Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1198/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 1198/
Ședința publică din 08 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea B, împotriva sentinței civile nr. 1541/11.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea SC SRL prin lichidator MANAGEMENT T, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă - în reprezentarea creditoarei recurente, lipsă fiind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței ORC Tad epus sentința prin care s-a dispus radierea debitoarei și întâmpinare din partea lichidatorului debitoarei prin care se solicită respingerea recursului, din care un exemplar se comunică reprezentantului creditoarei recurente care nu solicită termen pentru studiul acesteia.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra dezbaterilor.
- solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și continuarea procedurii prevăzută de Legea nr. 85/2006.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1541/11.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-a respins cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată împotriva pârâtului de lichidatorul judiciar Insolvency Management T, în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței s-a închis procedura insolvenței față de debitorul SC SRL, jud. T reprezentată de lichidatorul judiciar Insolvency Management și s-a dispus radierea debitoarei din registrul comerțului, iar în temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței, a fost descărcat lichidatorul judiciar Insolvency Management de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că la data de 11.09.2008 lichidatorul judiciar Insolvency Management T, desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului SC SRL, a solicitat să se dispună închiderea procedurii ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului, că procedura concursuală a fost deschisă prin sentința nr. 13/09.01.2008, că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenței, notificarea fiind publicată conform art. 61 alin.3 din Legea privind procedura insolvenței și că nici unul din creditori nu s-au oferit să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii și acoperirii cheltuielilor administrative.
În temeiul art. 131 din legea privind procedura insolvenței, având în vedere că nici unul din creditori nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii și acoperirii cheltuielilor administrative, judecătorul sindic a dispus încheierea procedurii insolvenței, radierea debitoarei din registrul comerțului și descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
Cu privire la cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale, judecătorul sindic a constatat că lichidatorul judiciar a solicitat prin concluziile raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului social pentru creanțele înregistrate și cheltuielile de procedură neacoperite în prezenta cauză, pentru neținerea contabilității conform legii, în baza art, 138 alin.1 lit.d din Legea insolvenței.
În motivarea de fapt a cererii, capitolul II din raport, lichidatorul judiciar a arătat că debitorul nu a prezentat actele contabile solicitate și, potrivit datelor obținute de pe site-ul, societatea nu a depus situații financiare anuale, de aici conchizând că una din cauzele pentru care debitorul a ajuns în insolvență este neținerea contabilității conform legii.
Este statuat în doctrina de specialitate și în practica judiciară că răspunderea patrimonială întemeiată pe prev. art. 138 din Legea insolvenței este condiționată de regimul juridic al răspunderii civile delictuale prev. de art. 998.civ.
Prin urmare, reclamantul care formulează cererea, în speță lichidatorul judiciar, trebuie să facă dovada caracterului ilicit al faptei comise, a prejudiciului cauzat ca efect direct al faptei, a raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și, nu în ultimul rând, vinovăția, în speță sub forma intenției și nu a culpei.
Dacă invocă neținerea contabilității conform legii, lichidatorul judiciar trebuie să dovedească în primul rând că a identificat în documentele societății acte contabile care nu respectă legea 82/1991 republicată, și alte acte normative ce reglementează conducerea contabilității și că, neaplicarea corectă a normelor în domeniu a avut drept consecință directă intrarea societății în stare de insolvență.
Faptul că societatea nu a depus situații financiare anuale nu reprezintă un indiciu în sensul că, din acest motiv, patrimoniul societății a înregistrat un capital negativ până la intrarea în insolvență.
Afirmația potrivit căreia din acest motiv nu a fost posibilă identificarea eventualelor active ale debitorului nu poate fi reținută ca o cauză ce a dus societatea în stare de insolvență știut fiind că bunurile impozabile sunt înregistrate la Direcția Fiscală a Municipiului
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea AVAS B, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a fostelor organe de conducere ale debitoarei.
În motivare se arată că, fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacata cu apel, recursul nu este limitat la motivele prevăzute de art.304 Cod procedura civila, instanța de recurs având posibilitatea sa examineze cauza sub toate aspectele, potrivit art.304 indice 1 Cod procedura civila.
Când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii (art.304 pct.7 )
Judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșita a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedura civila)
Se mai arată că potrivit dispozițiilor art.138 lit. d) din Legea nr.85/2006 răspunderea administratorilor se poate dispune dacă "au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea".
Totodată trebuie menționat și faptul că potrivit art.138 lit. d din Legea nr.85/2006 simplul fapt că administratorul falitului nu a ținut contabilitatea conform legilor contabile, atrage răspunderea acestuia, deoarece nu există posibilitatea de a se analiza activul patrimonial, modul cum fost gestionat acesta, dacă debitorul a respectat dispozițiile legale privind inventarierea bunurilor, dacă a efectuat transferuri patrimoniale și în ce condiții,precum și felul în care administratorul folosit veniturile obținute.
În acest sens s-a arătat faptul că potrivit teoriei și practicii juridice în dreptul civil și în cel comercial operează două reguli principale: prima că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și a doua că indiferent de gravitatea vinovăției obligația de reparare prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că cuantumul despăgubirii depinde de cantitatea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
În cazul de față indiferent de faptul că administratorul falitului a încălcat din culpă sau cu intenție normale de drept care îi impuneau ținerea corectă a contabilității și gestionarea cu atenție a patrimoniului și activității, acesta se face vinovat de încălcarea legii (contabilității în cazul de față) situație care a determinat prejudicierea creditorilor.
