Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 164/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.164/C/2008 -
Ședința publică din 24 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Ovidiu Blaga JUDECĂTOR 2: Ioana Dina Tătar
JUDECĂTOR 3: Florica
JUDECĂTOR: -
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursurilor comerciale declarate de creditoareleAutoritatea pentru Valorificarea Activelor Statuluicu sediul în B,--11, sector 1 șiDirecția Generală a Finanțelor Publicecu sediul în S M, Romană, nr.3-5, județ S M, în contradictoriu cu intimata debitoareSC SA, J-, CF R -,cu sediul în O, Str.-, -.35, Ap.9, județ S Mprin lichidator LJ 2000cu sediul în S M, Str.-, nr.13, Județ S M, intimații creditoriSC SAcu sediul în A,-, Județ A,Societate Cooperativăcu sediul în O,-, Județ S M,Inspectoratul Teritorial d e Muncăcu sediul în S M, Str.-, nr.41, Județ S M, SC cu sediul în B,-, Județ C S,Romtelecom SA B Sucursala Direcția deTelecomunicații Scu sediul în S M, Str.-, nr.5, Județ S M, cu sediul în, Județ M, domiciliat în S M,-, Județ S M,SC SRLcu sediul în J,-, --26,.P,.1, Județ S,SC SAcu sediul în C, Port, Județ C,SC SRLcu sediul în C,-, - Județ C S,SC Comercial SAprin lichidator cu sediul în S M, Str.-, nr.1, Județ S M, SC SA cu sediul în S M,-, Județ S M,Corpul Gardienilor Publicicu sediul în S M,-, Județ S M,Direcția Națională a Pădurilor - Direcția Silvică Scu sediul în S M,-, Județ S M, intimații pârâți domiciliat în O, Str.-,.29,.6, Județ S M, domiciliat în O, -, - 3,.8, Județ S M, domiciliat în, Str.-,.9,.1, Județ S M, domiciliat în O, Str.-,.35,.9, Județ S M și intimatulOficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Satu Marecu sediul în S M,-, județ S, împotriva sentinței nr.1832/F din 20.12.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere (Legea 64/1995 art. 137).
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru, după care:
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.1832/F din 20.12.2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Satu Marea respins cererea formulată de creditoarea-reclamantă DGFP S M, la care a achiesat și creditoarea DIRECȚIA SILVICĂ S M, în cauza de faliment privind pe debitoarea falită O, reprezentată de lichidatorul LJ 2000 S M, (fostă SC LJ 2000 SA S M), în contradictoriu cu pârâții, G, G și, pentru obligarea acestora la plata pasivului falitei, față de creditorii sociali, rămas neacoperit, după valorificarea bunurilor debitoarei și distribuirea prețului de către lichidatorul judiciar. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
SC SA O, jud.S M s-a înființat în anul 1991 având un număr de 9 acționari, cetățeni români, iar administrarea societății a fost asigurată de pârâții, G, și
Prin Sentința civilă nr.128/14.03.2001 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul de față s-a deschis procedura falimentului debitoarei susmenționate, fiind desemnat ca lichidator judiciar SC LJ 2000 SA S
Din Raportul întocmit de lichidatorul judiciar și depus la filele 65-66 din dosar rezultă că societatea a intrat în încetare de plăți datorită nedimensionării reale a afacerii, lipsa resurselor financiare proprii, neîncasării creanțelor de la clienții externi, dobânzile bancare mari și majorările de întârziere aplicate acestora, lipsa de experiență în domeniul afacerii cu cherestea și produse din lemn a administratorilor societății.
S-a precizat că nu a constatat acte frauduloase în dauna creditorilor societății.
Raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză a avut ca obiectiv tocmai stabilirea pe baza documentelor contabile ale falitei a existenței unui raport între activitatea pârâtului, fost administrator și starea de insolvență a societății pârâte.
Expertul a ținut seama la efectuarea expertizei și de conținutul expertizei contabile extrajudiciare efectuată de expertul la solicitarea lichidatorului judiciar.
Din concluziile raportului de expertiză rezultă că pârâtul a efectuat operațiunile de administrare a societății în baza mandatului încredințat de AGA și a fost nominalizat de Comisia de cenzori.
Rezultă că pârâtului nu i se putea imputa o vină de proastă gospodărire a societății și nu există un raport de cauzalitate între activitatea pârâtului-fost administrator și starea de insolvență a societății, iar cauza ajungerii societății în insolvență ar fi aceea că societatea a intrat în dificultăți, la fel ca toată industria de mobilă, datorită lipsei de masă lemnoasă ieftină.
