Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 219/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de contencios Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR. 219/C/2010 -
Ședința publică din 25 februarie 2010
PREȘEDINTE: Tătar Ioana JUDECĂTOR 2: Blaga Ovidiu
- - - judecător
- - - JUDECĂTOR 3: Bocșe Elena
- -- grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului comercial formulat de recurenta pârâtă. în O, str.- nr.42 C,.11 jud. B în contradictoriu cu intimata debitoareSC SRL OJ-, CUI - prin lichidator CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂcu sediul în O str. - nr.7,.7 împotriva sentinței nr.1345 din 3 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr.- având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere (Legea 64/1995, art.137).
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurenta reclamantă - lipsă, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.73/23.07.2009 emisă de Baroul Bihor - cabinet individual, lipsă fiind intimata debitoare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat și că s-a depus întreg dosarul de faliment de către Tribunalul Bihor, după care:
Reprezentantul recurentei depune la dosar xerocopia contractului nr.38/2004 la care s-a făcut referire în cererea de recurs, act adițional la statutul SC SRL societate la care recurenta era asociată, sentința comercială nr.2401/F/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr- și sentința nr.2400/F/2009 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr- -ca practică judiciară, arătând instanței că nu deține originalul contractului depus, acesta ar trebui să se găsească la lichidator în original cu toate documentele. Nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri, excepții, probleme prealabile, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată, reiterând și oral, în continuare motivele de recurs formulate în scris, arătând în esență că, nu sunt întrunite elementele răspunderii civile speciale ale administratorului prevăzute de art.138 din Legea 85/2006 respectiv fapta ilicită, raportul de cauzalitate, prejudiciul și culpa, ori instanța de fond a reținut incidența art.138 lit.a și d, fără a avea în vedere actul juridic - care nu a fost depus la dosar, care a stat la baza plăților succesive respectiv contractul nr.38/1.05.2004, în baza căruia s-au realizat plățile în cuantum de 83.190,95 lei. Ori, lichidatorul a sesizat instanța că nu se justifică aceste plăți cu toate că raportul juridic al plății exista având în vedere contractele de asociere iar lichidatorul ar fi putut reface documentația primară și circuitul sumelor de bani, dar a făcut doar o cerere către administrator, judecătorul fondului căzând în greșeala acestuia și admițându-i cererea. Mai mult, lichidatorul trebuia să facă proba faptei culpabile, ilicite, folosirea în interes propriu sau a unei terțe persoane a resurselor financiare, ori prima instanță nu a analizat în nici un mod aceste aspecte întemeindu-și sentința pe prezumții. Referitor la prejudiciu arată că acesta este unul de natură specială, particulară, simplul fapt al încheierii unui contract de management și efectuarea plăților către un terț,simpla existență a unui sold debitor nu au dus la ajungerea în insolvență a debitorului și nu constituie noțiunea de prejudiciu.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.1345/F din 3 iunie 2009, Tribunalul Bihor - judecătorul sindic a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență, cu sediul în O,-,. 7, jud. B în contradictoriu cu pârâta domiciliată în O-, jud. B, obligând pârâta să plătească către debitoarea suma de 36.501, 82 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a reținut următoarele:
Constituind o formă specială de răspundere civilă delictuală, răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 poate fi antrenată în măsura în care la ajungerea în stare de insolvență a debitorului au contribuit administratorii, directorii, cenzorii și oricare altă persoană prin una dintre faptele expres și limitativ prevăzute. Fiind o excepție de la dreptul de gaj general al creditorilor reglementat de art. 1781.civ. ea are un caracter excepțional putând fi antrenată numai în limitele și în măsura în care sunt întrunite condițiile amintite.
Astfel, potrivit art. 138 lit. a ) din Legea nr. 85/2006 antrenarea răspunderii civile delictuale a unei persoane presupune întrunirea a două condiții: folosirea bunurilor sau creditului unei persoane juridice și crearea unui profit în folosul administratorului sau al unei alte persoane. Întrucât legiuitorul nu a introdus vreo condiție suplimentară, nu interesează dacă posesia și folosința se exercită cu titlu precar sau ca urmare a ieșirii bunului din patrimoniul persoanei juridice și transferul acestuia în favoarea unei alte persoane.
Așa fiind, trebuie remarcat că încă din cuprinsul raportului privind cauzele și împrejurările care au determinat apariția stării de insolvență s-a învederat de către lichidatorul judiciar că debitoarea a achitat către suma de 83.190, 95 lei și că are de încasat suma de 61.004, 41 lei de la diverși debitori pentru care nu a fost prezentată componenta analitică de către administratori. Această susținere ( necontestată de altfel de către pârâtă ) este confirmată și de balanța de verificare pe luna aprilie 2008 și registrul de casă ( filele 114-157 ).
