Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 136/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Comercială de Contencios
Administrativ și Fiscal
Dosar nr. - -
Decizia nr.136/CA/2010 -
Ședința publică din 11.02.2010.
PREȘEDINTE: Marinecu Simona JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
JUDECĂTOR 3: Filimon Marcela
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului comercial formulat de recurentul pârât,domiciliat în S M,-, județul S M, cu l ales la sediul Cabinetului de avocat din S M, str. -. - nr.6. în contradictoriu cu intimata debitoareSC - SRL S M,cu sediul în S M,- - prin lichidator judiciarExpert,cu sediul în S M,-/A, județul S M, împotriva Sentinței nr. 148/F/12.02.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect -angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere ( legea nr.64/1995 art.137 ) -.
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat, fiind achitată taxa judiciară de timbru în valoare de 19,5 lei prin chitanța seria - nr. - din 20.08.2009 și timbru judiciar mobil în valoare de 0,15 lei, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, conform prevederilor art.242 Cod Procedură Civilă, dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din 04.02.2010, când părțile prezente au pus concluzii asupra fondului, concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când având nevoie de timp în vederea deliberării, a fost amânată pronunțarea pentru acest termen, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului în comercial d e față, instanța constată următoarele:
Prin sentința nr.148/F/12.02.2009, Tribunalul Satu Marea admis cererea formulată de Expert în calitate de lichidator al falitei SC - S M, împotriva pârâtului și în consecință a obligat pârâtul să suporte din averea proprie o parte din pasivul constatat în procedura de ență, respectiv să plătească în contul averii falitei suma de 376.942,82 lei despăgubiri.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că după data de 31.12.2004 societatea nu a mai depus situații financiare la organele fiscale și administratorul pârât nu a făcut dovada în cursul soluționării acțiunii că a întocmit actele contabile prevăzute de lege după această dată. Apărările formulate în cauză în sensul că nedepunerea documentelor prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 s-ar datora timpului scurt de la luarea la cunoștință a obligației, au fost înlăturate, întrucât nici până la ultimul termen fixat în cauză nu au fost prezentate. A precizat că acest fapt demonstrează pe seama pârâtului săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, acesta cauzând starea de ență a societății prin neținerea contabilității în conformitate cu legea și ascunderea unor documente contabile.
Judecătorul sindic a apreciat că este întrunită și fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. e din Legea 85/2006, pârâtului fiindu-i imputat și faptul că a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice. Astfel, a apreciat că față de actele cuprinse în bilanțul contabil întocmit la 31.12.2004, bunurile și valorile aflate în patrimoniul societății au dispărut, pârâtul neîndeplinindu-și obligația de a întocmi documentele legale care să ateste starea acestora.
De asemenea a precizat că probele propuse de pârât cu privire la distrugerea a două utilaje nu determină vreo modificare a prezumției ascunderii bunurilor și a determinării pe această cale a enței.
Judecătorul sindic a constatat că faptele pârâtului constituie și o încălcare a prevederilor art. 72-74 din Legea nr. 31/1990 privind obligația administratorilor de a ține registrele și evidențele prevăzute de lege.
A menționat că prin săvârșirea cu vinovăție a acestor fapte ilicite s-a creat în patrimoniul societății debitoare un prejudiciu evident reprezentat de cuantumul datoriilor acumulate de societate, în sumă totală de 376.942,82 lei, între alte două fapte ilicite, prejudiciu și starea de ență existând un raport de cauzalitate, prin neținerea contabilității în conformitate cu legea și ascunderea unor bunuri și valori din activul persoanei juridice, administratorul pârât contribuind în mod direct la agravarea stării de incertitudine privind situația economică a societății.
