Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 218/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de contencios Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.--
DECIZIA nr.218/C/2010-
Ședința publică din 25 februarie 2010
PREȘEDINTE: Tătar Ioana JUDECĂTOR 2: Blaga Ovidiu
- - - judecător
- - - JUDECĂTOR 3: Bocșe Elena
- -- grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului comercial formulat de recurentul pârât. în O,- jud. B în contradictoriu cu intimata creditoareSC SAcu sediul în O, - nr.2 A, intimat debitor SC INDUSTRIAL SRL O.- nr.5,.1,J 05/23183/2004, CUI - prin lichidator CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂcu sediul în O-, intimatul chemat în garanție. În O,-, - 87,.18 și intimata creditoareSC SAcu sediul în B sector 1,-, împotrivasentinței nr.1156/F din 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr- având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere (Legea 64/1995, art.137).
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru recurentul pârât -lipsă, avocat în baza delegației de la dosar emisă de Baroul Bihor cabinet individual de avocat, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat, după care:
Reprezentantul recurentului arată că, a solicitat recurentului să procedeze la citarea prin publicitate a chematului în garanție, însă nu i s-a adus de către client dovada efectuării ei și nu este lipsă de procedură față de citarea acestuia efectuată prin afișare.
Instanța, constată legal îndeplinită procedura de citare cu chematul în garanție efectuată la adresa indicată de evidența populației - fila 23 din dosar și revine asupra citării dispuse prin publicitate, acordând cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului pârât, solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate în sensul respingerii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a recurentului formulată de cei doi creditori precum și a cererii de instituire a sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale recurentului, pentru motivele de recurs reiterate oral în fața instanței, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că, prin sentința nr.1156/F din 12 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, au fost admise cererile formulate de creditorii SC SA, cu sediul în O, șoseaua -, nr. 2/A și SC SA, cu sediul în B,-, sector 1, în contradictoriu cu pârâtul domiciliat în O,str.-, nr. 4, județul B și pe cale de consecință:
A fost obligat pârâtul să aducă la masa credală a falitei SC INDUSTRIAL SRL, cu sediul în O, str. -, nr. 5, 1, județul B, suma de 4.691,58 lei, în vederea satisfacerii creanței creditoarei SC SA și suma de 6.521,15 lei ron, în vederea satisfacerii creanței creditoarei SC SA.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul față de chematul în garanție, cu domiciliul necunoscut.
S -a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale pârâtului până la concurența valorii creditului creditorilor.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Împotriva debitoarei în cauză, prin încheierea ședinței adunării creditorilor din data de 22 iunie 2000 pronunțată de Tribunalul Bihor, Judecătorul-sindic a dispus deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, modificată prin nr.OG 38/2002 și desemnarea în cauză a lichidatorului judiciar SC SRL- prin administrator căruia i s-au stabilit atribuțiile prevăzute de art. 23 și 77 din Legea nr.64/1995.
Cererea introductivă a fost formulată de creditoarea SC SA.
La data de 05.09.2006,lichidatorul judiciar a depus la dosar tabelul preliminar al creanțelor, din care rezultă că debitoarea datorează creditorilor săi, suma totală de 129.041,12 lei -fila 80 dosar. II.
Potrivit concluziilor Raportului privind cauzele și împrejurările care au condus la încetarea de plăți a debitoarei,se arată în esență că administratorul debitoarei nu a pus la dispoziția lichidatorului nici un act contabil al societății, deoarece a predat noului administrator toate actele societății debitoare, doar ia precizat că societatea debitoare nu a avut bunuri imobiliare, iar blocajul economic a fost determinat de faptul că beneficiarul Consiliul Județean Bap lătit unele facturi cu mare întârziere și firma a contractat credite de la BCR O, creându-se imposibilitatea de a efectua plăți către diverși creditori care au furnizat materiale de construcții.,
Prin încheierea din data de 22 aprilie 2008, judecătorul sindic a dispus înlocuirea lichidatorului G cu CABINET DE INSOLVENȚĂ, în temeiul art 11 lit e din 85/2006, față de decesul fostului lichidator
Analiza elementelor răspunderii patrimoniale întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 64/1995 actualmente 85/2006 privind procedura insolvenței presupune îndeplinirea următoarelor condiții cumulative: existența uneia dintre faptele prevăzute la art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea nr. 85/2006 faptei, reținerea unei culpe grave în administrarea societății, existența unui prejudiciu patrimonial și existența raportului de cauzalitate între fapta culpabilă și prejudiciul produs societății și implicit, creditorilor.
