Anulare hotarare aga Spete. Decizia 217/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR. 217/C/2010 -
Ședința publică din 25 februarie 2010
PREȘEDINTE: Tătar Ioana JUDECĂTOR 2: Blaga Ovidiu
- - - JUDECĂTOR 3: Bocșe Elena
- - - judecător
- -- grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului comercial formulat de pârâta-" ROMÂNIA"SRLcu sediul în O,-, jud. B, în contradictoriu cu intimatadebitoare -" IMPORT - EXPORT"SRL J-, CUI R - - prin administrator special-,-, Ungaria și intimat lichidator - lichidator al -" IMPORT - EXPORT"SRL cu sediul în B,-, jud. B împotriva sentinței nr.256/F din 4 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect - acțiune în anulare -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, la a doua strigare a cauzei, se prezintă recurenta pârâtă - ROMÂNIA SRL O prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.32/15.07.2009 emisă de Baroul Bihor cabinet individual lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxelor de timbru, cauza este la al patrulea termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentanta recurentei depune la dosar dovada citării prin publicitate pentru termenul de azi a lui în ziarul Național și solicită acordarea cuvântului asupra recursului neavând alte cereri.
Nefiind alte cereri, excepții, probleme prealabile, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurente, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de constatare a nulității transferurilor patrimoniale efectuate după data deschiderii procedurii insolvenței cu privire la debitoarea - IMPORT EXPORT pentru motivele scrise prin recursul declarat, arătând în esență că, în baza relațiilor comerciale cu debitoarea, recurenta a achiziționat de la aceasta prin cele trei facturi marfă în valoare de 62.087,11 lei sumă achitată integral, fără însă a cunoaște faptul că împotriva acesteia s-a deschis procedura insolvenței, fiind pusă, în situația în care dacă nu se admite recursul, ar trebui să plătească aceeași marfă de două ori. Mai arată că administratorul a dispărut de mult, nu este de găsit, iar lichidatorul judiciar găsind aceste facturi s-a gândit că de ce nu s-ar plăti încă odată. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 156/F din 4 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, a fost respinsă ca nefondată excepția prescripției extinctive invocate de pârâta Romania cu sediul în O-.
A fost admisă cererea formulată de lichidatorul judiciar cu sediul în B- în contradictoriu cu debitoarea Import-Export prin administrator special cu ultimul domiciliu cunoscut în Ungaria loc. - și pârâta Romania cu sediul în O-.
Au fost declarate nule contractele de vânzare-cumpărare încheiate între debitoare și pârâtă la data de 30.06.2003 și 15.12.2003.
S - a dispus repunerea părților în situația anterioară în sensul obligării pârâtei să restituie debitoarei bunurile indicate în facturile fiscale nr. -/30.06.2003, -/30.06.2003 și -/15.12.2003; în măsura în care nu este posibilă restituirea lor în natură obligă pârâta la plata sumei de 62.087, 11 lei.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:
Prin sentința nr. 261/F/18.04.2003 pronunțată de Tribunalul Bihora fost deschisă împotriva debitoarei Import Export procedura prescrisă de Legea nr. 64/1995, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar. La data de 30.06.2003, respectiv 15.12.2003 debitoarea a transmis către pârâtă bunurile mobile indicate în facturile fiscale nr. -/30.06.2003, -/30.06.2003 și -/15.12.2003 pentru suma totală de 62.087, 11 lei.
Constituind un instrument juridic pentru reconstituirea averii debitorului în vederea majorării averii sale pentru o maximizare a satisfacerii creanțelor art. 60 din Legea nr. 64/1995 ( în vigoare la data încheierii contractului ) prevede posibilitatea introducerii unor acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de către debitor în dauna drepturilor creditorilor în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii. Exercitarea acestei forme a acțiunii comerciale presupune o analiză din partea celui interesat a activității desfășurate de debitor anterior declanșării procedurii pentru a se stabili dacă sunt incidente condițiile restrictive prescrise de lege.
Spre deosebire de această ipoteză, art. 49 prevede că în afară de cazurile prevăzute de prezenta lege sau de cele autorizate de judecătorul-sindic, toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule. Modul de exprimare al legiuitorului conduce la concluzia că sancțiunea ce intervine e nulitatea absolută a actului, nu cea relativă. Întrucât prin intermediul acesteia se urmărește protejarea unui interes ce depășește sfera celui privat, nu este incidentă nici prescripția extinctivă, astfel încât excepția invocată de către pârâtă este nefondată.
