Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1546/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1546/COM
Ședința publică din 26 noiembrie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Cătălin
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de către creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței civile nr. 283/12.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată, prin lichidator judiciar și pârâtul intimat, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în baza art. 242, alin. 2.proc.civ. și nemaifiind cereri formulate și excepții invocate se reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 283/12.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a respins cererea de antrenare a răspunderii personale patrimoniale a pârâtului, cu domiciliul în com., nr. 58, jud. S-a închis procedura insolvenței față de debitoarea SC SRL, cu sediul social în Com., sat, nr. 79/b, jud. T și s-a dispus radierea debitoarei din evidențele
A constatat că lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență, cu sediul în T, Calea, nr. 81,. 7,. A,. 29, jud. T este descărcat de îndatoriri sau responsabilități, potrivit art. 136 din Legea 85/2006.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că:
Prin Încheierea nr. 945/08.05.2008, la cererea lichidatorului desemnat de judecătorul delegat la ORC T, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței cu privire la debitoarea SC SRL. În îndeplinirea atribuțiilor sale, lichidatorul judiciar a procedat la emiterea notificărilor prevăzute de lege, a publicat anunțul privind deschiderea procedurii în ziarul Evenimentul Zilei din data de 03.09.2008 și a întocmit tabelul preliminar și definitiv de creanțe.
Lichidatorul a procedat la notificarea administratorului cu mențiunea de a preda actele contabile ale debitoarei și a constatat că debitoarea nu mai desfășoară activitate la sediul declarat. Lipsa evidențelor contabile indică, în opinia lichidatorului, o administrare frauduloasă a averii debitorului și constituie o premisă pentru aplicarea art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, astfel că a formulat cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale în temeiul acestui text de lege.
Cu privire la propunerea de antrenare a răspunderii patrimoniale a administratorului social al debitoarei, judecătorul sindic a constatat următoarele:
Conform art. 138 alin. 1 din Legea insolvenței, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre faptele enumerate la literele a-
Cererea formulată în acest sens de lichidatorul judiciar și întemeiată pe disp. art. 138 alin. 1 lit. d din Legea insolvenței, nu prezintă însă, în concret, faptele comise de persoana a cărei antrenare a răspunderii se solicită, iar susținerile din raportul de închidere a procedurii, conform cărora pârâtul a ținut o contabilitate fictivă și nu a ținut contabilitatea în conformitatea cu legea, nu pot fi reținute de judecătorul sindic, întrucât lichidatorul nu a avut la dispoziție actele contabile ale debitoarei, pentru analizarea și verificarea acestora.
De asemenea, motivat de lipsa actelor contabile ale debitoarei, lichidatorul a fost în imposibilitatea de a întocmi un raport privind cauzele și împrejurările care au adus societatea în stare de insolvență, cu indicarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă.
Pentru atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor vinovate de ajungerea societății în stare de insolvență, judecătorul sindic a apreciat că se impune administrarea unui probatoriu complex, în vederea dovedirii comiterii faptelor prevăzute la art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea insolvenței, dar și întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 Cod Civil, respectiv stabilirea faptei comise, a prejudiciului cauzat, a vinovăției, precum și legătura de cauzalitate dintre aceste fapte și starea de insolvență a debitoarei.
Cum în speță astfel de dovezi nu au fost prezentate, judecătorul sindic nu a putut reține culpa administratorului social față de starea de insolvență a debitoarei, astfel că a respins ca neîntemeiată cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de lichidatorul judiciar.
Văzând că în averea debitoarei nu au fost identificate bunuri, instanța a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 131 din Legea 85/2006, astfel că, în temeiul acestui text de lege, a dispus închiderea procedurii declanșate față de debitoare, cu consecințele prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, solicitând modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a fostelor organe de conducere ale debitoarei.
Învederează că, potrivit dispozițiilor art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, răspunderea administratorilor se poate dispune dacă "au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea".
Obligația administratorilor de a ține evidența contabilă conform legii și de aop rezenta lichidatorului și experților contabili desemnați de instanță reiese cu claritate din dispozițiile art. 73 alin.1 lit. c și alin.2, ale art. 134 alin.1 și 2 și ale art. 181 din Legea nr. 31/1990, ale art.11 alin.4 din Legea nr. 82/1991 rep.
Se mai arată că, având în vedere faptul că potrivit art. 72 din Legea 31/1990, obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, și că potrivit art. 1540 Cod civil, mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar și de culpa comisă în executarea mandatului, precum și că potrivit alin. 2 al aceluiași ultim articol, conform căruia în cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului se apreciază cu mai multă rigurozitate. De asemenea, potrivit art. 374 Cod comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, iar în speță administratorul nu a făcut dovada contrară.
Se arată că răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006, este o răspundere specială care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri necesare acoperirii pasivului debitoarei falite.
AVAS a suferit un prejudiciu a cărui existență certă s-a stabilit prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite din averea debitorului.
Dispozițiile art. 35 alin. 4 din Decretul nr. 31/1954 prevăd că: "faptele ilicite săvârșite de organele sale obligă însăși persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcției lor. Faptele ilicite atrag și răspunderea personală a celui ce le-a săvârșit, atât față de persoana juridică, cât și față de cel al treilea".