Dispozițiile art 73 din 31/1990, stabilesc în sarcina exclusivă a administratorului răspunderea pentru ținerea registrelor și corectitudinea lor, obligația de a întocmi bilanțul societății, contul de profit și pierderi și de a asigura respectarea legii la repartizarea beneficiilor și plata dividendelor, în concluzie de a ține contabilitatea conform legii.
Susținerea pârâtului că a cesionat părțile sociale deținute la societatea debitoare în favoarea chematului în garanție AVRMA la data de 14.02.2000 prin contractul de cesiune și actul adițional la contractul de societate al SC INDUSTRIAL SRL nu are relevanță în cauză, atâta timp cât la data deschiderii procedurii acesta figura ca și asociat /administrator al debitoarei, mai mult aceste înscrisuri de cesiune și modificare contract de societate s-au constatat a fi încheiate în fals, potrivit sentinței penale, depusă la dosar. Aceste înscrisuri, chiar anterior de a fi constatate în fals, nu au fost supuse procedurii de publicitate reglementate de legea nr. 26/1990, respectiv modificările survenite nu au fost operate la ORC, deci nu sunt opozabile, cu atât mai mult sunt inopozabile aceste înscrisuri față de caracterul fals al acestora, fiind evident că nu pot produce retroactiv nici un efect, actele fiind din acest punct de vedere nule. Prin urmare, nici o clipă nu a încetat calitatea de administrator al numitului, societatea debitoare ajungând în incapacitate de plată, în perioada în care acesta își exercita această calitate.
Văzând prevederile art 591 cod procedură civilă raportat la art 126 din 64/1995, instanța urmează a admite și cererea privind instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale administratorului debitoarei, în vederea realizării creanței creditoarei SC SA, întrucât sunt îndeplinite cerințele prevăzute de codul d e procedură civilă, respectiv creanța creditoarei SC SA este constatată prin act scris( facturi depuse în probațiune și fișa contului), care în raport cu prevederile art 46 cod comercial au valoare de contract, și care nu au fost obiectate de către debitoare, ci dimpotrivă au fost înregistrate în contabilitatea acesteia, fiind consemnată voința acesteia în ceea ce privește prestațiile efectuate de societatea creditoare și cuantumul sumei pe care o datorează societatea debitoare, creanța este exigibilă, data scadenței plății fiind consemnată în factură.
Referitor la cererea formulată de pârât prin care chemat în garanție pe numitului, având în vedere că între cei doi a intervenit o cesiune de părți sociale, instanța urmează a respinge această cerere, pe considerentul că aceste înscrisuri de cesiune și modificare contract de societate s-au constatat a fi încheiate în fals, potrivit sentința penale, depusă la dosar, mai mult chiar anterior de a fi constatate în fals, nu au fost supuse procedurii de publicitate reglementate de legea nr. 26/1990, respectiv modificările survenite nu au fost operate la ORC, deci nu sunt opozabile, prin urmare, nici o clipă nu a încetat calitatea de administrator al numitului.
Față de considerentele anterior expuse, judecătorul sindic a admis cererile formulate creditorii SC SA O și SC SA B în contradictoriu cu pârâtul și pe cale de consecință a obligat pârâtul să aducă la masa credală suma de 4.691,58 lei, în vederea satisfacerii creanței creditoarei SC SA și suma de 6.521,15 lei ron, în vederea satisfacerii creanței creditoarei SC SA.
Împotriva acestei sentințe, în termen și legal timbrat, a declarat recurs pârâtul, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul respingerii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale formulate de către cei doi creditori, fără cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că, sentința atacată este nelegală și netemeinică, întrucât instanța nu a putut să stabilească în sarcina pârâtului recurent, săvârșirea uneia din faptele prevăzute de lege, judecătorul sindic nu a făcut altceva decât să reproducă conținutul art.73 din Legea nr.31/1990, fără a verifica dacă până la data încheierii actului de cesiune, obligațiile prevăzute de acest text legal au fost respectate.