Expertul a precizat că, intrarea în stare de insolvență a falitei ar fi putut fi evitată dacă ar fi fost posibilă contractarea de credite cu dobândă fixă, ceea ce la acea vreme nu era posibil, asigurarea materiei prime la un preț prestabilit, reducerea inflației la limite minime pentru a se evita pierderile de mijloace circulante, stabilitatea prețurilor de vânzare și aprovizionare, existența unui curs de schimb mai puțin fluctuant, accesarea de fonduri nerambursabile, însă acești factori externi nu au existat la acea dată, astfel că nu a fost posibilă evitarea insolvenței societății debitoare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul continuării procedurii și implicit admiterii cererii de atragere a răspunderii formulate de creditorii Direcția Națională a Pădurilor - Direcția Silvică S M și Direcția Generală a Finanțelor Publice S împotriva pârâților administratori, și Fără cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că se impune atragerea răspunderii persoanelor responsabile de insolvența societății, membrii de conducere, în condițiile în care speța se înscrie perfect în sfera de aplicabilitate a art.138 alin.1 lit.c din Legea 85/2006 (respectiv art.137 alin.1 lit.c din vechea reglementare).
În cazul de față, indiferent de faptul că administratorii falitei au încălcat din culpă (neglijență) sau cu intenție normele de drept care le impuneau să solicite tribunalului stabilirea stării de insolvență în termen de 30 de zile de la data apariției sau iminenței apariției acesteia, sub sancțiunea răspunderii patrimoniale a acestora pentru prejudiciile produse creditorilor aceștia se fac vinovați de încălcarea legii (art.35 alin.1 și 2 din Legea 64/1995 și ulterior art.27 alin.1 și alin.2), situație care corelată cu proasta administrare a debitoarei a determinat prejudicierea creditorilor.
Astfel, chiar în condițiile în care lichidatorul nu s-a pronunțat în sensul încălcării normelor contabile de către administrator și nu a găsit lipsuri în gestiunea sau în contabilitatea societății. Consideră că nu era necesar un administrator strălucit ca să întreprindă demersurile necesare stabilirii stării de insolvență a societății.
Mai mult, având în vedere faptul că, potrivit art.72 din Legea 31/1990 republicată "obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat", instanța trebuie să aibă în vedere și disp.art.1540 cod civil conform cărora " mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar încă și de culpa comisă în executarea mandatului". De asemenea, potrivit alin.2 al aceluiași articol, în cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului (administratorului) se apreciază cu mai multă rigurozitate.
Potrivit art.374 Cod comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, în speța de față administratorul nefăcând dovada contrară.
A invocat și că prejudiciul produs, constând în însăși creanța, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată.
Art.138 din Legea 85/2006 stabilește că prin săvârșirea de către administratorii statutari a uneia din faptele prevăzute la acest articol, se va angaja răspunderea civilă în solidar a acestora, raportul de cauzalitate dintre fapte și prejudiciul cauzat creditorilor fiind prezumat.
A precizat și că își însușește punctul de vedere al creditorilor reclamanți apreciind ca fiind incidente în speță și prev.art.138 alin.1 lit.d și e din Legea 85/2006.
În drept au fost invocate prev.art.3041Cod procedură civilă și art.12 alin.1 din Legea 85/2006.
Împotriva aceleiași sentințe, în termen legal a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de angajare a răspunderii membrilor organelor de conducere ale societății falite SA.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că prin sentința 1832/F/20.12.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, instanța i-a respins acțiunea având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere ai falitei.
Direcția Generală a Finanțelor Publice SMa re față de debitoare o creanță înregistrată la masa credală, certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 10.298.917.056 lei ROL, la care se adaugă creanțele preluate în baza legii de la AJOFM S M în sumă de 603.637.061 lei ROL și de la.S M, în sumă de 2.540.029.651 lei ROL.
Arată că și-a întemeiat cererea de angajare a răspunderii membrilor organelor de conducere, pe actul de control 2070/24.04.2003 încheiat de inspectorii de specialitate ai Direcției de Control fiscal, depus în probațiune la dosarul cauzei.
