Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1100/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 1100/
Ședința publică din 24 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea AVAS B, împotriva sentinței civile nr. 852/24.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu SC SRL prin lichidator SPPI, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, văzând că s-a solicitat judecata și în lipsă, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. nr. 852/24.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-a respins ca neîntemeiată cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâților Bader și, formulată de lichidatorul judiciar T, în temeiul art. 131 din legea privind procedura enței s-a închis procedura enței față de debitoarea SC SRL T reprezentată de lichidatorul judiciar, dispunându-se totodată și radierea debitoarei din Registrul Comerțului, iar în temeiul art. 136 din Legea privind procedura enței a fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că la data de 17.01.2008 lichidatorul judiciar, desemnat să administreze procedura enței debitorului SC SRL a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului, că procedura concursuală a fost deschisă prin sentința nr. 1107/PI/04.05.2006 și că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura enței,
Având în vedere că nici unul din creditori nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii și acoperirii cheltuielilor administrative, în temeiul art. 131 din legea privind procedura enței judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii enței, radierea debitorului din registrul comerțului și descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
Cu privire la cererea formulată de lichidatorul judiciar prin raportul final de lichidare judiciară a societății, ce solicită atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților Bader și, cu motivarea că aceștia s-au sustras obligației de a depune actele contabile prev. de art. 28 alin. 1 din Legea enței, prezumându-se că nu au ținut contabilitatea conform legii, astfel cum prevede art. 138 alin. 1 lit. d din lege, s-a constatat că este neîntemeiată și a fost respinsă.
În motivare judecătorul sindic arată că pârâții, având calitatea și de asociați, nu au depus actele prev. de art. 28 alin. 1 din Legea enței la sediul lichidatorului în termenul de 10 zile de la comunicarea sentinței și de asemenea că nu au depus la instituțiile bugetare declarație dacă societatea și-a încetat activitatea și cu privire la schimbarea sediului, astfel că societatea acumulat dobânzi și penalități la creanțele bugetare din culpa lor, întemeind în drept cererea pe disp. art. 138 alin. 1 din Legea enței.
Faptele enumerate la art. 138 lit. nu pot fi considerate ca fapte ce atrag răspunderea patrimonială a persoanei vinovate, dacă lichidatorul judiciar nu a făcut dovada că au fost comise cu intenția de a eluda obligațiile fiscale prin înscrieri neconforme cu realitatea în registrele contabile.
În acest sens, doctrina de specialitate ( ) și practica judiciară au statuat că, deși se pot imputa administratorilor debitorului unele greșeli de gestiune și de aplicare a legii contabilității, aceste nereguli nu pot fi asimilate unei contabilități fictive, iar dispariția unor documente nu se poate reține ca fiind dovedită dacă nu există probe că aceste documente erau prezente la un moment dat la societate.
Lichidatorul judiciar nu a dovedit că evidențele contabile ale societății au existat dar au fost sustrase de administratorul social.
În aceste condiții, văzând și disp. art. 1169 Cod Civil, judecătorul sindic a conchis că nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 cod civil astfel că cererea formulată de lichidatorul judiciar a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea AVAS B, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a fostelor organe de conducere ale debitoarei.
În motivare se arată că, fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel, recursul nu este limitat la motivele prevăzute de art.304 Cod procedura civila, instanța de recurs având posibilitatea sa examineze cauza sub toate aspectele, potrivit art.304 indice 1 Cod procedura civila.
Când prin hotărârea data, instanța a încălcat formele de procedura prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin.2 (art.304 pct.5 c Cod Penal)
Când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii (art.304 pct.7 )
Judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșita a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedura civila).
Potrivit dispozițiilor art. 138 lit.d) din Legea nr. 85/2006, răspunderea administratorilor se poate dispune dacă "au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea".
Totodată, potrivit art. 138 lit.d din Legea nr. 85/2006, simplul fapt că administratorul falitului nu a ținut contabilitatea conform legilor contabile, atrage răspunderea acestuia, deoarece nu există posibilitatea de a se analiza activul patrimonial, modul cum a fost gestionat acesta, dacă debitorul a respectat dispozițiile legale privind inventarierea bunurilor, dacă a efectuat transferuri patrimoniale și în ce condiții, precum și felul în care administratorul a folosit veniturile obținute.
În acest sens, se arată faptul că, potrivit teoriei și practicii juridice, în dreptul civil și în cel comercial, operează două reguli principale: prima, că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și a doua, că indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că cuantumul despăgubirii depinde de întinderea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
În cazul de față, indiferent de faptul că administratorul falitului a încălcat din culpă (neglijență) sau cu intenție normele de drept care îi impuneau ținerea corectă a contabilității și gestionarea cu atenție a patrimoniului și activității, acesta se face vinovat de încălcarea legii (contabilității în cazul de față) situație care a determinat prejudicierea creditorilor.