Referitor la fondul cauzei, instanța a reținut că deschiderea procedurii prescrise de Legea nr. 65/1994 constă în pierderea de către debitor a dreptului de administrare și dispoziție atât cu privire la bunurile prezente, cât și la cele ce vor intra în patrimoniul său până la închiderea procedurii. Scopul urmărit de legiuitor prin instituirea acestei dispoziții îl reprezintă necesitatea întregirii patrimoniului debitorului pentru a da eficiență dreptului de gaj general pe care în instituie art. 1718.civ. în favoarea creditorilor.
Totodată, din analiza prevederilor art. 49 din Legea nr. 64/1995 rezultă că sancțiunea nulității absolute presupune întrunirea a două condiții necesare și suficiente: natura actului juridic ( operațiuni și plăți ) și data încheierii acestuia ( ulterior deschiderii procedurii ). Legiuitorul nu a prevăzut vreo condiție suplimentară precum cea privind ridicarea sau păstrarea dreptului de administrare în favoarea debitoarei ori cunoașterea de către terț a situației în care se află acesta. Tocmai de aceea, apărarea sub acest aspect formulată de către pârâtă nu poate fi primită.
Pe de altă parte, antrenarea răspunderii administratorului nu împiedică folosirea celorlalte mijloace puse de lege la dispoziția părții interesate în vederea reîntregirii patrimoniului debitoarei. Condițiile în care ele pot fi exercitate sunt distincte, astfel încât admiterea uneia nu exclude posibilitatea promovării celorlalte. Pe cale de consecință, având în vedere că transmiterile patrimoniale au fost efectuate după data deschiderii procedurii, instanța a considerat cererea întemeiată și a fost admisă așa cum a fost formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta pârâtă- ROMÂNIA SRL O, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii de constatare a nulității transferurilor patrimoniale efectuate după deschiderea procedurii insolvenței debitoarei - IMPORT EXPORT SRL.
În motivarea recursului se arată că, soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală în primul rând pentru că aceasta s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, în speță neexistând și nefiind depuse la dosarul cauzei vreun contract de vânzare cumpărare, cu toate acestea au fost declarate nule contractele încheiate la data de 30.06.2003 și 15.02.2003.
Arată că, Legea 85/2006 instituie obligația pentru debitor, administrator judiciar sau lichidator, ca după rămânerea irevocabilă a hotărârii de deschidere a procedurii, după intrarea în faliment, toate actele ce emană de la aceasta să cuprindă obligatoriu mențiunea în insolvență sau după caz, în faliment, ori, această dispoziție legală nu a fost respectată de debitoare, astfel că recurenta în baza vechilor colaborări cu debitoarea, a achiziționat de la aceasta marfă în valoare totală de 62.087,11 lei, sumă care a și fost achitată integral debitoarei, fără însă a cunoaște faptul că împotriva acesteia s-a deschis procedura insolvenței.
Mai mult, arată că, culpei debitoarei i se adaugă și culpa lichidatorului judiciar, care deși fost numit la 18.04.2003, notifică debitoarea că i s-a ridicat dreptul de administrare abia la data de 15.04.2004, după un an de zile, timp în care intimata și-a continuat activitatea, încălcând prevederile art.47, ori, art.82 din Legea 85/2006 prevede că, nu se va putea cerere anularea unui transfer cu caracter patrimonial, făcut de către debitor în cursul desfășurării normale a activității sale curente.
Mai învederează instanței că, alin.3 al art.45 prevede că "prejudiciile suferite de terții de bună credință ca urmare a nerespectării obligațiilor menționate la alin.1 și 2 vor fi reparate în mod exclusiv de persoanele care au încheiat actele ca reprezentanți legali ai debitorului".
Acest lucru s-a și întâmplat, de altfel, prin sentința nr.178/F/2005 dispunându-se atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului, răspundere antrenată tocmai pentru considerentul că acesta a folosit sume mari de bani aparținând societății, în interes patrimonial, sume în care a fost inclusă și suma de 62.087,11 lei achitată de recurentă și însușită de administratorul intimatei pârâte.
De asemenea mai arată că, potrivit art.46 alin.2 din Legea 85/2006 debitorul și/sau, după caz, administratorul judiciar aveau obligația să întocmească și să păstreze o listă cuprinzând toate încasările, plățile și compensările efectuate după data deschiderii procedurii, cu precizarea naturii și valorii acestora și a datelor de identificare a co - contractanților, ori faptul afirmat de lichidatorul judiciar că ar fi avut cunoștință de aceste transferuri abia în anul 2007, după 4 ani de la deschiderea procedurii, nu poate corespunde realității, în condițiile în care, în cadrul acestei proceduri au fost efectuate și expertize contabile.
