Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Sentința 167/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2829
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 167/R/COM
Ședința publică din 21 februarie 2008
Completul de judecată compus din
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 3: Nicolae Cătălin
GREFIER:
S-a luat în recursul declarat de creditoarea Direcția ăa F inanțelor Publice C-S împotriva sentinței comerciale nr. 1321/JS/08.11.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere,
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic pentru creditoarea recurentă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul reprezentantului creditoarei recurente în susținerea recursului, acesta solicitând admiterea recursului pentru motivele arătate în motivarea cererii de recurs.
CURTEA
Deliberând constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1321/08.11.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-S s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta, în calitate de lichidator judiciar, împotriva pârâtei, pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtei în calitate de asociat și administrator social, al debitoarei SC petrol SRL M Nouă, debitoare societate comercială care se află în procedura falimentului instituit prin Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, în contradictoriu cu creditoarea Direcția ăa F inanțelor Publice C-S, în condițiile prevăzute de art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
În considerentele sentinței, judecătorul sindic a reținut că membrii organelor de conducere din categoria cărora face parte și administratorul social, sunt răspunzători față de societate și pot fi obligați la plata unei părți din pasivul debitoarei societate comercială, în cazul în care au săvârșit vreuna dintre faptele enumerate la alin. (1) al art. 138 din Legea nr. 85/2006 și care au contribuit la ajungerea respectivei persoane juridice în stare de insolvență, în sensul legii privind procedura insolvenței.
Cum însă răspunderea prevăzută de art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, are natura unei răspunderi civile delictuale, se impune ca în pricina dedusă judecății, reclamantul lichidator judiciar să facă dovada întrunirii, în mod cumulativ a condițiilor unei asemenea răspunderi, respectiv prejudiciul cauzat creditorilor care sau înscris la masa credală a debitoarei societate comercială, în faliment fapta ilicită a pârâtului, în calitatea sa de administrator social; raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția pârâtului cu privire la fapta ilicită pe care a săvârșit-o și care le-a cauzat creditorilor prejudiciul și care să fi fot anterioară deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitoarei societate comercială și care a cauzat intrarea acesteia, ca persoană juridică, în stare de insolvență.
Ori, în pricina dedusă judecății, de către reclamantul judiciar, nu s-a făcut dovada, în concret, care sunt faptele ilicite în sensul prevederilor art. 138 alin. (1) lit. d din Legea nr. 85/2006, care au fost săvârșite de pârâta în calitatea sa de administrator social al debitoarei SC Petrol SRL M Veche, care să fie anterioară datei de 29.03.2007 și că aceste fapte au avut ca și o consecință directă ajungerea debitoarei societate comercială în stare de insolvență (încetare de plăți).
Împotriva susmenționatei hotărâri a declarat recurs creditoarea Direcția ăa F inanțelor Publice C-S, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate ca netemeinică și nelegală, iar pe fond să se dispună antrenarea răspunderii materiale a administratorului societății, arătând în motivare că în conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. (1) lit. d din Legea nr. 85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membri organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una din următoarele fapte:
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea, în conformitate cu legea.
În conformitate cu prevederile art. 73 din Legea nr. 31/1990 republicată, administratorii sunt răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere.
Acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementate de Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, în prezent Legea nr. 85/2006.
Lichidatorul judiciar nu a putut întocmi bilanțul contabil de lichidare deoarece nu a deținut toate documentele contabile și a cerut antrenarea răspunderii materiale, considerând că de situația creată se face vinovat administratorul social.
Examinând recursul declarat, prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, cât și din oficiu, în baza art. 306, alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, urmând să-l respingă ca atare, având în vedere următoarele considerente:
Singurele critici aduse de creditoarea Direcția ăa F inanțelor Publice C-S sentinței atacate se referă la neantrenarea răspunderii patrimoniale personale a numitei, fost administrator social al debitoarei falite SC Petrol SRL M Nouă, însă aceste critici nu pot fi primite, întrucât, potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, doar la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una din faptele enumerate de acest text de lege.
În conformitate cu alin. 3 al art. 138, comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea în răspundere împotriva persoanelor la care se referă alin. 1 și aceasta amenință să se prescrie.
