Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1594/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 746/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 1594
Ședința publică de la 19 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Adriana Teodora Bucur
JUDECĂTOR 2: Carmen Mihaela Negulescu
JUDECĂTOR - -
GREFIER
******************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 împotriva sentinței comerciale nr.818/13.02.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți R și, intimații comitet creditori SC MG SRL și INSPECTORATUL TERITORIAL D E munca și intimata debitoare SC -SOFT SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu s-au prezentat părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea dispune rectificarea citativului în sensul că Administrația Finanțelor Publice Sector 5 stă în cauză în calitate de recurentă și nu de intimată motiv pentru care va fi înlăturată din citativ din poziția de intimată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare, văzând și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
După reținerea cauzei în pronunțare se prezintă intimatul pârât R prin soția sa R care prezintă CI seria - nr.- eliberat la 13.07.2003 de SPCLEP C, CNP -, și depune la dosar note scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reținut și constatat că:
Prin sentința comercială nr. 818 din 13.02.2009 Tribunalul București - Secția a VII a Comercială a respins cererea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 B întemeiată pe articolul 138 litera d din Legea nr.85/2006îndreptată împotriva pârâților R și și în baza articolului 131 din lege a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei SC SOFT SRL și radierea acesteia.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul - sindic a reținut că din formularea textului alin.1 al art.138 din lege rezultă că sunt răspunzători civil, membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și orice altă persoană "care a cauzat" starea de insolvență prin una din faptele enumerate.
Fapta prevăzută la art.138 lit d) din lege, cuprinde trei ipoteze. Primele două ipoteze se refera la faptul că pârâții au ținut o contabilitate fictivă și au făcut să dispară unele documente contabile, însă lichidatorul judiciar nu a probat cele afirmate. Cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit.d) a art.138 din lege se referă la faptul că nu a fost ținuta o contabilitate în conformitate cu legea. împrejurarea că societatea debitoare nu a depus la dosar toate actele prevăzute de art.28 din Legea 85/2006 în termenul prevăzut de art.35 din lege, ori că nu a depus toate raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.
Oricum, în ceea ce privește obligația pârâților de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolventă.
Așadar, simplul fapt că pârâții nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, se retine ca nu a fost probat în condițiile art.1169 civ, exista un raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudicial generat.
În concluzie, în speță nu ne aflam în niciuna din ipotezele prevăzute de lit.d) a art.138 din lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 B susținând că hotărârea este pronunțată cu aplicarea greșită a legii (articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă).
În esență, recurenta susține că aprecierea instanței de fond referitoare la lipsa dovezii privind neținerea contabilității și aducerea societății în insolvență este nefondată, atâta timp că nu au fost depuse declarațiile privind obligațiile fiscale conform legislației, faptă din care rezultă că nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea.
Culpa pârâților este prezumată conform articolului 1082 cod civil raportat la articolul 138 litera d din Legea nr.85/2006 și în conformitate cu articolul 11 din Legea nr.82/1991.
Apreciază recurenta că legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu constă în dezinteresul arătat de părți în ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății.
Consideră recurenta și că administratorii au omis cu bună știință să solicite declanșarea procedurii de reorganizare îndată ce au observat că societatea se află în iminenta stare de încetare de plăți.
Nerespectarea dispozițiilor referitoare la ținerea contabilității conform Legii nr. 82/1991 și Legii nr. 31/1990 ca și nedepunerea actelor prevăzute de articolul 28 din Legea nr.85/2006 (care echivalează cu o determinare a dispariției lor) conduce la concluzia că s-a intenționat să se ascundă modul în care s-au folosit bunurile societății și disponibilitățile bănești ale societății debitoare, caz în care pârâților trebuie să li se atragă răspunderea fără a fi nevoie de a proba elementele ce compun răspunderea civilă obișnuită.
Examinând recursul potrivit articolului 3041Cod procedură civilă în raport de actele, lucrările cauzei și dispozițiile legale în materie, Curtea a constatat că este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate.
