Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 133/2010. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția Comercială, de contencios Administrativ și Fiscal

DOSAR NR. -/ 111/ Com/ 2003 -

DECIZIE NR. 133/ Com/ 2010 - R

Ședința publică din 18 februarie 2010

PREȘEDINTE: Sotoc Daniela- JUDECĂTOR 2: Filimon Marcela

- - - JUDECĂTOR 3: Marinescu Simona

- - - judecător

- - - grefier

********

Pe rol fiind soluționarea recursului comercial formulat derecurenta pârâtă,din,-, - 8.1, județul B, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL O, cu sediul în O, str. - nr. 5. având J- și CUI R - prinlichidator, cu sediul în B,-.3, județul B,intimații creditori BC - Sucursala, cu sediul în O nr. 18 șiBANK SAO, cu sediul în O, nr. 35 și intimatulOFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI de pe lângă Tribunalul Bihor,cu sediul în O,-, împotriva Sentinței nr. 1155/ F/ 11. 12. 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiect -angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere ( legea nr.64/1995 art.137).

La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat, cauza este la al patrulea termen de judecată în recurs, s-a solicitat judecarea cauzei și în eventuala absență a părților de la dezbateri, la data de 12.02.2010 intimata BC a depus la dosar prin serviciul Registratură concluzii scrise într-un exemplar, după care:

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Constată că prin Sentința nr. 1155/ F/ 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, în ședința publică din data de 11.12.2008 a fost admisă cererea de antrenare răspundere formulată de lichidatorul judiciar împotriva pârâtei.

A fost obligată pârâta să aducă la masa de creanțe suma de 85.584,94 lei RON pe care o va suporta din averea proprie.

Pentru a pronunța astfel, Tribunalul a reținut că, la data de 13.06.2002 s-a emis de către debitoare un bilet la ordin pentru suma de 182.311.570 lei ROL, cu scadență la data de 10.07.2002, cu care s-a garantat un credit acordat de creditoarea BANK SA către SC SRL în data de14.06.2002, în valoare de 450.000.000 lei ROL.

La data de 16.05.2002 s-a emis de către debitoare un bilet la ordin pentru suma de 330.846.477 lei ROL, cu scadență la data de 25.06.2002, cu care s-a garantat un credit acordat de creditoarea BANK SA către SC SRL în data de 20.05.2002, în valoare de 565.000.000 lei ROL.

La data de 22.05.2002 s-a emis de către debitoare un bilet la ordin pentru suma de 342.691.440 lei ROL, cu scadență la data de 29.06.2002, cu care s-a garantat un credit acordat de creditoarea BANCA COMERCIALĂ SA Sucursala O către SC SRL în data de 24.05.2002, în valoare de 680.000.000 lei ROL.

Cele trei bilete la ordin au fost refuzate la plată pentru lipsă disponibil.

La data de 12.08.2002 pârâta, în calitate de unic asociat și administrator al societății debitoare, a cesionat părțile sociale către și a predat administrarea societății către în baza unui act adițional autentificat cu nr. 3469/12.08.2002 de către BNP, act ce nu a fost înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului. În cuprinsul actului se prevede că pârâta se retrage din societate și din funcția de administrator al acesteia. De asemenea, se mai arată că dl. administrează societatea din data de 01.12.2001.

În răspunsurile sale la interogatoriu, pârâta a recunoscut actul de cesiune însă nu a recunoscut semnarea celor trei bilete la ordin, arătând că acestea au fost semnate de către care avea drept de semnătură. A recunoscut că actul de cesiune nu a fost înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului. A afirmat că la data la care s-au emis biletele la ordin era internată în spital, dând naștere unui băiat, și nu avea cum să semneze biletele. A depus în acest sens copia unui bilet de ieșire din spital ce nu poartă nici o semnătură sau ștampilă. Deși inițial acest act a fost contestat de creditoare, ulterior s-a revenit asupra acestei poziții.

Prin rechizitoriul întocmit în dosarul cu nr.2933/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, din data de 19.06.2006, s-a dispus trimiterea în judecată a numitului pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată și folosirea cu rea-credință a creditului societății în scop contrar intereselor acesteia sau pentru a favoriza o altă societate. În cuprinsul acestuia s-a reținut că inculpatul a semnat la rubrica emitent sau girant cele trei bilete la ordin care interesează în prezenta cauză, în numele reprezentantului societății emitente. S-a reținut că, procedând în aceeași manieră, inculpatul în calitate de asociat și administrator al SC SRL și SC SRL, a obținut un număr de 98 credite în lei și alte 3 în valută. S-a mai reținut că inculpatul a recunoscut faptele comise, iar urmărirea penală a început la plângerea formulată de pârâta din prezenta cauză și la cea formulată de către.

Procesul penal nu s-a finalizat, fiind în faza judecății în primă instanță la Judecătoria Oradea.

În drept, conform dispozițiilor art.138 alin 1 din Legea nr.85/2006 litera a, la cererea lichidatorului judiciar judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului dacă, printre altele, aceștia au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.

