Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 131/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.131/R/COM
Ședința publică din 14 februarie 2008
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Magdalena
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice CSî mpotriva sentinței civile nr.1409/22.11.2007, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului C nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată. prin lichidator judiciar - și intimații și, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în baza art.242 alin.2 proc.civ. și nemaifiind cereri formulate și excepții invocate se reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1409//22.11.2007 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul C-S s-a luat act de renunțarea la judecata cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta - în calitate de lichidator judiciar, împotriva pârâtului, pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului, în calitate de administrator social, pentru acoperirea unei părți din pasivul debitoarei, în faliment, în condițiile prevăzute la art.8 alin.1 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței; a respins cererea formulată de reclamanta -, lichidator judiciar al debitoarei., împotriva pârâților și, având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a acestuia în calitate de administrator social pentru acoperirea pasivului debitoarei, societate aflată în procedura falimentului reglementată de Legea nr. 85/2006, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a reținut că prin sentința comercială nr. 793//10.05.2007 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul C-S s-a constatat că debitoarea. se află în stare de insolvență. s-a dispus deschiderea procedurii falimentului în procedura simplificată, în conformitate cu prevederile art. 107 alin. 1 lit. d) din Legea privind procedura insolvenței, în calitate de lichidator fiind desemnat același practician în insolvență.
Lichidatorul judiciar a învederat faptul că pârâții și, fost administrator social al societății falite, se face vinovat de săvârșirea faptelor prevăzute la art. 138 alin. 1 lit. d) din legea menționată, aceste fapte fiind cele care au condus la ajungerea debitoarei. în stare de insolvență.
Este corect că membrii organelor de conducere, din categoria cărora face parte și administratorul social, sunt răspunzători față de societate, persoană fizică, și pot fi obligați la plata unei părți din pasivul debitoarei societate comercială, în cazul în care au săvârșit vreuna dintre faptele enumerate la alin.1 al art. 138 care au avut ca și consecință ajungerea respectivei persoanei juridice în stare de insolvență, în sensul prevederilor Legii nr. 85/2006.
Cum însă răspunderea prevăzută de acest text are natura unei răspunderi civile delictuale, se impunea ca în pricina dedusă judecății, lichidatorul judiciar să facă dovada întrunirii, în mod cumulativ, a condițiilor unei asemenea răspunderi, respectiv: prejudiciul cauzat creditorilor care s-au înscris la masa credală a debitoarei falite, fapta ilicită a pârâtului, în calitatea sa de administrator social, raportul de cauzalitate dintre faptele ilicite și prejudiciul, precum și vinovăția pârâtului cu privire la fapta ilicită săvârșită și care să fie anterioară deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitoarei și să fi cauzat intrarea acesteia în stare de insolvență. Or, în pricina dedusă judecății, reclamantul lichidator nu a dovedit, în concret, care sunt faptele ilicite în sensul prevederilor art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006, care au fost săvârșite de către pârâții și, în calitatea sa de administrator social al debitoarei., care să fie anterioare datei de 10.05.2007 și că aceste fapte au avut drept consecință directă ajungerea societății debitoare în stare de insolvență (încetare de plăți), din nici un înscris existent la dosar nerezultând că pârâtul ar fi săvârșit anterior datei deschiderii procedurii vreuna dintre faptele prevăzute la articolul menționat și care să fi condus la ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
În raport de considerentele de mai sus, prima instanță a apreciat că în sarcina pârâților și nu s-a făcut dovada săvârșirii vreunei fapte de natura celor prevăzute la art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006 de natură să se dispună atragerea răspunderii sale patrimoniale pentru acoperirea pasivului debitoarei.
În baza art.246 alin.1 proc.civ. s-a luat act de renunțarea la judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul lichidator judiciar, împotriva pârâtului, în calitate de administrator social.
Împotriva sentinței civile de mai sus, în termen legal, a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea hotărârii atacate, iar pe fond admiterea cererii sale și dispunerea antrenării răspunderii patrimoniale a asociaților și și obligarea acestora la plata întregii creanțe bugetare în sumă de 8.982 lei, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, creditoarea a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, tribunalul poate dispune ca o parte din pasivul societății, ajunsă în încetare de plăți, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: - d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Lichidatorul judiciar a apreciat că pentru situația creată - starea de insolvență comercială a debitoarei - se face vinovat administratorii și,., fiind în fapt, condusă de pârât care a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, astfel că în speță sunt întrunite condițiile pretinse de art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
În drept, a invocat prevederile art. 299, 304 pct. 9 Cod procedură civilă și art. 12 din Legea nr. 85/2006.
Examinând recursul declarat, prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, urmând să-l respingă ca atare, având în vedere următoarele considerente:
Singurele critici aduse de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S sentinței comerciale nr. 1409/ din 22.11.2007 a Tribunalului C-S se referă la neantrenarea răspunderii patrimoniale personale a numiților și, foști administratori sociali al debitoarei falite. însă aceste critici nu pot fi primite. Aceasta, întrucât potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, doar la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți; d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.