Fiind vorba de două patrimonii distincte - cel al debitoarei și cel al - nu este posibilă transferarea unor valori patrimoniale din primul în cel de-al doilea decât cu respectarea dispozițiilor legale. În plus, reflectând operațiuni juridice, mențiunile din documentele contabile trebuie să aibă la bază un anumit act juridic, nefiind de conceput întocmirea unui atare document în absența încheierii lui în prealabil.
Plățile succesive efectuate au dus la diminuarea volumului lichidităților debitoarei cu consecința directă asupra posibilității ei de a-și executa la termen obligațiile scadente. În aceste condiții, având în vedere că pârâta nu a prezentat vreun înscris din care să rezulte natura raporturilor juridice dintre cele două societăți, instanța a considerat că în mod nejustificat au fost retrase sumele amintite, pârâta urmărind prin aceasta crearea unui avantaj material propriu, astfel încât este incidentă ipoteza prevăzută de art. 138 lit. a ) din Legea nr. 85/2006.
Referitor la cel de-al doilea temei, a reținut că potrivit art. 138 lit. d ) din Legea nr. 85/2006 antrenarea răspunderii se poate face dacă administratorii au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. Toate cele trei ipoteze presupune comiterea faptelor cu intenție ce trebuie să fie dovedită prin probe convingătoare ce să ducă la concluzia încălcării prevederilor legale în materia contabilității.
Ulterior pronunțării încheierii nr. 400/F/2008 lichidatorul judiciar a procedat la notificarea pârâtei în vederea predării tuturor documentelor contabile, acesta primind notificarea la data de 21.05.2008 ( fila 84 ). O asemenea atitudine coroborată cu refuzul pârâtei de a se prezenta în vederea administrării probei prin interogatoriu permite ca pe calea unei prezumții simple să se tragă concluzia că documentele contabile nu au fost întocmite cu respectarea tuturor exigențelor legale. Aceasta în condițiile în care o atare obligație este stabilită în mod expres în sarcina lor ( art. 73 alin. 1 lic. c ) din Legea nr. 31/1990 și art. 10 din Legea nr. 82/1991 ). Or, este de principiu că desfășurarea normală a activității unei societăți comerciale presupune o organizare clară în vederea evidențierii situației patrimoniale a acesteia. Tocmai de aceea, instanța a considerat că și această ipoteză este întrunită.
Pe de altă parte, examinarea de ansamblu a dispozițiilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 conduce la concluzia că antrenarea răspunderii presupune întrunirea tuturor condițiilor generale ale răspunderii pentru fapta proprie prescrise de art. 998-999.civ: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre cele două și vinovăția. Întrucât primul element a fost analizat anterior, iar prejudiciul reprezintă pasivul în cuantum de 36.501, 82 lei urmează a fi examinate celelalte două
Condiția existenței legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu rezultă din chiar exprimarea folosită de legiuitor - " La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin una din următoarele fapte". Ea nu trebuie înțeleasă ca un raport direct dintre cele două, fiind suficient ca fapta ilicită să se înscrie în ansamblul cauzal care a determinat în final producerea prejudiciului. Admiterea soluției contrare ar duce la reținerea exclusivă a faptei proxime sau a celei adecvate, ceea ce ar fi contrar situației complexe în care se desfășoară lanțul cauzal.
Așa fiind, instanța a reținut că prin faptele stabilite în sarcina sa pârâta a determinat ajungerea debitoarei în stare de insolvență, încălcând obligații elementare pe care le instituie în sarcina oricărui administrator. În aceste condiții, instanța a considerat că și ce-a de-a treia condiție este întrunită.
În ceea ce privește vinovăția, ca element subiectiv al răspunderii civile delictuale, ea constă în atitudinea pe care autorul faptei a avut-o față de ea și de urmăririle ei la momentul la care a comis- Procedând la neîntocmirea documentelor contabile și la retragerea în mod succesiv a unor sume din patrimoniul debitoarei, pârâta a avut reprezentarea diminuării acestuia, rezultat pe care l-au și urmărit. Tocmai de aceea, atitudinea sa îmbracă forma intenției directe, fiind de natură să ducă la stablirea răspunderii civile delictuale în sarcina acesteia.
Față de toate acestea, instanța a admis cererea așa cum a fost formulată.
Împotriva hotărârii pronunțate de judecătorul sindic a declarat recurs, în termen și legal timbrat recurenta, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale.
