Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1506/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1506
Ședința publică din 24 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare, la a doua strigare, recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C-S împotriva sentinței comercială nr.128/19.03.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată prin lichidator judiciar judiciar Reșița.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, considerând pricina lămurită, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată că:
Prin sentința comercială nr. 128/19.03.2009, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul C-S s-au respins obiecțiunile formulate de creditorul DGFP C-S cu sediul în Reșița,-, județul C-S la raportul final de lichidare.
S-a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul Reșița, cu sediul în Reșița,-, parter, județ C-
În temeiul art.131 din Legea nr.85/2006,
S-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului " " SRL, cu sediul în, FS, nr.708, județul C-.
S-a dispus radierea debitorului " " SRL, județul C- din registrul comerțului de sub nr. J-.
În temeiul art.136 din Legea nr.85/2006,
S-a descărcat lichidatorul Reșița, de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art.135 din Legea nr.85/2006,
S-a dispus notificarea sentinței Direcției Finanțelor Publice C-S, Oficiului Registrului Comerțului pentru efectuarea mențiunii de închidere a procedurii și de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 27.01.2009 lichidatorul Reșița, desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului " " SRL, județul C- a solicitat să se dispună închiderea procedurii ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului,
S-a constatat că procedura insolvenței - procedura simplificată - a fost deschisă prin sentința comercială nr.695/JS/25.09.2008, în temeiul art.33 alin.6 din Legea nr.85/2006 raportat la art.2702din Legea nr.31/1990 republicată, fiind desemnat ca administrator judiciar Reșița.
S-a constatat că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art.61 din Legea nr.85/2006,
S-a constatat că la masa credală s-a înscris creditorul DGFP C-S pentru o creanță de 272 lei,
Lichidatorul a depus raportul final în care a arătat că debitorul nu mai desfășoară activitate fiind dizolvat din anul 2005, administratorul nu a fost găsit și nu au fost identificate bunuri care să fie valorificate pentru a acoperi pasivul.
La raportul final a formulat obiecțiuni creditorul DGFP C-S, criticându-l ca incomplet și neadecvat cerințelor Legii nr.85/2006, solicitând refacerea lui cu precizarea motivelor pentru care lichidatorul nu a formulat cerere de antrenare a răspunderii conform art.138.
Obiecțiunile formulate de creditorul DGFP C-S sunt neîntemeiate întrucât raportul final este complet iar lichidatorul Reșița a concluzionat că nu se poate atrage răspunderea administratorului debitorului conform art.138 din Legea nr.85/2006.
Judecătorul sindic a apreciat că în mod corect lichidatorul nu a formulat cerere pentru antrenarea răspunderii patrimoniale având în vedere că pentru antrenarea acestei răspunderi este necesară îndeplinirea condițiilor prev.de art.998-999 cod civil privitoare la fapta ilicită, prejudiciu, raportul de cauzalitate dintre faptă și ajungerea debitorului în stare de insolvență.
În condițiile în care debitorul este dizolvat din anul 2005 și nu desfășoară activitate, procedura insolvenței și-a urmat cursul cu un singur creditor și nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru antrenarea răspunderii patrimoniale, în mod corect nu s-a promovat această acțiune de către lichidator.
Față de aceste considerente, instanța a respins obiecțiunile formulate de creditorul DGFP C-S la raportul final, iar în temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C-S solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului C-S, pentru a se putea da posibilitatea comitetului creditorilor a solicita judecătorului sindic avizarea în vederea formulării cererii de antrenare a răspunderii materiale a administratorilor sociali, iar în subsidiar să se modifice sentința atacată, să se dispună antrenarea răspunderii administratorului și să fie obligat acesta să-i plătească C-S suma de 272 lei, reprezentând creanțe bugetare.
Instituția recurentă are o creanță certă nerecuperată în sumă de 272 lei.
Potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte din pasivul societății, ajunsă în încetare de plăți, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: - d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 73 din Legea nr. 31/1190, republicată, administratorii sunt răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/1991, republicată, statuează că răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor - care au obligația gestionării patrimoniului.
Administratorul social al societății nu a depus documentele contabile la lichidatorul judiciar.
Întrucât lichidatorul judiciar nu a promovat acțiunea în răspundere materială prevăzută de art. 138 din Legea 85/2006, aceasta poate fi promovată de comitetul creditorilor, conform alin. 3 al aceluiași text, potrivit căruia comitetul creditorilor poate cerere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoana juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referea alin. 1 amenință să se prescrie.
În aceste condiții, recurenta consideră că procedura a fost închisă prematur, întrucât comitetul creditorilor nu a avut posibilitatea solicitării avizului judecătorului-sindic pentru a putea promova această acțiune.
Debitoarea intimată, legal citată prin lichidatorul judiciar, nu s-a prezentat la dezbateri și nici nu a depus întâmpinare.
Examinând recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 și art. 3041Cod procedură civilă, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, se reține că este neîntemeiat, urmând să fie respins, pentru următoarele considerente:
Singurele critici aduse de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S sentinței comerciale nr. 128/19 martie 2009 Tribunalului C-S se referă la neantrenarea răspunderii patrimoniale a fostului administrator social al debitoarei falite, însă respectivele critici nu pot fi primite.
Aceasta, întrucât potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, doar la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți; d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.