Astfel, recurentul susține că potrivit înscrisului depus la fila 92, contractul de cesiune și actul adițional la contractul de societate, precum și Statutul SC" INDUSTRIAL "SRL reiese că, la momentul întocmirii acestui act, el a predat cedentului și actele contabile ale societății, fiind irelevant faptul că actul respectiv a fost declarat fals, pentru motivul că acea persoană a folosit o identitate falsă.
Săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele prevăzute limitativ de lege și existența unui prejudiciu sunt două dintre condițiile necesare, dar nu și suficiente pentru a putea fi antrenată răspunderea unei persoane în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006.
Cu privire la cererea creditorului SC""SA, de angajare a răspunderii patrimoniale, în temeiul art.124 lit."d" din Legea nr.64/1995, recurentul susține că aceasta este neîntemeiată și nedovedită, atâta timp cât nu s-a făcut dovada faptului că ar fi ținut o contabilitate fictivă, sau că a făcut să dispară anumite acte contabile, simplul fapt al nepredării actelor contabile către lichidatorul judiciar, nu este o cauză care să atragă răspunderea sa.
Pe de altă parte, pentru angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere, legea privind procedura insolvenței impune ca neținerea contabilității în conformitate cu legea să fi cauzat ajungerea societății în insolvență, ori în speță, nu s-a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.
Răspunderea instituită de dispozițiile Legii nr.85/2006 nu este o răspundere contractuală, întemeiată pe contractul de mandat dat de societate administratorilor societății, ci este o răspundere delictuală specială, iar culpa în ceea ce privește săvârșirea faptei nu se prezumă, ci trebuie dovedită.
Totodată, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul constând în imposibilitatea recuperării creanțelor datorită stării de insolvență a debitoarei nu se prezumă, ci trebuie dovedită.
De asemenea, se arată de către recurent că, a fost admisă în mod greșit cererea de instituire a sechestrului asigurator asupra bunurilor sale, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.591 alin.(2) Cod procedură civilă.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, art.591 alin.(2) Cod procedură civilă, Legea nr.85/2006.
Intimații, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare și nici nu și-au exprimat poziția față de prezentul recurs.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, conform art.304/1 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradeaa reținut următoarele:
Prin încheierea ședinței adunării generale a creditorilor din 22 iunie 2000, Tribunalul Bihor, judecătorul sindic a dispus deschiderea procedurii de lichidare a SC" INDUSTRIAL "SRL, potrivit procedurii prevăzute de Legea nr.64/1995, fiind apoi desemnat lichidator judiciar SC""SRL - prin G, care, ulterior, ca urmare a decesului acestuia, a fost înlocuit prin încheierea din 22 aprilie 2008, cu Cabinetul de Insolvență.
La data de 15 ianuarie 2004, creditorul SC""SA O, a depus la dosar ( filele 274 - 277 vol. I ) cerere de antrenare a răspunderii personale a administratorului, pentru creanța în sumă de 46.915.895 lei ( ROL), în temeiul art.124 lit."d" și art.126 din Legea nr.64/1995, în vigoare la acea dată.
În motivarea cererii sale, creditoarea a arătat că debitoarea avea o datorie în cuantumul arătat mai sus, debit care nu a fost achitat timp de 2 ani, iar pârâtul administrator se face vinovat de ajungerea societății în stare de incapacitate de plată, prin faptele prevăzute de art.124 lit."d", respectiv, a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Prin cererea înregistrată la data de 16 mai 2005, creditoarea SC" "SA - Bas olicitat la rândul ei, antrenarea răspunderii administratorilor și/sau a celorlalți membri din organele de conducere ale societății debitoare, în sensul obligării acestora la plata sumei de 6.521, 15 lei ( RON), astfel cum a precizat prin scriptul depus la fila 201, vol.II, în temeiul art.137 din Legea nr.64/1995, fără a se face referire la fapte concrete pe care le-ar fi săvârșit persoanele membre în organele de conducere.
Potrivit raportului preliminar încheiat de lichidatorul judiciar ( filele 157 - vol.II), numită prin încheierea din 22 aprilie 2008, valoarea totală a creanțelor debitoarei este de 165.399, 11 lei și, în opinia acesteia, sunt întrunite condițiile art.138 alin.(1) lit."d" din Legea nr.85/2006, întrucât, administratorul nu poate dovedi cu acte scrise că ar fi predat la cesionare și actele contabile ale societății.