Lichidatorul judiciar, prin cererea înregistrată la prima instanță, a solicitat judecătorului-sindic din cadrul Tribunalului C-S, în temeiul art. 138, alin. 1, lit. d din Legea insolvenței, antrenarea răspunderii patrimoniale personale a foștilor administratori ai debitoarei, considerând că această normă este incidentă în speță deoarece pârâții nu au depus la dosar actele și documentele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, ceea ce poate duce la concluzia că au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Cu toate acestea, prima instanță a apreciat că cererea lichidatorului nu poate fi admisă deoarece răspunderea întemeiată pe articolul menționat, fiind o răspundere civilă delictuală, trebuie să fie îndeplinite toate condițiile generale ale acestei forme de răspundere civilă pentru ca persoanele prevăzute de acest text să răspundă cu averea persoană pentru datoriile societății pe care au condus-
În speță, deși lichidatorul judiciar a solicitat judecătorului-sindic să dispună angajarea răspunderii patrimoniale personale a fostului administrator social al debitoarei falite, el nu a mai înțeles să declare și calea de atac prevăzută de lege împotriva soluției primei instanțe, ci doar creditoarea DGFP C-S a formulat prezentul recurs criticând hotărârea tribunalului sub acest aspect.
Norma cuprinsă în art. 73 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, reglementează doar faptul că acțiunea în răspundere aparține și creditorilor societății, care, însă, o vor putea exercita numai în condițiile prevăzute de actuala Lege a insolvenței.
Legea 85/2006 reglementează expres persoanele care pot promova o cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale, respectiv doar administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat în cauză, sau comitetul creditorilor dacă, în prealabil, a solicitat judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea, întrucât practicianul a omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori acesta a omis să formuleze acțiunea în răspundere împotriva persoanelor la care se referă alin. 1 al art. 138 și aceasta amenință să se prescrie.
Cu alte cuvinte, potrivit textului menționat, pe de o parte, numai comitetul creditorilor poate formula o asemenea cerere, creditorii neavând calitatea cerută în mod expres de lege pentru această solicitare, iar, pe de altă parte, legiuitorul a arătat fără echivoc că pentru a se putea cere de către comitetul creditorilor autorizarea judecătorului-sindic este necesar fie ca administratorul judiciar sau lichidatorul să omită să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică, fie ca practicianul să omită să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor să amenințe să se prescrie.
Deși nici unui creditor în procedura insolvenței nu i se poate nega interesul de a solicita angajarea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere ale debitoare falite, aceasta nu înseamnă că un astfel de participant la procedură are și posibilitatea concretă de a cere aplicarea textului art. 138, fiindcă legiuitorul, în noua reglementare, a înțeles să modifice condițiile în care creditorii, prin comitetul creditorilor, au dreptul să solicite judecătorului-sindic o astfel de antrenare de răspundere.
Condițiile promovării acțiunii civile sunt: existența unui drept, calitatea procesuală, interesul și capacitatea procesuală.
În speță, deși creditoarea are interes, art. 138 din Legea 85/2006 nu îi conferă calitatea de a cere angajarea răspunderii persoanelor care au cauzat insolvența.
Neavând calitatea și, deci, nici dreptul de a formula o anumită cerere în cadrul unei proceduri, respectiva persoană nu poate critica, pe calea recursului, soluția dată respectivei cereri formulată de o altă persoană.
Cum în cauză practicianul în insolvență nu a declarat recurs împotriva soluției de respingere de către judecătorul-sindic a cererii sale întemeiate de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, Curtea constată că recursul formulat de creditoarea Direcția ăa F inanțelor Publice C- nu poate fi primit, astfel că el urmează să fie respins, conform dispozitivului ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de creditoarea Direcția ăa F inanțelor Publice C-S împotriva sentinței comerciale nr. 1321/JS/08.11.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 21 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER,
Red./19.03.2008
Dact. /19.03.2008/2 ex.
Instanță fond: Tribunalul C-
Judecător sindic
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Magdalena Mălescu, Nicolae Cătălin