În conformitate cu alin. 3 al acestui text, comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea în răspundere împotriva persoanelor la care se referă alin. 1 și aceasta amenință să se prescrie.
Cu toate acestea, în fața primei instanțe lichidatorul judiciar, desemnat să administreze procedura de insolvență față de debitoarea, nu a solicitat tribunalului, în temeiul art. 138, angajarea răspunderii patrimoniale personale a fostului administrator social.
În mod legal prima instanță - judecător sindic a considerat ca fiind neîntemeiate obiecțiunile formulate de creditoarea C-S cu mențiunea că întrucât societatea a fost dizolvată, nu s-a putut lua legătura cu administratorii acesteia, iar lichidatorul judiciar neintrând în posesia actelor debitoarei nu a putut formula o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Prin Raportul final privind pe debitoarea, lichidatorul judiciar a specificat că urmare deplasării la sediul social al debitoarei a constat că la sediul social nu mai desfășoară activitate, administratorul nu a fost găsit și nu au fost identificate bunuri care valorificate să poată acoperi creanțele debitoarei.
Având în vedere că în patrimoniul debitoarei nu au fost identificate bunuri care prin valorificare să acopere cheltuielile administrative, lichidatorul judiciar a propus închiderea procedurii și radierea debitoarei din Registrul Comerțului C-S conform art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Prin sentința 1058/12.04.2006 a Tribunalului C-S debitoarea este dizolvată începând cu data de 11.05.2006 conform Legii nr. 31/1990 pentru nedepunere situații financiare conform legii.
Lichidatorul judiciar a considerat că pentru creanțele neachitate nu se poate atrage răspunderea administratorului debitoarei conform art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Ca atare, susținerile recurentei potrivit cărora hotărârea atacată ar fi netemeinică și nelegală pe motiv că "comitetul creditorilor" nu a avut posibilitatea să solicite avizul instanței, astfel că procedura de insolvență a fost închisă prematur, ceea ce ar atrage "casarea" ei în temeiul pct. 9 al art. 304 din Codul d e procedură civilă, nu au niciun fundament.
Prevederile art. 138 pun la dispoziția creditorilor mijloace și instrumente specifice în scopul satisfacerii creanțelor în situația în care starea de insolvență a societății a fost cauzată prin una din faptele prevăzute la alin. 1 al acestui text de lege. Astfel, acțiunea de stabilire a răspunderii patrimoniale a persoanelor membre ale organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și a oricăror alte persoane, și de obligare a acestora la suportarea unei părți din pasivul societății comerciale debitoare are un caracter special, justificat de particularitatea domeniului reglementat de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. Potrivit alin. 1 al art. 138, din lege în cazul în care raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. 1 sânt identificate persoane cărora le-ar fi imputabile apariția stării de insolvență a debitoarei administratorul judiciar sau lichidatorul, după caz, are legitimare procesuală activă pentru a solicita angajarea răspunderii persoanelor care au cauzat starea de insolvență a debitorului. În condițiile expres prevăzute de lege, art. 138 alin. 3, dacă aceștia au omis să indice, în raportul lor asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea de stabilire a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale societății comerciale și răspunderea acestor persoane amenință să se prescrie, calitatea procesuală activă este dobândită și de comitetul creditorilor.
Din enumerarea atribuțiilor stabilite prin lege (art. 17), se poate observa că acest comitet acționează ca un mandatar al adunării creditorilor, care îndeplinește funcția de reprezentare a creditorilor înscriși în tabelul definitiv de creanțe în raporturile cu administratorul judiciar sau lichidatorul. Ca atare, în condițiile în care în tabelul definitiv de creanțe sunt înscriși prea puțini creditori, fapt ce împiedică formarea unui comitet, este evident că aceștia pot exercita personal toate atribuțiile pe care legea le prevede în sarcina comitetului, inclusiv aceea de a solicita judecătorului-sindic să autorizeze introducerea acțiunii privind stabilirea răspunderii membrilor organelor de conducere, orice altă interpretare a legii fiind de natură a crea consecințe grave cu privire la stabilirea activului debitorului, creditorii fiind privați de posibilitatea recuperării integrale sau în proporție cât mai mare a creanțelor, doar pentru că nu sunt în număr suficient pentru a forma un comitet. Prin urmare, o astfel de interpretare ar contraveni scopului declarat al legii, respectiv acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, și ar nesocoti accesul liber la justiție al creditorilor aflați într-o atare situație, drept în egală măsură protejat prin Constituție, lucru care nu poate fi acceptat.
În speță, însă, cum în primă instanță lichidatorul judiciar nu a solicitat judecătorului-sindic să dispună angajarea răspunderii patrimoniale personale a fostului administrator social al debitoarei, iar creditoarea nu a cerut autorizarea instanței pentru introducerea acțiunii privind stabilirea răspunderii membrilor organelor de conducere, Curtea constată că cererea nu poate fi primită, raportat la prevederile art. 304, coroborat cu art. 312 din Codul d e procedură civilă.
În baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva sentinței comercială nr.128/19.03.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C-S împotriva sentinței comercială nr.128/19.03.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. - 13.01.2010
Tehnored. - 15.01.2010/2 ex.
Prima instanță: Tribunalul C-
Judecător:
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Csaba Bela Nasz