Întrucât procesul penal arătat mai sus nu s-a finalizat instanța de fond a considerat că nu se poate reține cu certitudine că biletele la ordin nu au fost semnate de către pârâtă, această posibilitate existând chiar dacă pârâta era internată în spital. Chiar admițând că nu pârâta a semnat biletele, ci, instanța de fond a apreciat că pârâta se face vinovată de încredințarea către acesta din urmă a ștampilei societății și a altor acte, de fapt a administrării în fapt a societății așa cum rezultă din cuprinsul actului de cesiune, începând cu data de 01.12.2001.

În consecință, prin fapta sa pârâta a contribuit la aducerea societății în stare de insolvență, faptă ce poate fi încadrată în dispozițiile art.138 alin 1 din Legea nr.85/2006 litera a, instanța a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, motiv pentru care a admis cererea și a obligat pârâta să aducă la masa de creanțe contravaloarea celor trei bilete la ordin, sumă pe care o va suporta din averea proprie.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea acestei că de atac, casarea în totalitate a sentinței recurate și rejudecarea pe fond a cauzei în sensul respingerii cererii formulate de către lichidatorul judiciar de atragere a răspunderii personale.

În motivarea recursului recurenta a arătat că a cesionat firma și nu a încredințat actele firmei în scopul de a face fraude. Nu i-a cerut inculpatului să-i falsifice semnătura și să facă infracțiuni, drept pentru care recurenta a formulat plângere penală împotriva acestuia. Inculpatul a recunoscut în cadrul procesului penal că el a falsificat semnătura recurentei, a scos credite, a emis instrumente de plată și a deturnat creditele.

Recurenta consideră cererea de atragere a răspunderii materiale ca fiind nefondată și susține că nu se face răspunzătoare de apariția stării de insolvență a societății, întrucât aceasta a predat toate actele firmei, inclusiv ștampila numitului. Recurenta arată că, în perioada în care au fost emise instrumentele de plată se afla internată în spital pentru naștere. Maenționează că toți creditorii societății sunt constituiți parte civilă împotriva inculpatului în cadrul procesului penal.

În drept au fost invocate art. 299 - 316 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata creditoare BC sucursala Oas olicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.

În motivarea întâmpinării creditoarea a arătat că fosta administratoare a folosit atât în interes propriu cât și pentru terți creditele societății, ceea ce a condus la apariția stării de insolvență. Biletele la ordin pe care recurenta le contestă sunt emise anterior datei de 24 mai 2002, dată la care aceasta a născut, iar împrejurarea că acestea ar fi fost semnate în fals de către nu are putere juridică câtă vreme acest pretins fapt nu a fost constatat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă sau printr-o expertiză de specialitate. Împrejurarea că, ulterior recurenta pârâtă s-a înțeles cu să preia societatea împreună cu soția acestuia, nu înlătură răspunderea fostei administratoare. Toate actele care au condus la intrarea societății în insolvență sunt anterioare datei semnării actului adițional prin care s-au cesionat părțile sociale ale societății. Intimata creditoare precizează că recurenta a omis să dezvăluie că este verișorul acesteia, tocmai pentru motivul că acesta a încercat să acopere neregulile comise de recurentă în gestionarea creditelor societății, întrucât la acea oră era insolvabil cu toate firmele.

În concluziile scrise depuse la dosar, intimata creditoare mai arată că motivarea recurentei că nu a emis biletele la ordin și că nu a semnat acele bilete, vine în contradicție cu facturile pentru care aceasta a eliberat biletele la ordin. De asemenea, recurenta a evitat să precizeze cum au ajuns biletele la ordin la și cum au fost ștampilate cu ștampila societății la data de 22 mai 2002, iar cesiunea părților sociale a avut loc la data de 12 august 2002, tocmai pentru că recurenta a emis și semnat respectivele bilete.

Examinând sentința recurată, raportat la motivele de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța reține că recursul este fondat, urmând a fi admis și modificată în totalitate sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii în atragerea răspunderii pârâtei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006, cererea de atragere a răspunderii poate fi îndreptată împotriva membrilor organelor de conducere si/sau supraveghere din cadrul societății, precum și împotriva oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvență a debitorului. Cazurile în care poate fi atrasă răspunderea sunt limitativ arătate la alin. 1. De asemenea, pe lângă fapta ilicită, lichidatorul trebuie să dovedească îndeplinirea celorlalte condițiilor prevăzute de art. 998.civ. pentru angajarea răspunderii civile delictuale, respectiv prejudiciul, vinovăția și raportul de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciu.

În speță, lichidatorul invocă săvârșirea de către administratorul societății debitoare a faptei prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a) din Legea 85/2006, respectiv folosirea de către aceasta a creditelor persoanei juridice în interesul terților, prin garantarea cu trei bilete la ordin a unor credite contractate de către alte două societăți comerciale, respectiv și Aceste bilete la ordin au fost semnate anterior cesionării de către pârâtă a părților sociale pe care le deținea în cadrul societății debitoare și a transmiterii calității de administrator în cadrul societății, fapte survenite la data de 12.08.2002, prin semnarea actului adițional la actul constitutiv al

Prin acest act adițional, pârâta a cesionat în favoarea numitei părțile sociale pe care le deținea în cadrul societății debitoare, retrăgându-se din societatea și, de asemenea, din funcția de administrator, fiind numit în această calitate.