Din raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la încetarea de plăți privind societatea debitoarea ( filele 88 -89, vol.II), încheiat de lichidatorul judiciar SC""SRL reiese că, administratorul societății nu a pus la dispoziția acestuia nici un act contabil, raportul fiind întocmit doar pe baza documentelor aflate la dosarul cauzei, din care nu rezultă cu certitudine persoana căreia i s-ar putea antrena răspunderea pentru cauzele care au generat starea de incapacitate de plată.
Prin raportul de activitate depus la 12 martie 2009 ( fila 191, vol.II), lichidatorul, precizează și ea că, nu a intrat în posesia actelor contabile și a bunurilor societății și nu a reușit valorificarea acestora, drept consecință, nu s-au obținut fonduri de lichidare pentru a putea fi distribuite, în concluzie, sumele rămase de achitat creditorilor, sunt sub nivelul tabelului definitiv în valoare de 165.399 lei.
Răspunderea organelor de conducere a debitoarei se analizează ca o formă a răspunderii civile delictuale, literatura și practica judiciară fiind unanime sub acest aspect, iar Legea nr.85/2006 privind insolvența, de modificare a Legii nr.64/1995, nu aduce nici o modificare sub acest aspect. Unul dintre argumentele juridice importante invocate în susținerea tezei răspunderii civile delictuale este acela că, art.72 din Legea nr.31/1990, republicată, care face trimitere la dispozițiile Codului civil privitoare la mandat, respectiv art.1540 Cod civil, vizează exclusiv raporturile juridice dintre administrator și societatea debitoare.
Administratorul răspunde în condițiile reglementate de mandat, dar numai față de societate, dispozițiile legale fiind speciale și, deci, de strictă interpretare, neputând fi extinsă prin analogie. Nu se poate susține că răspunderea instituită de dispoziția legală specială poate fi extinsă prin analogie și la raporturile dintre societate și terții creditori, astfel cum este cazul cererilor întemeiate pe dispozițiile art.138 din Legea insolvenței.
Așadar, textul de lege mai sus evocat, instituie o răspundere delictuală specială. Aceasta înseamnă că pe lângă condițiile specifice ce trebuie întrunite pentru a fi antrenată o asemenea răspundere, respectiv, fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și vinovăția, trebuie să fie îndeplinite și condiții speciale, așa cum sunt ele expres arătate la alineatul 1 al art.138: să fie constatată starea de insolvență a debitoarei și fapta sau faptele enumerate de acest text de lege să fi cauzat starea de insolvență.
Potrivit dispozițiilor art.138 lit."d" din Legea nr.85/2006, care constituie temeiul legal al cererii creditorului SC""SA, reținut și de către judecătorul sindic cu ocazia pronunțării sentinței recurate, răspunderea materială a administratorului poate fi atrasă, dacă a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea.
Se mai cere condiția expresă, potrivit alineatului (1) din text, ca fapta să fi cauzat starea de insolvență. Este de subliniat astfel una din condițiile atragerii răspunderii civile delictuale, respectiv legătura de cauzalitate dintre faptă și starea de insolvență.
Fapta prevăzută la art.138 lit."d" nu este aptă prin ea însăși să provoace o stare de insolvență, neputându-se stabili o relație de necesitate între această faptă și insolvență.
În aceste condiții, potrivit art.1169 Cod civil, cel care face o propunere înaintea judecății, trebuie să o dovedească, în speță această sarcină le incumbă celor două creditoare -reclamante.
Pe de altă parte, chiar dacă ar fi dovedită fapta de la art.138 lit."d", aceasta nu înseamnă că, pe cale de consecință imediată, a produs și insolvență, întrucât aceasta se poate datora a numeroase și diverse cauze.
În plus, în speță, nu s - a făcut dovada că pârâtul recurent a făcut să dispară documente contabile și nici că nu s-a ținut o contabilitate în conformitate cu legea.