Constatând că în privința pârâtului sunt îndeplinite condițiile de antrenare a răspunderii în condițiile prevăzute de art. 138 lit. d) și e) din Legea nr. 85/2006 și respectiv art. 998 Cod civil, judecătorul sindic, în temeiul art. 11 lit. g din Legea nr. 85/2006 a admis acțiunea conform dispozitivului prezentei sentințe, obligându-l pe pârât să plătească din averea proprie pasivul constatat în procedura de ență a debitoarei SC - SRL S
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal a formulat recurs recurentul, solicitând modificarea în totalitate a sentinței, în sensul respingerii acțiunii formulate de lichidatorul Expert privind atragerea răspunderii sale în condițiile art. 138 lit. d) și e) din Legea 85/2006.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că și-a îndeplinit obligația de a prezenta lichidatorului toate actele contabile pe care le deține, potrivit procesului-verbal de predare-primire din data de 03.11.2008.
De asemenea, din înscrisurile depuse în fața judecătorului-sindic a rezultat că autoturismul Opel Vectra a fost înstrăinat de societate, iar celelalte vehicule casate prin Remat. Cu toate acestea a arătat că în mod inexplicabil judecătorul sindic a apreciat că "bunurile și valorile aflate în patrimoniul societății au dispărut, pârâtul neîndeplinindu-și obligația de a întocmi documentele legale care să ateste starea acestora." În primul rând a arătat că nu este clar în motivare faptul că i se impută dispariția așa ziselor bunuri sau neîntocmirea documentelor care să ateste starea acestora.
Cu toate acestea a precizat că este inexplicabil cum probe necontestate care atestă situația fiecărui autovehicul în parte, au fost înlăturate cu motivarea că probele propuse de pârât nu determină vreo modificare a prezumției ascunderii bunurilor și a determinării pe această cale a enței.
Concluzionează recurentul că hotărârea instanței de fond se fundamentează pe o motivare contradictorie, neconvingătoare și nelegală.
În drept a invocat prevederile art.8 din Legea nr.85/2006, art.299 și următoarele Cod procedură civilă.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, lichidatorul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată, raportat la motivele de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța reține că recursul este nefondat, urmând a fi respins și menținută sentința recurată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 138 lit. d) din Legea 85/2006, la cererea administratorului judiciar/lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca, o parte din activul debitorului ajuns în stare de ență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere care au cauzat starea de ență prin ținerea fictivă a contabilității, prin faptul de a face să dispară unele documente contabile sau de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea.
În speță, astfel cum în mod corect a reținut judecătorul-sindic, administratorul debitoarei se face vinovat de săvârșirea acestei fapte, întrucât nu a predat lichidatorului documentele contabile ale societății, iar consecința acestuia fapt este imposibilitatea lichidatorului de a întocmi raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția enței debitorului, obligație ce incumbă lichidatorului, potrivit art. 59 din Legea 85/2006.
Depunerea în fața instanței de recurs a procesului-verbal de predare-primire încheiat la data de 03.11.2008, nu îl exonerează de răspundere pe administrator, întrucât din cuprinsul acestuia rezultă că ceea ce s-a predat este doar certificatul de înregistrare al societății în original, balanța de verificare pe luna septembrie, fără menționarea anului, bilanțul contabil încheiat la data de 30.06.2005 și o bucată ștampilă a societății debitoare. Or, numai aceste documente nu pot sta la efectuarea unei analize detaliate a cauzelor și împrejurărilor care au determinat ajungerea societății debitoare în stare de ență.
Mai mult, recurentul arătată că acestea sunt toate documentele firmei, or într-o asemenea împrejurare apare ca fiind evident faptul că recurentul, în calitate de administrator al societății, căruia îi revenea obligația, potrivit Legii 82/1991, de a ține evidența contabilă a societății, a făcut să dispară documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Legea 82/1991 impune, pentru ținerea legală a contabilității, întocmirea registrelor prevăzute la art. 20, situațiilor financiare, a balanțelor de verificare, dat fiind că înregistrările în contabilitate se fac cronologic și sistematic. Astfel, în contabilitate se impun a fi înregistrate toate operațiunile comerciale ale societății, întrucât informarea contabilă trebuie să aibă calitatea de a reda imaginea fidelă a patrimoniului, situația financiară și rezultatele obținute. Totodată, ținerea contabilității în conformitate cu legea trebuie să ofere o analiză fidelă a evoluției activității societății pe toată durata exercițiului financiar și a situației sale la încheierea acestuia.
