Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1595/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1957/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 1595
Ședința publică de la 19 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Adriana Teodora Bucur
JUDECĂTOR 2: Carmen Mihaela Negulescu
JUDECĂTOR - -
GREFIER
******************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 împotriva sentinței comerciale nr.3060/29.05.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât și intimata debitoare SC SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul pârât prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 6, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe recurs.
Intimatul pârât, prin apărător, solicită respingerea recursului ca nefundat, având în vedere că prima instanță a reținut în mod corect depunerea documentelor contabile în termen la organele fiscale și chiar dacă acestea nu ar fi fost depuse, această împrejurare ar fi dus la tergiversarea procedurii. Trebuiau îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și nu contractuale, depunând la dosar concluzii scrise. Solicită respingerea recursului cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, a reținut și constatat că:
Prin sentința comercială nr. 3060 din 29.05.2009 Tribunalul București - Secția a VII a Comercială a respins ca neîntemeiată cererea creditoarei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 B împotriva pârâtului și a dispus în baza articolului 131 din Legea nr.85/2006 închiderea procedurii insolvenței debitorului SC SRL.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul - sindic a reținut că, potrivit art 138 alin 1 lit c din legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului să fie suportat de membrii organelor de supraveghe sau de conducere precum și de orice alte persoană care au cauzat starea de insolvență a debitorului prin aceea că au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică în încetare de plăți.
Potrivit literei d din același art. 138 al legii menționate, judecătorul sindic poate dispune în același sens atunci când persoanele culpabile au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
În speța de față, se reține faptul că s-au depus la dosar în mare parte actele contabile.
Oricum, nedepunerea la dosar a acestora conduce cel mult la tergiversarea procedurii, fără a putea reprezenta temei pentru atragerea răspunderii personale a pârâtului. Omisiunea pârâtului de a prezenta documentația contabilă nu justifică obligarea acestuia la răspundere, câtă vreme nu s-a făcut dovada raportului de cauzalitate între fapta acestuia și starea de insolvență a societății.
Nici împrejurarea de a nu face toate raportările contabile către instituția bugetară nu poate conduce la starea de insolvență a societății
Nu pot reprezenta temei de atragere a răspunderii nici dezinteresul și pasivitatea în administrarea societății.
Referitor la fapta cuprinsă la litera cal egii insolvenței se reține că o condiție esențială pentru a se atrage răspunderea o reprezintă dovedirea "interesului personal".
Or, în speța de față nu s-a făcut nici un fel de dovadă în acest sens.
Astfel, creditoarea s-a limitat la a face afirmații cu caracter general vizând răspunderea pârâtului pentru ajungerea societății în stare de insolvență, mențiunile sale nefiind susținute de probe.
În plus, normele referitoare la mandat invocate prin cerere se aplică numai între raporturile dintre pârât și societate.
Referitor la forma de vinovăție, din modul în care legiuitorul a întrebuințat verbele, respectiv: "au dispus", "au făcut", "au ținut",etc, instanța apreciază că vinovăția trebuie să îmbrace forma intenției, nefiind prezumată, așa încât trebuie dovedită.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 B, susținând că hotărârea este pronunțată cu aplicarea greșită a legii (articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă).
În esență, recurenta susține că aprecierea instanței de fond referitoare la lipsa dovezii privind neținerea contabilității și aducerea societății în insolvență este nefondată, atâta timp căt nu au fost depuse declarațiile privind obligațiile fiscale conform legislației, faptă din care rezultă că nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea.
Culpa pârâților este prezumată conform articolului 1082 cod civil raportat la articolul 138 litera d din Legea nr.85/2006 și în conformitate cu articolul 11 din Legea nr.82/1991.
Apreciază recurenta că legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu constă în dezinteresul arătat de părți în ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății.
Consideră recurenta și că administratorul a omis cu bună știință să solicite declanșarea procedurii de reorganizare îndată ce a observat că societatea se află în iminenta stare de încetare de plăți, obligație legală încălcată, fapt ce exclude posibilitatea reabilitării debitorului pentru această faptă imputabilă.
Pârâta a depus note scrise solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul potrivit articolului 3041Cod procedură civilă în raport de actele, lucrările cauzei și dispozițiile legale în materie, Curtea a constatat că este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate.