În drept au fost invocate prevederile art.304 pct.6,8 și 9 cod procedură civilă.
Deși legal citați în cauză, intimații nu au depus întâmpinare.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prev.art.304/1 cod procedură civilă instanța apreciază recursul declarat de recurenta - ROMÂNIA SRL O ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art.49 alin.1 din Legea 64/1995 în afară de cazurile prevăzute de prezenta lege sau de cele autorizate de judecătorul sindictoate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule".A. 2 al aceluiași articol prevede că: "Debitorul și/sau după caz, administratorul sunt obligați să întocmească regulat o listă cuprinzând toate actele și operațiunile încheiate după deschiderea procedurii, cu precizarea naturii și calorii acestora și a datelor de identificare ale cocontractanților".
Încălcarea acestei condiții prin încheierea actelor, operațiunilor și efectuarea plăților de debitor, ulterior deschiderii procedurii, atrage sancțiunea nulității absolute.
Repunerea părților în situația anterioară, ca efect al nulității actelor și plăților făcute cu încălcarea art.49 creează în sarcina terțilorobligația restituirii bunurilor sau sumelor primiteși regularizarea acestora după normele specifice insolvenței.
În speță, judecătorul sindic a reținut că procedura insolvenței debitoarei - IMPORT EXPORT a fost deschisă prinsentința nr.261/F/18.04.2003pronunțată de Tribunalul Bihor, iar ulterior la30.06.2003și respectiv15.12.2003,debitoarea a transmis către pârâta - ROMÂNIA SRL bunurile indicate în facturile fiscale nr.-/30.06.2003, -/30.06.2003 și -/15.12.2003 pentru suma totală de 62.087,11 lei.
Este corectă constatarea instanței de fond în sensul că aplicarea sancțiunii nulității absolute prev.de art.49 din Legea 64/1995 impune întrunirea a două condiții necesare și suficiente, respectiv natura actului juridic - operațiuni și plăți și data încheierii acestuia - ulterior deschiderii procedurii.
Cum legiuitorul nu a prevăzut vreo condiție suplimentară precum cea privind ridicarea sau păstrarea dreptului de administrare în favoarea debitoarei ori cunoașterea de către terț a situației în care aceasta se află, criticile recurentei sub acest aspect sunt neîntemeiate.
Nu se justifică astfel nici invocarea culpei lichidatorului judiciar care ar fi notificat debitoarea că i s-a ridicat dreptul de administrare abia după un an de la data deschiderii procedurii, iar pe de altă parte, după cum corect a reținut și judecătorul sindic, antrenarea răspunderii administratorului în temeiul art.123 din Legea 64/1995 nu împiedică folosirea celorlalte mijloace puse de lege la dispoziția părții interesate în vederea reîntregirii patrimoniului debitoarei, condițiile în care ele pot fi exercitate fiind distincte, astfel încât admiterea unuia nu exclude posibilitatea promovării celorlalte.
Referitor la critica conform căreia instanța de fond s- pronunțat prin dispozitivul sentinței recurate asupra unui lucru care nu s-a cerut, ca urmare a nedepunerii la dosarul cauzei a vreunul contract de vânzare-cumpărare, instanța o apreciază ca nefondată deoarece, în speță, transferul dreptului de proprietate asupra utilajelor înstrăinate de debitoare s-a făcut tocmai în baza facturilor nr.-/30.06.2003, -/30.06.2003 și -/15.12.2003. Este evident că judecătorul sindic a avut în vedere bunurile indicate în facturile fiscale menționate care în speță, probează existența unui contract comercial consensual pentru care părțile nu au confecționat un instrumentum.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prev.art.312 cod procedură civilă raportat la prevederile art.49 din Legea 64/1995 instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - ROMÂNIA SRL
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGFE ca nefondat recursul declarat de recurenta - ROMÂNIA SRL O împotriva sentinței nr.256/F din 4 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec.
În concept 03.03.2010.
Sent.fond.
Tehnored. 5 ex.
În 05.03.2010.
3 com.
recurenta pârâtă --" ROMÂNIA"SRL
1.- intimat lichidator - - lichidator al -" IMPORT - EXPORT"SRL cu sediul în B,-, jud. B
2.- administrator special al debitoarei- IMPORT EXPORT SRL - -prin afișare la ușa instanței
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Blaga Ovidiu, Bocșe Elena