Se impune a se preciza că răspunderea administratoriloreste contractuală numai față de societatecând rezultă din încălcarea mandatului, actului constitutiv sau legii referitoare la mandatul administratorilor, iarfață de terți este delictualăcând se referă la încălcarea altor dispoziții imperative ale legii.
Astfel, culpa administratorilor în cazul răspunderii civile nu este prezumată ca la răspunderea contractuală ci, trebuie dovedită împreună cu celelalte condiții ale răspunderii delictuale stabilite de articolul 998 Cod civil. Cum răspunderea civilă a administratorilor este una bazată pe culpă, aceasta trebuie dovedită de cel ce are interes în atragerea răspunderii delictuale în temeiul articolului 998 Cod civil.
Prin urmare, alegațiile recurentei structurate pe teoria mandatului cu toate consecințele din punct de vedere al răspunderii contractuale a administratorilor, vor fi respinse ca nefondate, în raport de natura juridică delictuală a răspunderii întemeiată pe articolul 138 din Legea nr.85/2006.
În fine, din cele arătate în precedent, rezultă că răspunderea directă a administratorilor față de terți, circumscrisă situației stării de insolvență/faliment este civilă și reprezintă o excepție de la principiul răspunderii persoanei juridice pentru actele și faptele proprii, iar numai în cazul în care izvorul răspunderii este un contract (exemplu: un contract de management) natura răspunderii este contractuală.
Culpa pârâtului nu este prezumată în temeiul articolului 1082 Cod civil, (ca la răspunderea contractuală), nu este aplicabilă dispoziția prevăzută de articolul 1540 Cod civil și nici dispozițiile articolului 72 din Legea nr.31/1990, caz în care culpa trebuie dovedită împreună cu celelalte cerințe pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, conform articolului 138 din Legea nr.85/2006.
Mai mult, nedepunerea actelor și informațiilor cerute de dispoziția prevăzută de articolul 28 ca urmare a refuzului administratorilor, se sancționează conform articolului 147 din Legea nr. 85/2006 și nu potrivit articolului 138 litera d din aceeași lege.
Nedepunerea raportărilor și bilanțurilor contabile, declarațiilor privind obligațiile de plată la bugetul de stat și deconturi de TVA ca faptă omisivă, nu este suficientă pentru a lămuri legătura de cauzalitate cu starea de insolvență, în lipsa unui probatoriu complet și pertinent.
În aceeași ordine de idei, susținerile recurentei vor fi respinse și în raport de dispozițiile prevăzute de legea contabilității și de actele normative ce reglementează obligația de depunere a raportărilor fiscale în care se precizează căorganul fiscal are obligația stabilirii unui control de fond și posibilitatea aplicării amenzilor, conform articolului 83(4), articolului 91(1) și (3) și articolului 95 din OG nr.92/2003.
Așadar, sarcina probei, potrivit articolului 129(1) ultima teză Cod procedură civilă, incumbă celui ce face afirmație în instanță, astfel că invocarea articolului 138 din Legea nr.85/2006 grefată numai pe elemente teoretice, nu atrage în mod obligatoriu răspunderea administratorului, întrucât prin legea aplicabilă în materie nu s-a instituito prezumție legală de vinovăție și de răspundereîn sarcina pârâtului,prevăzându-se numai posibilitatea atragerii răspunderii și numai după administrarea de dovezi în acest sens.
Așa fiind, cum creditoarea recurentă în cauza de față nu a prezentat probe în susținerea cererii întemeiată pe articolul 138 litera d și cum culpa nu se prezumă ci se probează (spre deosebire de răspunderea civilă contractuală unde culpa este prezumată relativ dacă se face dovada încălcării unei obligații contractuale), Curtea constată că judecătorul - sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, fapt ce înlătură incidența articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă și articolului 3041Cod procedură civilă cu consecința respingerii recursului în temeiul articolului 312 (1) Cod procedură civilă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 împotriva sentinței comerciale nr.818/13.02.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți R și, intimații comitet creditori SC MG SRL și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCA și intimata debitoare SC -SOFT SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
- -
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
26.11.2009
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Adriana Teodora BucurJudecători:Adriana Teodora Bucur, Carmen Mihaela Negulescu
