimentului și radierea societății debitoare din registrul comerțului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 care a solicitat modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii cererii formulate în baza articolului 138 lit. d din Legea nr.85/2006 și obligarea pârâtului la plata sumei de 2.374 lei către creditoare.
În motivarea recursului s-a arătat că în cauză a fost dovedită culpa administratorului debitoarei întrucât, deși acesta a fost de mai multe ori notificat de către lichidator, nu a predat acestuia documentele contabile prevăzute de articolul 28 din Legea nr.85/2006.
De asemenea, administratorul societății se face vinovat de nerespectarea dispozițiilor articolului 73 alin. 1 lit. și 73 alin.2 din legea contabilității, rezultând fără echivoc faptul că, în cazul nedepunerii documentelor contabile prevăzute de lege, nu s-a ținut o contabilitate în conformitate cu legea.
S-a mai arătat că administratorul are de îndeplinit un contract tacit de mandat și are o răspundere contractuală față de terții păgubiți de societatea pe care o reprezintă.
Pe tot parcursul desfășurării procedurii, intimata nu a făcut în nici un fel dovada existenței vreunei cauze care să o absolve de aceste obligații contractuale.
Si raportul de cauzalitate a fost dovedit în cauză, acesta rezultând din atitudinea de dezinteres a intimatei față de prevederile legale care guvernează și reglementează desfășurarea activității unei societăți comerciale, atitudine care a dus la falimentul acestei societății.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform articolului 229 din Codul d procedură fiscală.
Analizând întreaga cauză sub aspectul motivelor de recurs invocate și în lumina dispozițiilor articolului 3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Răspunderea specială instituită de art. 138 din Legea nr.85/2006 este o răspundere civilă delictuală care poate fi antrenată în condițiile stabilite limitativ de acest text de lege, fiind destinată să pună la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunurile necesare acoperirii pasivului debitorului.
Astfel, pentru ca membrii organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și orice altă persoană - să suporte o parte a pasivului societății ajunse în stare de insolvență, este necesar să se stabilească faptul că au contribuit la ajungerea debitorului în această situație prin săvârșirea uneia sau mai multor fapte dintre cele enumerate la literele a-g din textul menționat.
Dispozițiile articolului 138 din legea insolvenței care se referă la contribuția membrilor organelor de conducere pentru aducerea societății în stare de faliment, trebuie interpretate coroborat cu dispozițiile care reglementează răspunderea civilă delictuală, în sensul dovedirii elementelor acesteia.
Chiar dacă existența unui prejudiciu cert s-a stabilit cu prisosință în cursul desfășurării procedurii de lichidare judiciară, prin întocmirea de către lichidatorul judiciar a tabelului final consolidat al obligațiilor debitoarei, pe tărâm delictual trebuie dovedită existența faptei ilicite și legătura de cauzalitate între aceasta și producerea prejudiciului.
Lipsa actelor contabile și neîndeplinirea obligațiilor legale în ceea ce privește organizarea și conducerea contabilității se referă în mod cert la evidența contabilă a societății debitoare și nu la depunerea raporturilor și bilanțurilor contabile, acestea din urmă având numai rolul de stabili cuantumul datoriilor față de bugetul de stat.
În aceste condiții, simpla nedepunere a declarațiilor fiscale nu poate conduce la concluzia că membrii organelor de conducere au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, nefiind dovedită legătura de cauzalitate între fapta ilicită și ajungerea debitoarei în sate de insolvență.
Împrejurarea că asociații debitoarei nu au predat lichidatorului judiciar documentele prevăzute de Legea nr.85/2006 reprezintă, în opinia curții, un fapt ulterior declanșării stării de insolvență astfel încât incidența art. 138 din legea procedurii insolvenței nu se poate raporta la această împrejurare.
În ceea ce privește contractul tacit de mandat invocat de recurentă și incidența art.72 din Legea nr. 31/1990, curtea apreciază că potrivit art. 1539 din Codul civil, mandatarul este îndatorat a executa mandatul atât timp cât este însărcinat și este răspunzător de daune interese ce ar putea deriva din cauza neîndeplinirii lui, iar în cauză nu s-a făcut dovada culpei mandatarului în condițiile în care răspunderea acestuia poate fi antrenată față de terți numai pe tărâm delictual.
Față de cele reținute mai sus, curtea apreciază că nu subzistă nici un motiv de modificare sau casare a hotărârii, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR GRUP EXPERT și intimata pârâtă XU, împotriva sentinței comerciale nr.2528/2.06.2008, pronunțată în dosarul nr- aflat pe rolul Tribunalului București - Secția a VII a Comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 octombrie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, --- - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.Jud.
Tehnored.
ex.2
15.10.2008
Președinte:Tatiana Gabriela NăstaseJudecători:Tatiana Gabriela Năstase, Ruxandra Monica Duță