Obligația administratorilor de a ține evidența contabilă conform legii și de aop rezenta lichidatorului și experților contabili desemnați de instanță reiese cu claritate din dispozițiile art. 73 alin 1 lit. c și alin 2, ale art. 134 alin 1 și 2 și ale art. 181 din Legea nr. 31/1990 rep. - Legea societăților comerciale, ale art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/1991 rep. -Legea contabilității. Astfel:
- Potrivit dispozițiilor art. 73 alin 1 lit. c din Legea nr. 31/1990 rep. "administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru:. c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere" și potrivit dispozițiilor art. 73 alin 2 "Acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, însă aceștia o vor putea exercita numai în caz de faliment al societății.
- Potrivit dispozițiilor art. 11 alin 4 din Legea nr. 82/1991 rep. "Răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor. care au obligația gestionării patrimoniului".
Mai mult, având in vedere faptul ca, potrivit art. 72 din Legea nr.31/1990 republicata,"obligațiile si răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat", instanța trebuie să aibă in vedere si dispozițiile art. 1540 Cod civil: " mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar încă si de culpa comisa în executarea mandatului". De asemenea potrivit alin. 2 al aceluiași articol, în cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului (administratorului ) se apreciază cu mai multă rigurozitate.
Potrivit art. 374 din Codul Comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, în speța de față administratorul nefăcând dovada contrarie.
Răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006, este o răspundere specială, care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri necesare acoperirii pasivului debitoarei falite.
a suferit un prejudiciu "a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns in încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului.".
Dispozițiile art. 35 alin. 3 si alin. 4 din Decretul nr.31/1954 prevăd ca:" faptele ilicite săvârșite de organele sale obligă însăși persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcției lor. Faptele ilicite atrag si răspunderea personală a celui ce le-a săvârșit, atât față de persoana juridică, cat si față de cel al treilea."
Aflându-se pe tărâmul răspunderii contractuale, culpa administratorului falitei este prezumată, potrivit art.1082 Cod civ. raportat la art. 138 din Legea 85/2006 republicata.
În cauză, răspunderea trebuie apreciată in abstracto, cu mai multă rigurozitate, având in vedere ca administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial.
În conformitate cu dispozițiile art. 1080 alin. 1. civ. coroborate cu art. 1600.civ. devine operativ criteriul obiectiv, care presupune compararea activității mandatarilor respectivi cu activitatea unei persoane diligente, care își subordonează măsurile luate exigentelor impuse de regulile de conviețuire sociala.
Prejudiciul produs există, constând in însăși creanța cedata de CAS A către AVAS, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată.
Art. 138 din Legea 85/2006 stabilește că, prin săvârșirea de către administrator a uneia din faptele prevăzute la acest articol, se va angaja răspunderea civila a acestuia, raportul de cauzalitate dintre fapte si prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat.
În drept invocă dispozițiile art. 299-316.proc.civ. Legea nr. 85/2006.
Analizând recursul de față, din prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Creditoarea critică în esență sentința recurată pentru motivul că nu a fost atrasă răspunderea administratorului social al debitoarei, deoarece în opinia sa, în speță sunt întrunite condițiile prev. de art. 138 alin. 1 lit.d din Legea 85/2006, respectiv nu s-a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
În ceea ce privește cererea creditoarei de a fi angajată răspunderea administratorului debitoarei, potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006, Curtea constată că aceasta se poate face ca regulă numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție în condițiile art. 138 al. 3 din lege (conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor enței, persoanele culpabile de starea de ență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie).
Curtea constată că această situație nu se regăsește în speța dedusă judecății, dat fiind că lichidatorul judiciar a specificat în cuprinsul raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la ența debitoarei și a formulat cerere de antrenare a răspunderii personale patrimoniale, însă judecătorul sindic a constatat că această cerere este neîntemeiată, astfel că a dispus respingerea ei.
Întrucât potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006 "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de ență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de ență a debitorului", iar creditorii nu mai au potrivit actualei reglementări calitatea procesuală activă de a solicita aplicarea prevederilor art. 138 față de membrii organelor de conducere ai debitoarei, criticile recurentei legate de problema aplicării art. 138 din lege sunt nefondate, având în vedere și temeiul închiderii procedurii, respectiv art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarea neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de creditoarea AVAS B, împotriva sentinței civile nr. 852/24.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din 24 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
RED. /11.12.2008
TEHNORED./2 EX/10.12.2008
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL TIMIȘ
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Anca Buta
