Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 133/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR. -
DECIZIA CIVILĂ NR.133/R/COM
Ședința publică din 14 februarie 2008
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Magdalena
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de către creditoarele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și Direcția Generală a Finanțelor Publice C împotriva sentinței civile nr.1419/JS/22.11.2007, pronunțată de Tribunalul C nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată. prin lichidator judiciar Management, creditoarea intimată C și intimatul, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus prin serviciul registraturii o cerere de amânare a cauzei de către intimatul .
Curtea în deliberare, respinge ca neîntemeiată cererea de amânare a cauzei formulată de către intimatul întrucât a avut timp suficient pentru a-și angaja apărător și a solicitat judecarea cauzei în baza art.242 alin.2 proc.civ. și nemaifiind cereri formulate și excepții invocate se reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1419/JS din 22.11.2007 pronunțată în dosarul nr-, judecătorul sindic de pe lângă Tribunalul CSa respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Management în calitate de lichidator judiciar împotriva pârâtului în calitate de administrator judiciar și asociat unic, pentru plata sumei de 21.592 lei RON, cu titlu de creanță înscrisă la masa credală a debitoarei. debitoare societate comercială care se află în procedura falimentului, în contradictoriu cu creditoarele Direcția Generală a Finanțelor Publice C, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și C în condițiile prevăzute la art. 138 alin.1 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că urmare a cererii introductive formulată de către reclamantul Management, în calitate de lichidator judiciar, prin sentința comercială nr.879/JS/ din data de 24 mai 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C S, de către judecătorul-sindic ce a fost nominalizat în cauză ce s-a constatat că debitoarea., se află în stare de insolvență și în consecință, împotriva sa s-a dispus deschiderea procedurii falimentului în procedura simplificată a insolvenței instituită prin Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței.
Pentru administrarea procedurii falimentului, din procedura simplificată a insolvenței, a debitoarei societate comercială prin aceeași sentință comercială mai sus menționată a fost desemnat în calitate de lichidator judiciar practicianul în insolvență Management
Astfel cum s-a mai precizat, de către reclamantul lichidator judiciar se învederează că pârâta, în calitatea sa de administrator social, se face vinovat de săvârșirea faptelor prevăzute la art. 138 alin. 1 lit. d) din legea menționată, aceste fapte fiind cele care au condus la ajungerea debitoarei. în stare de insolvență.
Este corect că membrii organelor de conducere, din categoria cărora face parte și administratorul social, sunt răspunzători față de societate, persoană fizică, și pot fi obligați la plata unei părți din pasivul debitoarei societate comercială, în cazul în care au săvârșit vreuna dintre faptele enumerate la alin.1 al art. 138 care au avut ca și consecință ajungerea respectivei persoanei juridice în stare de insolvență, în sensul prevederilor Legii nr. 85/2006.
Cum însă răspunderea prevăzută de acest text are natura unei răspunderi civile delictuale, se impunea ca în pricina dedusă judecății, lichidatorul judiciar să facă dovada întrunirii, în mod cumulativ, a condițiilor unei asemenea răspunderi, respectiv: prejudiciul cauzat creditorilor care s-au înscris la masa credală a debitoarei falite, fapta ilicită a pârâtului, în calitatea sa de administrator social; raportul de cauzalitate dintre faptele ilicite și prejudiciul, precum și vinovăția pârâtului cu privire la fapta ilicită săvârșită și care să fie anterioară deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitoarei și să fi cauzat intrarea acesteia în stare de insolvență.
Or, în pricina dedusă judecății, reclamantul lichidator nu a dovedit, în concret, care sunt faptele ilicite în sensul prevederilor art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006, care au fost săvârșite de către pârâtul, în calitatea sa de administrator social al debitoarei. care să fie anterioare datei de 24.05.2007 și că aceste fapte au avut drept consecință directă ajungerea societății debitoare în stare de insolvență (încetare de plăți).
Pârâtul nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei și nu și-a exprimat punctul de vedere cu privire la pretențiile și susținerile formulate de către reclamantul lichidator judiciar prin cererea de chemare în judecată.