S-a dovedit doar, pe baza rapoartelor întocmite de lichidator, că recurentul nu a depus documentele contabile. Se poate reține pe calea unei prezumții judiciare ( art.1203 Cod civil), că, prin nedepunerea documentelor contabile este dovedită fapta ilicită de la art.138 lit."d", însă același tip de prezumție nu poate constitui un instrument al dovedirii insolvenței, întrucât neținerea contabilității în conformitate cu legea nu este aptă prin ea însăși să provoace insolvență. nu înlocuiesc nici probele, nici sarcina probei, având doar un caracter complementar și subsidiar.
Așa cum s-a arătat mai sus, din raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la încetarea de plăți a societății intimate, încheiat de lichidatorul judiciar, acesta a precizat că în lipsa actelor contabile nu poate preciza cu certitudine persoana căreia i s-ar putea antrena răspunderea materială.
Prin același raport se face referire și la contractul de cesiune și actul adițional la contactul de societate și Statutul SC" INDUSTRIAL "SRL ( fila 92 - vol.I), potrivit căruia, recurentul, în calitate de cedent și mandatar al cedentei, a cedat părțile sociale pe care le dețineau la societate, în număr de 20, către numitul, care, devenea de la data semnării și autentificării actului ( 14 februarie 2000), asociatul unic al societății și administratorul acesteia.
Este adevărat că, actul de cesiune a fost ulterior desființat prin sentința penală nr.876/2003 a Judecătoriei Cluj N, acesta fiind declarat ca fiind încheiat în fals, cu o persoană care a folosit o identitate falsă.
Însă, potrivit acestui act, recurentul - pârât a făcut dovada că, a predat actele contabile ale societății, persoanei care la acea dată s-a folosit de o identitate falsă.
Astfel, pe verso-ul actului de cesiune ( fila 92 - vol.I), s-a încheiat un proces - verbal de predare - primire, la data de 14 februarie 2000, potrivit căruia, pârâtul - recurent i-a predat cesionarului actele contabile ale societății, de la înființare și până la data redactării actului, facturierul, ștampila societății etc, procesul - verbal fiind semnat ambele părți.
Fiind vorba de un fapt juridic, aceasta poate fi dovedit prin orice mijloc de probă.
Pe de altă parte, ceea ce a reținut instanța de fond, respectiv că, pârâtul nu și-a pierdut niciodată calitatea de administrator al societății debitoare, ca urmare a desființării actelor de cesiune de către instanța penală, nu are nici o relevanță sub aspectul antrenării răspunderii materiale a acestuia, calitatea de administrator prin ea însăși, nu instituie o prezumție de vinovăție în sarcina persoanei respective.
Cum în speță recurentul a făcut dovada că a predat actele contabile ale societății debitoare odată cu încheierea actului de cesiune, iar cei doi creditori nu au făcut dovada întrunirii cumulative a condițiilor pentru atragerea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, iar pe de altă parte, nedepunerea actelor și documentelor contabile ca faptă omisivă, nu este suficientă pentru lămurirea legăturii de cauzalitate cu starea de insolvență a societății, cu atât mai mult cu cât s-a dovedit că acestea au fost predate intimatului, Curtea de Apel Oradea, apreciază ca fondat recursul de față, urmând ca în baza art.312 alin.(1) coroborat cu art.296 și 316, cu referire la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, să îl admită și, pe cale de consecință va modifica în parte sentința nr.1156/2009 a Tribunalului Bihor, în sensul că va respinge cererea celor doi creditori pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul declarat de recurentul împotrivasentinței nr.1156/F din 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bihorpe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge cererile formulate de creditorii SC SA O, șos.- nr.2/A și SC SA B,-, sector 1, în contradictoriu cu pârâtul.în O-, având drept obiect antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului fost administrator al debitoarei falite SC INDUSTRIAL SRL O și instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER
Red.dec.
În concept 11.03.2010.
Sent.fond.
Tehnored./ 7 ex.
În 12. 03.2010.
5 com.
recurentul pârât-,O-
intimata creditoareSCA O, - nr.2 A,
intimat debitor SC INDUSTRIAL SRL O str. - nr.5,.1, J 05/23183/2004, CUI - prin lichidator CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ cu sediul în O-
intimatul chemat în garanție O,-, -.190,.4,.17
intimata creditoare SC SA B sector 1,-
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Blaga Ovidiu, Bocșe Elena