În conformitate cu alin. 3 al acestui text, comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea în răspundere împotriva persoanelor la care se referă alin. 1 și aceasta amenință să se prescrie.
Într-adevăr, lichidatorul judiciar -, a solicitat judecătorului-sindic din cadrul Tribunalului C-S, în temeiul art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea insolvenței, antrenarea răspunderii patrimoniale personale a fostului administrator al debitoarei. considerând că această normă este incidentă în speță deoarece pârâtul nu a depus la dosar actele și documentele prevăzute de art. 35, coroborat cu art. 28 din Legea nr. 85/2006, ceea ce poate duce la concluzia că el a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Cu toate acestea, prima instanță a apreciat că cererea lichidatorului nu poate fi admisă deoarece răspunderea întemeiată pe articolul menționat, fiind o răspundere civilă delictuală, trebuie să fie îndeplinite toate condițiile generale ale acestei forme de răspundere civilă pentru ca persoanele prevăzute de acest text să răspundă cu averea persoană pentru datoriile societății pe care au condus- În prezenta cauză practicianul, deși a invocat prevederile art. 138 alin. 1 lit. d), nu a dovedit prin probe certe și concludente fapta imputată administratorului social, culpa acestuia și raportul de cauzalitate dintre faptă și ajungerea societății debitoare în stare de încetare de plăți.
Așa cum s-a arătat mai sus, acțiunea în răspundere reglementată de Legea nr. 85/2006 poate fi promovată numai de administratorul judiciar ori lichidatorul numit în cauză sau, în cazurile prevăzute de alin. 3, de comitetul creditorilor și nu de către oricare dintre creditorii care au înscrisă o creanță la masa credală. În speță, lichidatorul judiciar, deși a solicitat judecătorului-sindic să dispună angajarea răspunderii patrimoniale personale a fostului administrator social al debitoarei falite, el nu a mai înțeles să declare și calea de atac prevăzută de lege împotriva soluției primei instanțe, ci doar instituția creditoare a formulat prezentul recurs criticând hotărârea tribunalului sub acest aspect.
Este adevărat că art. 73 din Legea societăților comerciale statuează că dministratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru: a) realitatea vărsămintelor efectuate de asociați; b) existența reală a dividendelor plătite; c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere; d) exacta îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale; e) stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun. Acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementate de Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, în prezent Legea nr. 85/2006. Însă, noua Lege a insolvenței reglementează expres persoanele care pot promova o astfel de cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale, respectiv doar administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat în cauză, sau comitetul creditorilor dacă, în prealabil, a solicitat judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea, întrucât practicianul a omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori acesta a omis să formuleze acțiunea în răspundere împotriva persoanelor la care se referă alin. 1 al art. 138 și aceasta amenință să se prescrie.
Cu alte cuvinte, potrivit textului menționat, pe de o parte, numai comitetul creditorilor poate formula o asemenea cerere, creditorii neavând calitatea cerută în mod expres de lege pentru această solicitare, iar, pe de altă parte, legiuitorul a arătat fără echivoc că pentru a se putea cere de către comitetul creditorilor autorizarea judecătorului-sindic este necesar fie ca administratorul judiciar sau lichidatorul să omită să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică, fie ca practicianul să omită să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor să amenințe să se prescrie.
Așadar, norma cuprinsă în art. 73 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, reglementează doar faptul că acțiunea în răspundere aparține și creditorilor societății, care, însă, o vor putea exercita numai în condițiile prevăzute de actuala Lege a insolvenței, fiind evident faptul că dacă în primă instanță creditoarea nu putea să ceară aplicarea dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, ea nu poate solicita nici în recurs acest lucru. Deși nici unui creditor în procedura insolvenței nu i se poate nega interesul de a solicita angajarea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere ale debitoare falite, aceasta nu înseamnă că un astfel de participant la procedură are și posibilitatea concretă de a cere aplicarea textului art. 138, fiindcă legiuitorul, în noua reglementare, a înțeles să modifice condițiile în care creditorii, prin comitetul creditorilor, au dreptul să solicite judecătorului-sindic o astfel de antrenare de răspundere.
Cum în cauză practicianul nu a declarat recurs împotriva soluției de respingere de către judecătorul-sindic a cererii sale întemeiate de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, Curtea constată că recursul formulat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C- nu poate fi primit, astfel că el urmează să fie respins, conform dispozitivului ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice CSî mpotriva sentinței civile nr.1409/22.11.2007, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului C nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.03.03.2008
Tehnored 2 ex.03.03.2008
Instanță fond: Tribunalul C
Jud.
Președinte:Cătălin Nicolae ȘerbanJudecători:Cătălin Nicolae Șerban, Marian Bratiș, Magdalena