Că astfel fiind, nu rezultă din nici un înscris existent la dosarul cauzei, că pârâtul, în calitatea sa de administrator social nerezultând că pârâtul ar fi săvârșit anterior datei deschiderii procedurii vreuna dintre faptele prevăzute la articolul menționat și care să fi condus la ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
În raport de considerentele de mai sus se constată că în sarcina pârâtului, în calitatea sa de administrator social, nu s-a făcut dovada săvârșirii vreunei fapte de natura celor prevăzute la art.138 alin.1 lit. d din Legea nr. 85/2006 de natură să se dispună atragerea răspunderii sale patrimoniale pentru acoperirea pasivului debitoarei, care se află în procedura falimentului instituit prin legea mai sus-menționată.
Împotriva sentinței mai sus amintite a formulat recurs AVAS B considerând că se impune atragerea răspunderii persoanelor responsabile de insolvența societății, membrii de conducere, în condițiile în care speța se înscrie perfect în sfera de aplicabilitate a art.138 alin.1 lit. c) din Legea nr.85/2006.
În cazul de față, indiferent de faptul că administratorul falitei a încălcat din culpă (neglijență) sau cu intenție normele de drept care îi impuneau să solicite tribunalului, stabilirea stării de insolvență în termen de 30 de zile de la data apariției sau iminenței apariției acesteia, sub sancțiunea răspunderii patrimoniale a acestora pentru prejudiciile produse creditorilor, acesta se face vinovat de încălcarea legii (art.32 alin.1 și 2 din Legea nr.64/1995 și ulterior art.27 alin.1 și alin.) situație care corelată cu proasta administrare a debitoarei a determinat prejudicierea creditorilor.
Mai mult, având în vedere faptul că, potrivit art.72 din Legea nr.31/1990 republicată, "obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat", instanța trebuie să aibă în vedere și dispozițiile art.1540 co civil: "mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar încă și de culpa comisă în executarea a mandatarului". De asemenea potrivit alin.2 al aceluiași articol, în cazul în care mandatarul are caracter oneros, răspunderea mandatarului (administratorului) se apreciază cu mai multă rigurozitate.
Că, răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prevederile art.138 din legea nr.85/2006 republicată, este o răspundere specială, care pune la dispoziția creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri valorificabile necesare acoperirii pasivului debitoarei falite.
Aflându-ne pe tărâmul răspunderii contractuale, culpa administratorului falite este prezumată, potrivit art.1082 Cod civil, raportat la art.138 din legea nr.85/2006 republicată.
Apreciază incidente în speță și prevederile artr.138 alin.1 lit. d și lit. e din legea nr. 85/2006. Astfel consideră că pârâtul s-a sustras obligației de a supune controlului instanței și lichidatorului evidența contabilă a societății și prin acest fapt a prejudiciat întreaga procedură și pe creditorii înscriși, aceștia nefiind în măsură a identifica activul falitei și a-și îndestula creanțele în cadrul procedurii deschise în acest scop.
Consideră că în speță supusă judecății operează în deplin drept prezumția că pârâtul "nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea" și nu ar fi conform voinței legiuitorului ca fapta sa, cauzatoare de insolvență, să rămână nesancționată, nesancționare care ar încuraja pe viitor și pe alți conducători de societăți să se sustragă controlului instanței și lichidatorului înregistrările contabile.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și CSc onsiderând că sentința atacată este netemeinică și nelegală cu motivarea că în conformitate cu dispozițiile art.138.1 lit. d din Legea nr.85/2006.
La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană, care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una din următoarele fapte: d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea "
În conformitate cu prevederile art.73 din Legea nr.31/1990, republicată:
1) Administratorii sunt răspunzători față de societate pentru
c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere.
2) Acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementate de Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată", în prezent Legea nr. 85/2006.
Pârâta debitoare prin administratorul său, nu a depus documentele contabile la lichidatorul judiciar sau dosarul cauzei.
Lichidatorul nu a putut întocmi bilanț contabil de lichidare deoarece nu a deținut nici un fel de documente contabile.
Administratorul social nu a ținut evidența contabilă potrivit legii și nu a făcut dovada că ar fi ținut o asemenea evidență contabilă.