În dezvoltarea motivelor de recurs se învederează instanței că este administratorul societății debitoare, față de care, la data de 24 aprilie 2008, s-a deschis procedura insolvenței. La data de 5 martie 2009 lichidatorul judiciar al debitoarei a formulat cererea de antrenare a răspunderii sale patrimoniale, cerere care a fost greșit admisă de instanță. Apreciază că în cauză nu sunt întrunite elementele răspunderii civile speciale ale administratorilor, așa cum sunt reglementate de art.138 din Legea nr.85/2006.
În privința faptei ilicite arată că instanța a reținut incidența art.138 lit."a și d" din lege, prin aceea că, în privința lit."a" debitoarea ar fi achitat către SC""SRL suma de 83.190,95 lei fără a exista documente contabile care să justifice efectuarea plății. Sub acest aspect arată că plățile au fost efectuate în baza contractului de consultanță comercială și marketing nr.38 din 1 mai 2004, încheiat între cele două societăți, plățile fiind justificate prin documente contabile înregistrate în contabilitate. S-a mai imputat că în contul 461 debitori diverși există înscrisă suma de 61.004,41 lei, fără a se putea identifica debitorii, iar administratorii nu au dat explicații în acest sens. Simpla înregistrare necorespunzătoare în contabilitate a unor operațiuni poate fi eventual temei de sancționare contravențională, dar ea nu poate constitui temei al atragerii răspunderii, mai ales că lichidatorul poate proceda la refacerea documentației contabile. Documentele contabile depuse de lichidator nu relevă decât că recurenta a împrumutat societatea cu diverse sume de bani care ulterior au fost restituite, situație în care nu se poate reține fapta prevăzută la lit."a" a art.138.
Fapta ilicită există doar dacă acea sumă ce constituie soldul contului 461 fost folosită în scop străin de interesul societății, iar analiza destinației acestor sume ar fi trebuit a fi făcută de instanță. Ori, instanța nu a analizat în nici un fel modul în care aceste resurse au fost folosite de recurenta pârâtă, ori de terțe persoane.
În cauză nu există prezumția folosinței în interes propriu a bunurilor sau fondurilor societății, instanța putând antrena răspunderea doar după probarea îndeplinirii acestor condiții. Însă, instanța de fond a concluzionat o prezumție simplă cum că, documentele contabile nu au fost întocmite cu respectarea cerințelor legale, deși acestea au fost predate în întregime lichidatorului. Consideră că, în nici un caz nu este incidentă în cauză reținerea faptei de la lit."a", iar cea de la lit."d" s-a reținut doar prin crearea unei prezumții legale de nerespectare a dispozițiilor legale.
Solicită a se avea în vedere jurisprudența în materie în privința faptei prevăzute la art.138 lit."d" și a prezumțiilor simple ce se pot reține, sens în care invocă considerentele deciziei nr.406/2008 a Curții de Apel Suceava.
Cu privirea prejudiciul necesar fi reținut pentru antrenarea răspunderii arată că el constă în intrarea în insolvență a debitorului ca o consecință a faptei ilicite prevăzute de art.138. Dacă prin aceste fapte nu s-a creat, în mod direct, premisa intrării în insolvență a debitorului, nu se poate reține prejudiciul. Simplul fapt al încheierii unui contract de management și efectuarea plăților către un terț în temeiul acestora și simpla existență a unui sold în contul 461 debitori diverși, nu au dus la crearea stării de insolvență și nu constituie prejudiciu.
Arată de asemenea că, nici raportul de cauzalitate nu s-a dovedit, neputându-se stabili o prezumție a existenței acestuia fără analizarea și probarea lui astfel cum s-a reținut în jurisprudența și practica judiciară (decizia nr.532/2008 a Curții de Apel Timișoara ). Vinovăția, pentru a fi antrenată răspunderea civilă specială, este necesar să se stabilească și să se probeze forma subiectivă a faptei ilicite și dacă ea a existat în momentul săvârșirii faptei. Instanța de fond și în privința acestui element al răspunderii a reținut existența unei prezumții simple a existenței vinovăției.
În privința acestui element solicită a se avea în vedere decizia nr.256/2008 a Curții de Apel București.
Intimatul, legal citat în cauză nu s-a înfățișat și nu a depus întâmpinare.
Instanța de recurs analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, reține că este fondat urmând ca, în baza prevederilor art.304 pct.9, 312 Cod procedură civilă să dispună admiterea lui și modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale pentru următoarele considerente:
Conform prevederilor art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitoarei, persoană juridică, ajuns în insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere ori de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin una din faptele expres și limitativ prevăzute la lit."a-g" ale articolului.
