Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1442/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1719/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 1442
Ședința publică de la 05 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Carmen Mihaela Negulescu
JUDECĂTOR 2: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 3: Adriana
GREFIER
******************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 împotriva sentinței comerciale nr.3039/29.05.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și SC - SRL- PRIN LICHIDATOR JUDICIAR CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la dosarul cauzei, prin compartimentul registratură la data de 04 2009, intimatul pârât a depus cerere de amânare pentru lipsă de apărare.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare formulată de intimatul pârât pentru lipsă de apărare având în vedere data când a fost citat și dispozițiile art.156 Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare, văzând și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința comercială nr. 3039/29.05.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr- a fost respinsă cererea de atragere a răspunderii patrimoniale, formulată de către creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, în contradictoriu cu pârâtul, ca neîntemeiată.
În baza articolului 131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC - SRL, în contradictoriu cu creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, precum și raderea debitoarei din Registrul Comerțului.
S-a mai dispus notificarea sentinței următoarelor instituții: ORC B și Direcția Teritorială a Finanțelor Publice a Municipiului B pentru efectuarea mențiunilor corespunzătoare și comunicarea sentinței la ORC pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii și de radiere, precum și publicarea prin Buletinul Procedurilor de Insolvență.
Prima instanță a mai dispus și plata onorariului în sumă de 1000 lei și a cheltuielilor de procedură în sumă de 79 lei pentru lichidatorul judiciar din fondul prevăzut de articolul 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în cauză, reclamanta nu face dovada faptelor invocate din punct de vedere teoretic, și nici nu arată care este legătura de cauzalitate dintre aceste fapte și starea de insolvență a debitoarei. Simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii sale în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate dintre această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență.
Nu s-a dovedit săvârșirea cu vinovăție de către pârât a faptei prevăzute de articolul 138 lit. d din Legea nr. 85/2006.
S-a mai reținut că debitoarea nu deține bunuri mobile și imobile în patrimoniu, din a căror valorificare să poată fi acoperite creanțele înscrise în tabelul creditorilor, motiv pentru care în baza articolului 131 din Legea nr. 85 /2006, s-a dispus închiderea procedurii prevăzute de lege și radierea societății debitoare din Registrul Comerțului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul legal, motivat, creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în motivele de recurs faptul că în cazul răspunderii contractule, culpa pârâtului este prezumată potrivit articolului 1082 cod civil raportat la articolul 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, în cauză făcându-se dovada legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită a reprezentantului debitoarei (respectiv nu a ținut o contabilitate în conformitate cu prevederile legale) și prejudiciul creat (cauzat creditorilor prin neplata datoriilor, așa cum rezultă din tabelul final al obligațiilor debitoarei) și constă în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății.
În cauză nu s-a depus întâmpinare,
Examinând recursul declarat în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, cu dispozițiile articolului 3041Cod procedură civilă, ale Legii nr.85/2006 privind procedura insolvenței și celelalte prevederi legale incidente în speță, Curtea apreciază că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente: în speță, creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 formulat cerere de angajare a răspunderii patrimoniale a administratorului societății debitoare SC - SRL, pârâtul, întemeiată pe dispozițiile articolului 138 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Pentru angajarea răspunderii, potrivit articolului 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006, în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale, respectiv existența unui prejudiciu, fapta ilicită a unei persoane, existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei și prejudiciu; fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăție, așa cum corect a reținut și instanța de fond.
Faptele ilicite săvârșite de organele de conducere sunt expres și limitativ prevăzute la lit. a - g ale articolului 138 din lege.
Răspunderea persoanelor prevăzute de articolul 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006, poate fi atrasă numai în situația în care persoanele interesate fac dovada existenței raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu; astfel natura juridică a răspunderii persoanelor prevăzute de articolul 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006 este aceea a unei răspunderi speciale ce a împrumutat caracteristicile răspunderii delictuale.
Față de cele arătate rezultă că existența raportului de cauzalitate între faptele persoanelor prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii și starea de încetare de plăți trebuie dovedită în fața instanței, nefiind prezumată.
Fapta prevăzută de dispozițiile articolului 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, în cea de-a treia ipoteză a sa, se referă la faptul că pârâtul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Așa cum corect a reținut și instanța de fond, împrejurare că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de articolul 28 din Legea nr. 85/2006 în termenul prevăzut de articolul 35 din lege, ori nu a depus raportările contabile la organele fiscale, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitatea cu legea, în lipsa unor dovezi certe.
Simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu conduce în mod automat la angajarea răspunderii sale patrimoniale, în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență, în speță nefăcându-se dovada acestui raport, existența lui nefiind prezumată.
Motivele invocate de recurenta - creditoare privind acuzele aduse pârâtului invocate și în fața instanței de fond și în recurs, privind dezinteresul în administrarea firmei și neplata datoriilor către creditori, un management defectuos, nedepunerea rapoartelor de administrare financiară, neînregistrarea în contabilitate a datoriilor față de buget, nu sunt de natură a conduce la incidența dispozițiilor articolului 138 din lege.
Chiar din raportul întocmit de lichidatorul judiciar la data de 14.11.2008 rezultă opinia acestuia în legătură cu aplicarea în cauză a dispozițiilor articolului 138 din Lege, în sensul că nu poate exprima un punct de vedere cu privire la incidența dispozițiilor articolului 138 din lege, în lipsa documentelor contabile.
Potrivit articolului 1169 Cod civil, creditoarea recurentă trebuia să dovedească că pârâtul a săvârșit faptele invocate.
Pentru considerentele expuse în temeiul dispozițiilor articolului 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de către creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 cu sediul în B, sector 2, str. -, nr. 39, împotriva sentinței comerciale nr.3039/29.05.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți domiciliat în B, sector 2,-, -A,. A,. 3,. 14 și SC - SRL- PRIN LICHIDATOR JUDICIAR CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ cu sediul în B, sector 2,-, -A,. A,. 3,. 14 și în B, sector 2, AL., nr. 3, -. A,. 27.
Irevocabila.
Pronunțată în ședință publică din data de 05.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
- -
GREFIER
Red. Jud.
Tehnored.
2 ex.
18.11.2009
.
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindc:
Președinte:Carmen Mihaela NegulescuJudecători:Carmen Mihaela Negulescu, Eugenia Voicheci, Adriana