În consecință este întrunită condiția prevăzută de dispozițiile art.138 alin.1 lit. d din Legea nr.85/2006.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate de recurente și din oficiu pentru cele de ordine publică, Curtea constată conform considerentelor ce se vor expune mai jos, că recursurile declarate nu sunt fondate.
Singurele critici aduse de creditoare sentinței civile nr. 1419/JS/22.11.2007 se referă la neantrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor societății debitoare, însă aceste critici nu pot fi primite. Aceasta întrucât acțiunea în răspundere reglementată de Legea nr. 85/2006 poate fi pornită numai de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar conform art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006 sau, în cazurile prevăzute de alin.3 din aceeași lege, de comitetul creditorilor, iar nu de către oricare dintre creditorii care au înscrisă o creanță la masa credală.
Așadar, norma cuprinsă în art. 138 din legea insolvenței nu include printre titularii acțiunii în răspundere civilă și creditorii, fiind evident faptul că dacă în primă instanță creditoarea nu putea să ceară aplicarea dispozițiilor art. 138 din lege, și de altfel nici nu a formulat o astfel de cerere, cu atât mai mult ea nu poate solicita în recurs acest lucru. Deși nici unui creditor nu i se poate nega interesul de a solicita angajarea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere ale debitoarei, aceasta nu înseamnă că un astfel de participant la procedură are și posibilitatea concretă de a cere aplicarea în mod direct a textului art. 138, fiindcă legiuitorul, în noua reglementare a înțeles să modifice condițiile în care creditorii - prin comitetul creditorilor, au dreptul să solicite judecătorului sindic o astfel de antrenare a răspunderii personale patrimoniale a persoanelor care au determinat sau au contribuit la starea de insolvență a debitoarei.
Cum în cauză practicianul nu a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 1419/JS/22.11.2007 Curtea constată că recursurile declarate de creditoarele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B și Direcția Generală a Finanțelor Publice C S nu poate fi primit, urmând a fi respinse.
Referitor la invocarea de către recurenta AVAS Bar ăspunderii contractuale a administratorului, răspundere izvorând din dispozițiile art.72 din Legea nr.31/1990, completate cu dispozițiile art.1540 Cod civil, cu referire la răspunderea mandatarului pentru dol, Curtea relevă că, o atare răspundere nu se află în conexiune juridică cu răspunderea patrimonială personală reglementată de art.138 din Legea 85/2006, aceasta din urmă având un caracter special cu un regim juridic special. Cele două categorii ale răspunderii juridice ale administratorului societății comerciale pot coexista, însă, mijlocul juridic de accesare a fiecăreia dintre ele este deosebit, în sensul că, răspunderea socială a administratorului întemeiată pe contractul de mandat se dispută vizavi de societatea comercială însăși, care în acest context are calitatea de mandant, iar cadrul judiciar de promovare a unei acțiuni în atragerea unei astfel de răspunderi excede procedurii judiciare concursuale prevăzute de legea insolvenței. În concret, o atare răspundere urmează calea dreptului comun. În schimb, răspunderea personală patrimonială a administratorului, în calitate de membru al organelor de conducere a societății comerciale ajunsă în insolvență, dispune de un cadru judiciar special care se referă la titularul acțiunii în răspundere (administratorul/lichidatorul judiciar sau, după caz, Comitetul creditorilor), exercitarea acestei acțiuni în cadrul procedurii speciale a insolvenței în fața judecătorului sindic, demonstrarea faptelor limitativ prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006 pentru atragerea unei astfel de răspunderi. Prin consecință, cele două categorii de acțiuni în răspundere nu pot fi reunite în același cadru procesual.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de creditoarele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B și Direcția Generală a Finanțelor Publice CSî mpotriva sentinței civile nr.1419/JS/22.11.2007, pronunțată de Tribunalul C în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.05.03.2008 -
Tehnored 2 ex.05.05.2008
Instanță fond: Tribunalul C
Jud.
Președinte:Cătălin Nicolae ȘerbanJudecători:Cătălin Nicolae Șerban, Marian Bratiș, Magdalena