Astfel, în primul rând balanțele de verificare lunare întocmite de reprezentanții agentului economic sunt incomplete, lipsesc pagini, nu sunt semnate la rubrica încheiat și aprobat pentru perioada ianuarie 2001 - iulie 2002; nu a fost depus bilanțul contabil la data de 31.12.2001; nu au fost depuse deconturi de TVA și declarații de impozite și taxe din luna octombrie 2002; nu a fost efectuată inventarierea patrimoniului la data de 31.12.2002 conform cerințelor legale, bunurile falitei fiind inventariate în data de 23.07.2001 inventar nevalorificat potrivit legii; TVA aferent operațiunilor desfășurate în perioada ianuarie - martie 2001 nu corespund cu TVA înscris în deconturile TVA aferent lunilor ianuarie - martie, fiind cuprinsă în decontul lunii aprilie 2001.
Societatea SA a încheiat cu Filiala O contractul de credit 445/1996 în scopul achiziționării din import a unor utilaje destinate prelucrării lemnului. Prin contractul nr.1/12.06.2001, creanța în cuantum de 1.674.606,20 USD a fost cesionată de către Comercial SRL O, cesiune înregistrată și în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare cu avizul nr.52/15.06.2001. Prin acest act Comercial SRL a preluat creditele și dobânzile nerambursate de SA către, datoria față de bancă transformându-se în datorie față de Comercial SRL.
Deși s-a realizat cesiunea de creanță privind creditul bancar, dobânzile, penalitățile și alte cheltuieli bancare aferente, în balanța analitică figurează înregistrate în contabilitate credite bancare pe termen și mediu și dobânzile aferente împrumutului.
Deși cesiunea a avut loc în iunie 2001, operațiunea nu a fost reflectată în contabilitate decât în luna decembrie 2001, astfel fiind majorată pierderea falitei cu suma de 349.940.606 lei ROL.
Arată că în luna februarie 2001, agentul economic a diminuat valoarea stocului de produse finite cu suma de 1.759.440.000 lei ROL, fără a fi prezentate documentele justificative viabile care au stat la baza operațiunii, scăzându-se în același cuantum activele SA. În lipsa unui inventar întocmit de reprezentanții legali ai firmei nu se poate stabili dacă produsele mai există în realitate.
Mai arată că în contul 345 - produse finite a fost înregistrată o ieșire de produse din lemn în valoare de 2.628.207.669 lei ROL, ca document justificativ fiind prezentată factura nr.60/30.06.2001 în care figurează beneficiar SA B, însă de fapt societatea a înscris în contabilitate ca venituri din vânzare de produse finite și mărfuri suma de 700.000.000 lei ROL, iar concomitent a descărcat din gestiune produse finite în valoare de 2.627.207.669 lei ROL și cheltuieli cu mărfurile în cuantum de 167.209.749 lei ROL, prin această manevră majorând pierderea înregistrată la societate cu suma de 2.094.417.418 lei ROL.
Cu toate că prin contractul de credit 445/1996 a fost stipulat gajul fără deposedare asupra utilajelor ce fac obiectul creditului, nu existau documente din care să rezulte gajul asupra fierăstrăului panglică, cumpărat tot din creditul BCR, acesta nefiind cuprins nici în contractul de gaj prin care s-a garantat cesionarea creditului la. Comercial SRL. Prin intermediul facturii seria - nr.-/43/17.01.2001, fără semnătură, la rubrica de primire purtând doar mențiunea - delegat G - utilajul a fost vândut către NORD SRL O și ulterior, la data de 31.03.2001, după demararea procedurii falimentului, s-a încheiat un protocol între SRL, NORD SRL și SA, neratificat de judecătorul sindic, prin care s-a decis compensarea sumei de 2.497.892.358 lei ROL de încasat de la.NORD SRL, contractul de vânzare cumpărare și alte încasări.
În perioada 1997 - 2000 la solicitarea asociaților falitei au fost vândute utilaje și construcții în valoare de 3.162.021.568 lei ROL, iar în anul 2001 utilaje în valoare de 2.475.200.000 lei ROL, încasându-se în acest fel contractul de creditare încheiat cu BCR - Filiala O, diminuându-se suma de 5.637.221.568 lei ROL activele urmăribile de către creditorul beneficiar de garanții reale.
SA Oaî nchiriat în temeiul contractului nr.169/15.09.2000 un număr de 5 utilaje pentru prelucrarea lemnului, agentului economic Comercial SRL
Totodată, între aceleași părți a fost semnat contractul de închiriere nr.170/15.09.2000 având ca obiect complexul de urcare și vaporizare a lemnului.
Analiza documentelor contabile evidențiază împrejurarea că nu au fost înregistrate în contabilitate venituri din chirii în cuantum de 2.160.743.911 lei ROL, aferente perioadei ianuarie 2001 - 31 decembrie 2002, organele de conducere sustrăgându-se de la plata obligațiilor bugetare.