Această răspundere patrimonială personală decurge din natura raporturilor care se stabilesc între organele de conducere și alte persoane ce au cauzat insolvența și societatea debitoare, iar pentru antrenarea ei este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: prejudiciul creditorilor, fapta să se încadreze în cazurile expres prevăzute de lege, raportul de cauzalitate dintre faptă și încetarea plăților și culpa persoanei a cărei răspundere se antrenează.
În speță, aceste condiții ale răspunderii civile patrimoniale speciale ale pârâtei recurente, nu au fost îndeplinite, motivele de recurs fiind fondate.
Astfel, lichidatorul judiciar al debitoarei a invocat săvârșirea de către pârâta recurenta a faptelor prevăzute la art.138 lit."a și d"din lege, constând în aceea că din atele contabile ale debitoarei a rezultat că au fost efectuate, începând cu anul 2005, o serie de decontări în sumă totală de 83.190,95 lei fără a se putea stabili motivul acestora, că în contul 461 debitori diverși a fost identificată suma de 61.004,41 lei fără a se putea determina componența ei, iar pentru aceste sume nu s-au identificat documentele contabile primare ce au stat la baza înregistrării lor.
Cât privește fapta imputată de lichidator privitoare la achitarea de către debitoare a sumei de 83.190,95 lei către societatea SRL, se reține că în recurs pârâta a depus la dosarul cauzei contractul de consultanță comercială în marketing nr.38/01.05.2004 încheiat de debitoare cu această societate și în temeiul căruia s-au efectuat plățile către aceasta.
Având în vedere acest aspect se reține că nu se mai poate imputa fostei administratoare efectuarea unor plăți fără justificare către această societate, câtă vreme ele au fost justificate de raporturile contractuale încheiate între cele două societăți.
Referitor la existența în evidența contabilă a debitoarei, în contul 461 debitori diverși, a sumei de 61.004,41 lei pentru care nu s-a putut prezenta componența analitică a acestui cont, respectiv identificarea debitorilor în vederea recuperării sumei respective, se reține că această neregularitate constată în evidența contabilă este aptă a antrena răspunderea personală patrimonială a fostei administratoare doar în condițiile în care se stabilește legătura de cauzalitate între această faptă și starea de insolvență a debitoarei.
Din raportul cu cauzele și împrejurările ce au dus la insolvența societății, aflat la filele 71-79 rezultă că lichidatorul a stabilit drept cauze ale insolvenței, lipsa profitului în perioada anilor 2006 - 2007 concomitent cu realizarea unor cheltuieli semnificative, datorate de recuperare a unor creanțe foarte mari, lichiditate scăzută pe toată perioada verificată și inexistența unui plan de afaceri pe termen.
Între aceste cauze ce au fost stabilite ca și generatoare ale insolvenței debitoarei, nu s-a stabilit ca fiind o cauză și neținerea evidenței contabile a falitei, ori neregularități în modul de ținere în evidențierea contabilă, cu atât mai puțin lipsa documentelor primare ce au stat la baza înregistrărilor în contul 461 debitori diverși. Ori, câtă vreme între această faptă distinctă și starea de insolvență a debitoarei nu s-a stabilit nici un fel de legătură de cauzalitate, nu se poate antrena răspunderea patrimonială. Nici după întocmirea raportului cu cauzele și împrejurările, nu s-a stabilit și dovedit vreo legătură de cauzalitate între această faptă și starea de insolvență, prezumția reținută de prima instanță fiind combătută de constatările cuprinse în raportul lichidatorului privitoare la motivele insolvenței.
Drept urmare, se reține că în mod eronat s-a reținut îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a recurentei pârâte, fost administrator al falitei, câtă vreme pentru prima faptă imputată aceasta a făcut dovada existenței documentelor ce au stat la baza plăților către societatea terță, iar pentru cea de-a doua faptă nu s-a dovedit legătura de cauzalitate cu starea de insolvență.
În consecință, instanța de recurs constatând fondate motivele de recurs invocate, va dispune admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii lichidatorului, de antrenare a răspunderii patrimoniale.
Instanța de recurs nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece acestea nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul declarat de recurenta împotriva sentinței nr.1345/F din 3 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în totalitate, în sensul că:
Respingere cererea formulată de lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență cu sediul în O,-,. 7 în contradictoriu cu pârâta domiciliată în O,-, având drept obiect antrenarea răspunderii patrimoniale.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 25 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud.
- în concept.02.03.2010
Jud. fond
Tehnoredact.--
4 ex./03.03.2010
2 com._________
- O, str. -, nr.5..11, jud.
2. SC""SRL O - prin lichidator CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ - O, str. -, nr.7,.7, jud.
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Blaga Ovidiu, Bocșe Elena