Obligația administratorilor de a ține evidența contabilă conform legii și de a prezenta lichidatorului și experților contabili desemnați de instanță reiese cu claritate din dispozițiile art.73 alin.1lit.c și alin.2 din Legea nr.31/1990- Legea societăților comerciale, ale art.11 alin.4 din Legea nr.82/1991 republicată - Legea contabilității.
Solicită să se aibă în vedere faptul că potrivit art. 73 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990, administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege, iar potrivit art. 73 alin. 2, acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, însă aceștia o vor putea exercita numai în caz de faliment a societății. Art. 11 alin. 4 din Legea 85/1991 republicată arată că răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor, care au obligația gestionării patrimoniului.
Potrivit art. 72 din Legea 31/1990, obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, și că potrivit art. 1540 Cod civil, mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar și de culpa comisă în executarea mandatului, precum și că potrivit alin. 2 al aceluiași ultim articol, conform căruia în cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului se apreciază cu mai multă rigurozitate. Se mai arată că potrivit art. 374 Cod comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, iar în speță administratorul nu a făcut dovada contrară.
Se mai arată că răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prevederile art.138 din Legea nr.85/2006, este o răspundere specială care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri necesare acoperirii pasivului debitoarei aflate în insolvență.
AVAS a suferit un prejudiciu a cărui existență certă s-a stabilit prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite din averea debitorului.
Recurenta invocă faptul că dispozițiile art. 35 alin. 3 și 4 din Decretul nr. 31/1954 prevăd că faptele ilicite săvârșite de organele sale obligă însăși persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcției lor și că faptele ilicite atrag și răspunderea personală a celui care le-a săvârșit, atât față de persoana juridică, cât și față de cel de-al treilea.
Se mai arată că pe tărâmul răspunderii contractuale, culpa administratorului falitei este prezumată potrivit art.1082 cod civil raportat la art.138 din Legea nr.85/2006, că răspunderea trebuie apreciată in abstracto, cu mai multă rigurozitate, întrucât administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial.
În conformitate cu dispozițiile art.1080 alin.1 Cod civil coroborate cu art.1600 Cod civil devine operativ criteriul obiectiv, care presupune compararea activității mandatarilor respectivi cu activitatea unei persoane diligente, care își subordonează măsurile luate exigențelor impuse de regulile de conviețuire socială.
Prejudiciul produs există, constând în însăși creanța cedată de CAS A către AVAS, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată.
Art.138 din Legea nr. 85/2006 stabilește că prin săvârșirea de către administrator a uneia dintre faptele prevăzute la acest articol s-a angajat răspunderea civilă a acestuia, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Insolvency Management, în calitate de lichidator al debitoarei SC SRL, a solicitat respingerea recursului, întrucât AVAS B nu a avut calitatea de creditor în acest dosar, respectiv nu și-a înregistrat o declarație de creanță și nu a fost înscrisă în tabelul definitiv al creanțelor.
În drept invocă dispozițiile art. 3 pct. 7-8, art. 64 și urm. Din Legea nr. 85/2006.
Analizând recursul de față, din prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Creditoarea critică în esență sentința recurată pentru motivul că nu a fost atrasă răspunderea administratorului social al debitoarei și că în mod greșit i s-a respins cererea de autorizare a introducerii unei acțiuni în conformitate cu prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește cererea creditoarei de a fi angajată răspunderea administratorului debitoarei, potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006, Curtea constată că aceasta se poate face ca regulă numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție în condițiile art. 138 al. 3 din lege (conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie).
Așa cum corect s-a reținut de prima instanță, această situație nu se regăsește în speța dedusă judecății, dat fiind că lichidatorul judiciar a specificat în cuprinsul raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la insolvența debitoarei că nu înțelege să formuleze acțiunea, pentru că nu a constatat săvârșirea unor fapte de natura celor prevăzute de art. 138 din Legea insolvenței.
Prima instanță a reținut în mod temeinic că cererea de autorizare adresată judecătorului sindic este nefondată, întrucât ar trebui să se refere la întrunirea elementelor prevăzute de art. 138 alin. 3 și să conțină indicii clare cu privire la comiterea de către administratorul social sau a unor terțe persoane a faptelor expres și limitativ prevăzute de art. 138 alin. 1 din Legea insolvenței. În speță, s-a constatat că creditoarea AVAS B nu a arătat că ar cunoaște identitatea persoanelor vinovate de aducerea societății în insolvență, data comiterii faptei, legătura de cauzalitate dintre faptele persoanei vinovate și prejudiciul produs și, nu în ultimul rând, dacă persoanele respective dețin bunuri urmăribile pentru ca hotărârea pronunțată asupra acestui petit să își producă efectele.
Curtea reține că art. 138 alin. 3 din Legea insolvenței nu prevede obligația judecătorului sindic să autorizeze introducerea unei acțiuni formulată de Comitetul Creditorilor sau în lipsa acestuia, de un creditor, ci această hotărâre reprezintă o facultate rămasă la aprecierea judecătorului sindic, în funcție de aspectele fiecărui dosar având ca obiect administrarea procedurii insolvenței prevăzută de Legea 85/2006.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea AVAS B împotriva sentinței comerciale nr. 1541/11.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08 decembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
RED. /23.12.2008
TEHNORED. /2 EX/23.12.2008
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL TIMIȘ
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