Aspectele mai sus ilustrate probează că membrii organelor de conducere ai falitei se fac vinovați de săvârșirea faptelor prev.de art.138 lit.d și e din Legea 85/2006.
Ca urmare a celor arătate, consideră recurenta că asociații administratori, G, și G au contribuit la ajungerea societății SA în încetare de plăți, neținând contabilitatea în conformitate cu legea, mărind în mod fictiv pasivul societății, fapte reglementate de art.138 lit.d și e din Legea 85/2006 și în consecință solicită acoperirea din averea proprie a cuantumului total al datoriilor falitei față de creditorii sociali, astfel încât bugetul de stat să fie în măsură să-și recupereze integral creanța.
În drept a invocat textele legale la care a făcut trimitere în cuprinsul recursului.
Intimații 1 - 20, deși legal citați nu s-au prezentat în instanță.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele în baza prev.art.3041Cod procedură civilă, instanța apreciază recursurile declarate de recurenții Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B și Direcția Generală a Finanțelor Publice S M ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:
Procedura antrenării răspunderii pentru ajungerea persoanei juridice în stare de insolvență implică o cerere introdusă de administratorul judiciar sau lichidator ori comitetul creditorilor sau, în vechea reglementare a Legii 64/1995 o cerere a unor creditori ai debitoarei falite (situația din speță), care este de regulă fundamentată pe datele și informațiile furnizate prin raportul administratorului judiciar/lichidatorului, cu încadrarea faptelor ilicite pentru care ar putea fi angajată răspunderea patrimonială a persoanelor menționate la art.138 alin.1 din Legea 85/2006 (art.124 alin.1 din Legea 64/1995).
la datele cuprinse în raportul administratorului/lichidatorului se dovedește a fi utilă și datorită faptului că acesta cuprinde o analiză complexă a situației economice a societății din ultimii 3 ani anteriori declanșării procedurii de insolvență, cauzele și împrejurările care au condus societatea în această situație, precum și, după caz, persoanele care, prin faptele lor, au condus la apariția stării de insolvență.
Faptele pentru care răspund membrii organelor de conducere sunt cele enumerate în art.124 din Legea 64/1995 ( în noua reglementare a Legii 85/2006 - art.138) iar aceste persoane nu răspund pentru o simplă incapacitate managerială, ci pentru săvârșirea unor fapte cu caracter ilicit, urmărind de regulă deturnarea activității de la realizarea scopului pentru care a luat ființă societatea și satisfacerea unui interes personal sau al unui terț.
Pentru ca judecătorul sindic să se pronunțe asupra răspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea persoanei juridice în stare de insolvență, prin cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale trebuie să se dovedească condițiile întrunirii elementelor răspunderii civile delictuale, respectiv: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția.
În speță, judecătorul sindic a reținut corect că din raportul lichidatorului judiciar rezultă că intrarea societății debitoare în faliment s-a datorat nedimensionării reale a afacerii, lipsei resurselor financiare proprii, neîncasării creanțelor de la clienții externi, datoriilor bancare mari și majorărilor de întârziere aplicate acestora precum și lipsei de experiență în domeniul afacerii cu cherestea și produse din lemn a administratorilor societății iar, lichidatorul judiciar a menționat în raport că nu a constatat acte frauduloase în dauna creditorilor societății.
Pe de altă parte, expertiza contabilă efectuată în cauză care a avut drept obiectiv stabilirea pe baza documentelor contabile ale falitei existența unei legături între activitatea pârâtului - fost administrator și starea de insolvență a societății pârâte, concluzionează în sensul că nu există un raport de cauzalitate între activitatea acestui pârât și starea de insolvență a societății.
Instanța apreciază ca neîntemeiată afirmația recurentei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B cum că speța de față se înscrie perfect în sfera de aplicabilitate a art.138 alin.1 lit.c din Legea 85/2006 deoarece, nu s-a dovedit că administratorii societății falite ar fi dispus, în interes personal, continuarea unei activități, care ducea, în mod vădit persoana juridică, la încetarea de plăți cu atât mai mult cu cât din cuprinsul raportului de expertiză reiese că intrarea în stare de insolvență ar fi putut fi evitată numai dacăfactorii externicare au generat această situație ar fi existat la data respectivă (posibilitatea contractării unor credite cu dobândă fixă, asigurarea materiei prime la un preț prestabilit, reducerea inflației la limite minime, stabilitatea prețurilor de vânzare și aprovizionare, existența unui curs de schimb mai puțin fluctuant, accesarea de fonduri nerambursabile). De asemenea, s-a reținut corect de prima instanță, că pârâtul a efectuat operațiunile de administrare a societății în baza mandatului încredințat de AGA și, chiar dacă potrivit art.1540 Cod civil " mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar încă și de culpa comisă în executarea mandatului", existența culpei administratorului în executarea mandatului nu s-a probat.