Aflându-se pe tărâmul răspunderii contractuale, culpa administratorului falitei este prezumată, potrivit art. 1082.civ. raportat la art. 138 din Legea nr. 85/2006 republicată, iar răspunderea trebuie apreciată in abstracto, cu mai multă rigurozitate, întrucât administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial.
În conformitate cu dispozițiile art.1080 alin.1Cod civil coroborate cu art.1600 cod civil devine operativ criteriul obiectiv, care presupune compararea activității mandatarilor respectivi cu activitatea unei persoane diligente, care își subordonează măsurile luate exigențelor impuse de regulile de conviețuire socială.
Prejudiciul produs există, constând în însăși creanța cedată de CAS T către AVAS, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată.
Art. 138 din Legea nr. 85/2006 stabilește că prin săvârșirea de către administrator a uneia dintre faptele prevăzute la acest articol s-a angajat răspunderea civilă a acestuia, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat.
Examinând recursul declarat, prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, cât și din oficiu, în baza art. 306, alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, urmând să-l respingă ca atare, având în vedere următoarele considerente:
Singurele critici aduse de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului sentinței atacate se referă la neantrenarea răspunderii patrimoniale personale a numitului, fost administrator social al debitoarei falite, însă aceste critici nu pot fi primite, întrucât, potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, doar la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una din faptele enumerate de acest text de lege.
În conformitate cu alin. 3 al art. 138, comitetul creditorilor sau creditorul care deține mai mult de J din valoarea creanțelor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea în răspundere împotriva persoanelor la care se referă alin. 1 și aceasta amenință să se prescrie.
Lichidatorul judiciar, prin cererea înregistrată la prima instanță, a solicitat judecătorului-sindic din cadrul Tribunalului Timiș, în temeiul art. 138, alin. 1, lit. d din Legea insolvenței, antrenarea răspunderii patrimoniale personale a fostului administrator al debitoarei, considerând că această normă este incidentă în speță deoarece nu a depus la dosar actele societății
Cu toate acestea, prima instanță a apreciat că cererea lichidatorului nu poate fi admisă deoarece răspunderea întemeiată pe articolul menționat, fiind o răspundere civilă delictuală, trebuie să fie îndeplinite toate condițiile generale ale acestei forme de răspundere civilă pentru ca persoanele prevăzute de acest text să răspundă cu averea persoană pentru datoriile societății pe care au condus- De asemenea, judecătorul sindic a reținut că lichidatorul judiciar nu a arătat, în concret, faptele comise de persoana a cărei răspundere s-a solicitat a fi angajată.
În speță, deși lichidatorul judiciar a solicitat judecătorului-sindic să dispună angajarea răspunderii patrimoniale personale a fostului administrator social al debitoarei falite, el nu a mai înțeles să declare și calea de atac prevăzută de lege împotriva soluției primei instanțe, ci doar creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a formulat prezentul recurs criticând hotărârea tribunalului sub acest aspect.
Legea 85/2006 reglementează expres persoanele care pot promova o cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale, respectiv doar administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat în cauză, sau comitetul creditorilor ori creditorul ce deține mai mult de J din valoarea creanțelor dacă, în prealabil, a solicitat judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea, întrucât practicianul a omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori acesta a omis să formuleze acțiunea în răspundere împotriva persoanelor la care se referă alin. 1 al art. 138 și aceasta amenință să se prescrie.
Cu alte cuvinte, potrivit textului menționat, pe de o parte, numai comitetul creditorilor ori creditorul ce deține mai mult de J din valoarea creanțelor pot formula o asemenea cerere, creditorii neavând calitatea cerută în mod expres de lege pentru această solicitare, iar, pe de altă parte, legiuitorul a arătat fără echivoc că pentru a se putea cere de către comitetul creditorilor autorizarea judecătorului-sindic este necesar fie ca administratorul judiciar sau lichidatorul să omită să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică, fie ca practicianul să omită să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor să amenințe să se prescrie.
Deși nici unui creditor în procedura insolvenței nu i se poate nega interesul de a solicita angajarea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere ale debitoare falite, aceasta nu înseamnă că un astfel de participant la procedură are și posibilitatea concretă de a cere aplicarea textului art. 138, fiindcă legiuitorul, în noua reglementare, a înțeles să modifice condițiile în care creditorii au dreptul să solicite judecătorului-sindic o astfel de antrenare de răspundere.
Condițiile promovării acțiunii civile sunt: existența unui drept, calitatea procesuală, interesul și capacitatea procesuală.
În speță, deși creditoarea are interes, art. 138 din Legea 85/2006 nu îi conferă calitatea de a cere angajarea răspunderii persoanelor care au cauzat insolvența.
Întrucât nu creditoarea AVAS a formulat cererea de atragere a răspunderii fostului administrator social, nu poate critica, pe calea recursului, soluția dată respectivei cereri formulată de către practicianul în insolvență.
Cum în cauză practicianul nu a declarat recurs împotriva soluției de respingere de către judecătorul-sindic a cererii sale întemeiate de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, Curtea constată că recursul formulat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu poate fi primit, astfel că el urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva sentinței civile nr.283/12.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - DR. - - - -
GREFIER,
Red. /21.12.2009
Tehnored. /21.12.2009/2 ex.
Instanță fond: Tribunalul Timiș
Jud. sindic
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Marian Bratiș, Cătălin