Pârâta a contestat semnarea biletelor la ordin prin care ar fi garantat creditele contractate de și, iar în această situație revenea lichidatorul, în calitatea sa de reclamant în cadrul acțiunii formulate, de a dovedi săvârșirea de către pârâtă a faptei imputate.

Chiar dacă biletele la ordin sunt semnate cu numele pârâtei la o dată anterioară cesionării părților sociale de către aceasta și în perioada în care îndeplinea funcția de administrator, acest fapt nu poate conduce la prezumția vinovăției pârâtei și a săvârșirii de către aceasta a faptei ilicite, căci aceste elemente ale răspunderii civile delictuale trebuie probate de către lichidator.

Nu se poate concepe atragerea răspunderii persoanei care avea calitatea de administrator doar în temeiul funcției îndeplinite, câtă vreme nu se face dovada în concret a faptei săvârșite de această persoană. În acest sens, prevederile art. 138 alin. 1 sunt clare, în sensul că se poate atrage răspunderea membrilor organelor de conducere și/sau supraveghere care au cauzat starea de insolvență a societății prin una sau mai multe din faptele enumerate expres de lege.

În speță, nu s-a făcut dovada săvârșirii de către pârâtă a faptei ilicite prevăzute la art. 138 alin. 1 lit. a din lege, ci dimpotrivă, din probele administrate în cauza rezultă că această faptă ar fi fost săvârșită de către numitul. În acest sens, se va reține că, prin sentința penală nr. 186/17.02.2009 pronunțată de Judecătoria Oradea, acesta a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și fals, reținându-se în considerentele hotărârii că în perioada 22.05.2002 - 02.07.2002, acesta a emis mai multe bilete la ordin în numele unor societăți comerciale, printre care și societatea debitoare, pe care le-a folosit în scopul obținerii unor credite și garantării rambursării acestora. De asemenea, biletele la ordin au fost avalizate de administratorii societăților, în unele cazuri, iar în alte cazuri au fost semnate personal în fals de către numitul la rubrica "avalizat".

Prin urmare, chiar dacă sentința penală amintită nu este definitivă, din coroborarea celor reținute de instanță în cuprinsul acesteia cu faptul că, în privința pârâtei, lichidatorul nu a adus nici o probă în sprijinul vinovăției acesteia și a săvârșirii faptei ilicite, instanța va reține că pârâta nu poate fi obligată la acoperirea pasivului societății debitoare, tocmai pentru faptul că lipsește fapta ilicită a acesteia.

Chiar dacă este de necontestat că numitul nu ar fi avut cum să ajungă în posesia ștampilei societății și a altor acte ale acesteia decât din cauza neglijenței administratorului și chiar dacă s-ar fi dovedit că pârâta i-ar fi încredințat ștampila societății, doar în temeiul acesteia fapte nu se poate atrage răspunderea pârâtei, câtă vreme nu sunt întrunite în persoana pârâtei elementele faptei ilicite reglementate de art. 138 alin. 1 lit. a) din lege.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 2și 3, rap. la art. 304/1 Cod procedură civilă, va fi admis recursul și modificată în totalitate sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii de antrenare a răspunderii formulată de lichidator.

Se va lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

ADMITE ca fondat recursul declarat de recurenta pârâtă, din,-, - 8.1, județul B, în contradictoriu cuintimata debitoare SC SRL O,cu sediul în O, str. - nr. 5. având J- și CUI R - prinlichidator,cu sediul în B,-.3, județul B,intimații creditori BC - Sucursala, cu sediul în O nr. 18, jud. B și BANK SA O, cu sediul în O, nr. 35, jud. B și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI de pe lângă Tribunalul Bihor,cu sediul în O,-, jud. B împotriva sentinței nr. 1155/F/11.12.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în totalitate și, în consecință:

Respinge cererea de antrenare răspundere formulată de lichidatorul judiciar împotriva pârâtei.

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică azi, 18.02.2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER

Red. hot.; 12. 03. 2010

Jud. fond:

Dact. I; 16. 03. 2010; 7 ex.

5 exemplare comunicate cu:

recurenta pârâtă, din,-, - 8.1, județul intimata debitoare SC SRL O, cu sediul în O, str. - nr. 5. având J- și CUI R - prinlichidator,cu sediul în B,-.3, județul intimații creditori BC - Sucursala, cu sediul în O nr. 18, jud. BANK SA O, cu sediul în O, nr. 35, jud. intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI de pe lângă Tribunalul Bihor, cu sediul în O,-, jud.

- cinci comunicări emise la ___. 03. 2010; predate la expediție la ___. 03. 2010

Președinte:Sotoc Daniela
Judecători:Sotoc Daniela, Filimon Marcela, Marinescu Simona

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 133/2010. Curtea de Apel Oradea