În ceea ce privește recursul declarat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, se reține că cererea acestei instituții s-a întemeiat, în principal pe actul de control nr.2070/24.04.2003 încheiat de inspectorii de specialitate ai Direcției de Control Fiscal din cadrul S M, însă nici în această situație faptele reclamate prev.de art.138 lit.d și e din Legea 85/2006 (art.124 lit.d și e din Legea 64/1995 - vechea reglementare), nu sunt dovedite.
răspunderii membrilor organelor de conducere ai societății falite se regăsesc în raportul lichidatorului judiciar care, de cele mai multe ori se impune a fi completat cu alte probe.
În speță, raportul lichidatorului judiciar indică alte cauza ale intrării societății debitoare în insolvență (factori externi) decât culpa administratorilor pârâți în sarcina cărora nu s-a constatat săvârșirea de acte frauduloase în dauna creditorilor societății, iar, pe de altă parte, expertiza contabilă efectuată în cauză concluzionează că nu există raport de cauzalitate între fapta administratorului pârât, care a efectuat operațiunile de administrare a societății în baza mandatului încredințat de AGA și ajungerea societății în stare de insolvență.
Această expertiză nu a fost contestată de recurentele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B și Direcția Generală a Finanțelor Publice SMc are nu au formulat obiecțiuni la concluziile expertului contabil și nici nu au solicitat efectuarea unei contraexpertize.
Drept urmare, legal și temeinic a reținut instanța de fond că în sarcina administratorilor pârâți nu s-a probat săvârșirea faptelor prev.de art.138 lit.d și e din Legea 85/2006 (art.124 lit.d și e din Legea 64/1995) nefiind întrunite cerințele răspunderii civile delictuale prev.de art.998 - 999 Cod civil, cauzele intrării societății debitoare în insolvență nefiind imputabile membrilor organelor de conducere.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prev.art.312 Cod procedură civilă, recursurile declarate de recurentele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B și Direcția Generală a Finanțelor Publice SMv or fi respinse ca nefondate.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
RESPINGEca nefondaterecursurile declarate de recurentele creditoareAutoritatea pentru Valorificarea Activelor Statuluicu sediul în B,--11, sector 1 șiDirecția Generală a Finanțelor Publicecu sediul în S M, Romană, nr.3-5, județ S M, în contradictoriu cu intimata debitoareSC SA, J-, CF R -,cu sediul în O, Str.-, -.35, Ap.9, județ S Mprin lichidator LJ 2000cu sediul în S M, Str.-, nr.13, Județ S M, intimații creditoriSC SAcu sediul în A,-, Județ A,Societate Cooperativăcu sediul în O,-, Județ S M,Inspectoratul Teritorial d e Muncăcu sediul în S M, Str.-, nr.41, Județ S M, SC cu sediul în B,-, Județ C S,Romtelecom SA B Sucursala Direcția deTelecomunicații Scu sediul în S M, Str.-, nr.5, Județ S M, cu sediul în, Județ M, domiciliat în S M,-, Județ S M,SC SRLcu sediul în J,-, --26,.P,.1, Județ S,SC SAcu sediul în C, Port, Județ C,SC SRLcu sediul în C,-, - Județ C S,SC Comercial SAprin lichidator cu sediul în S M, Str.-, nr.1, Județ S M, SC SA cu sediul în S M,-, Județ S M,Corpul Gardienilor Publicicu sediul în S M,-, Județ S M,Direcția Națională a Pădurilor - Direcția Silvică Scu sediul în S M,-, Județ S M, intimații pârâți domiciliat în O, Str.-,.29,.6, Județ S M, domiciliat în O, -, - 3,.8, Județ S M, domiciliat în, Str.-,.9,.1, Județ S M, domiciliat în O, Str.-,.35,.9, Județ S M și intimatulOficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Satu Marecu sediul în S M,-, județ S, împotriva sentinței nr.1832/F din 20.12.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare,pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 aprilie 2008.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - -
Red.dec.jud. în concept. 16.05.2008
Jud.fond
Dact.
2 exemplare/ 19 mai 2008
Președinte:Ovidiu BlagaJudecători:Ovidiu Blaga, Ioana Dina Tătar, Florica