Se impune a se preciza că răspunderea administratoriloreste contractuală numai față de societatecând rezultă din încălcarea mandatului, actului constitutiv sau legii referitoare la mandatul administratorilor, iarfață de terți este delictualăcând se referă la încălcarea altor dispoziții imperative ale legii.
Astfel, culpa administratorilor în cazul răspunderii civile nu este prezumată ca la răspunderea contractuală ci, trebuie dovedită împreună cu celelalte condiții ale răspunderii delictuale stabilite de articolul 998 Cod civil. Cum răspunderea civilă a administratorilor este una bazată pe culpă, aceasta trebuie dovedită de cel ce are interes în atragerea răspunderii delictuale în temeiul articolului 998 Cod civil.
Prin urmare, alegațiile recurentei structurate pe teoria mandatului cu toate consecințele din punct de vedere al răspunderii contractuale a administratorilor, vor fi respinse ca nefondate, în raport de natura juridică delictuală a răspunderii întemeiată pe articolul 138 din Legea nr.85/2006.
În fine, din cele arătate în precedent, rezultă că răspunderea directă a administratorilor față de terți, circumscrisă situației stării de insolvență/faliment este civilă și reprezintă o excepție de la principiul răspunderii persoanei juridice pentru actele și faptele proprii, iar numai în cazul în care izvorul răspunderii este un contract (exemplu: un contract de management) natura răspunderii este contractuală.
Culpa pârâtului nu este prezumată în temeiul articolului 1082 Cod civil, (ca la răspunderea contractuală), nu este aplicabilă dispoziția prevăzută de articolul 1540 Cod civil și nici dispozițiile articolului 72 din Legea nr.31/1990, caz în care culpa trebuie dovedită împreună cu celelalte cerințe pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, conform articolului 138 din Legea nr.85/2006.
Nedepunerea raportărilor și bilanțurilor contabile, declarațiilor privind obligațiile de plată la bugetul de stat și deconturi de TVA ca faptă omisivă, nu este suficientă pentru a lămuri legătura de cauzalitate cu starea de insolvență, în lipsa unui probatoriu complet și pertinent.
În aceeași ordine de idei, susținerile recurentei vor fi respinse și în raport de dispozițiile prevăzute de legea contabilității și de actele normative ce reglementează obligația de depunere a raportărilor fiscale în care se precizează căorganul fiscal are obligația stabilirii unui control de fond și posibilitatea aplicării amenzilor, conform articolului 83(4), articolului 91(1) și (3) și articolului 95 din OG nr.92/2003.
Așadar, sarcina probei, potrivit articolului 129(1) ultima teză Cod procedură civilă, incumbă celui ce face o afirmație în instanță, astfel că invocarea articolului 138 din Legea nr.85/2006 grefată numai pe elemente teoretice, nu atrage în mod obligatoriu răspunderea administratorului, întrucât prin legea aplicabilă în materie nu s-a instituito prezumție legală de vinovăție și de răspundereîn sarcina pârâtului,prevăzându-se numai posibilitatea atragerii răspunderii și numai după administrarea de dovezi în acest sens.
Nu se poate reține nici argumentul recurentei privind continuarea activității în interes personal în raport de nerespectarea prevederilor articolului 27 din lege, de vreme ce nu s-a dovedit interesul propriu al pârâtului în continuarea activității, interes propriu ce ar fi dus la insolvența societății.
Așa fiind, cum creditoarea recurentă în cauza de față nu a prezentat probe în susținerea cererii întemeiată pe articolul 138 litera d și cum culpa nu se prezumă ci se probează (spre deosebire de răspunderea civilă contractuală unde culpa este prezumată relativ dacă se face dovada încălcării unei obligații contractuale), Curtea constată că judecătorul - sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, fapt ce înlătură incidența articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă și articolului 3041Cod procedură civilă cu consecința respingerii recursului în temeiul articolului 312 (1) Cod procedură civilă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 împotriva sentinței comerciale nr.3060/29.05.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât și intimata debitoare SC SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR.
. Ia act că intimatul pârât și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
- -
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
15.12.2009
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Adriana Teodora BucurJudecători:Adriana Teodora Bucur, Carmen Mihaela Negulescu