Or, este evident că doar actele prezentate de administrator (o balanță de verificare pe o singură lună, fără a se specifica măcar ce luna este vizată și un singur bilanț contabil la data de 30.06.2005) nu pot fi apreciate că ar constitui o imagine fidelă a patrimoniului și a situației financiare a societății, în urma analizei căreia să se poate stabili cu certitudine care sunt cauzele și împrejurările ajungerii debitoarei în stare de ență.
Este adevărat faptul că lichidatorul, în calitate de reclamant în acțiunea formulată împotriva administratorului, are obligația de a proba toate elementele impuse de art. 998.civ. pentru angajarea răspunderii administratorului, însă fapta administratorului poate consta nu numai într-o acțiune, ci și într-o omisiune, cum este cea de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, fapt care a fost dovedit în speță. Sunt îndeplinite, de asemenea, și celelalte elemente ale răspunderii civile delictuale, respectiv vinovăția administratorului, care rezultă din obligația legală pe care o avea de a organiza și conduce contabilitatea (art. 10 alin. 1 din Legea 82/1991) și paguba cauzată patrimoniului debitoarei, care se concretizează în debitul înregistrat de societate față de creditorii înscriși în tabelul definitiv de creanțe.
În legătură cu raportul de cauzalitate între fapta arătată la art. 138 lit. d) din lege și ența debitoarei, instanța apreciază că aceasta nu poate fi pusă sub semnul întrebării, fiind evident că o societate comercială nu poate funcționa legal și nu își poate desfășura activitatea în condiții normale fără o evidență minimă a operațiunilor comerciale pe care le desfășoară. Altfel spus, o societate comercială nu este viabilă în lipsa ținerii legale a contabilității, iar în speță acest lucru este ilustrat de faptul că, din cauza lipsei actelor contabile, administratorul nu poate justifica lipsa elementelor de activ care apar a fi înregistrate la un moment dat în bilanțul financiar depus pe anul 2004, respectiv a unor active imobilizate, active circulante și disponibilități bănești.
În lipsa furnizării unor dovezi privind destinația respectivelor elemente de activ și a modului în care acestea au fost valorificate, coroborat cu fapta ilicită a administratorului de a nu ține evidența contabilă în conformitate cu legea, instanța prezumă că administratorul a săvârșit și faptele de deturnare sau ascundere a unei părți din activul persoanei juridice (art. 138 lit. e), fapte reținute în sarcina sa de către judecătorul-sindic.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi respins ca nefondat recursul și menținută ca legală și temeinică sentința recurată.
Față de soluția pronunțată, nu vor fi acordate recurentului cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respingeca nefondat recursul declarat de recurentul pârât,domiciliat în S M,-, județul S M, cu l ales la sediul Cabinetului de avocat din S M, str. -. - nr.6. în contradictoriu cu intimata debitoareSC - SRL S M,cu sediul în S M,- - prin lichidator judiciar Expert, cu sediul în S M,-/A, județul S M,împotrivaSentinței nr. 148 din 12.02.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
Red.dec.
Jud.fond.
Tehnored./12.02.2010/4 ex.
Emis 3 comunicări - predate la expediție
1.recurentul pârât, domiciliat în S M,-, județul S M, cu l ales la sediul Cabinetului de avocat din S M, str. -. - nr.6.
2.intimata debitoare SC - SRL S M, cu sediul în S M,- - prin lichidator judiciar Expert, cu sediul în S M,-/A, județul S M,
Președinte:Marinecu SimonaJudecători:Marinecu Simona, Sotoc Daniela, Filimon Marcela
