Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 249/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.--
DECIZIA NR.249/C/2008-
Ședința publică din data de 18 iunie 2008
PREȘEDINTE: Boța Marilena
JUDECĂTOR 2: Băltărete Savina președinte secție
JUDECĂTOR 3: Toros Vig
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului comercial d eclarat de recurenta - - 2000 SMs tr. - nr. 13 în calitate de lichidator judiciar al - SRL S M-, J-, CUI R - în contradictoriu cu intimatul pârât domiciliat în S M- și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Satu Mare,-, Județ SMî mpotriva sentinței nr.15/F din 16.01.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, având ca obiect procedura insolvenței- angajarea membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, cauza este la primul termen în recurs, după care:
CURTEA DE APEL
De liberând:
Asupra recursului comercial d e față constată următoarele:
Prin Sentința nr.15/F din 16.01.20087 Tribunalul Satu Marea admis excepția autorității de lucru judecat invocată din oficiu, respingând cererea formulată la data de 07.12.2007 de lichidatorul judiciar al - " " SRL - - 2000 SMî mpotriva pârâtului pentru angajarea răspunderii patrimoniale a acestuia.
Pentru a pronunța astfel judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1699/F/31.10.2007 pronunțată în dosarul de insolvență privind pe debitoarea - " " SRL judecătorul sindic a admis cererea de angajare a răspunderii patrimoniale a pârâtului formulată de lichidatorul judiciar în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006, în sensul că a obligat pârâtul să suporte din averea proprie o parte din pasivul falitei, în cuantum de 88.426,2 lei.
Cu ocazia soluționării cererii de angajare a răspunderii patrimoniale formulată la data de 19.07.2007 judecătorul sindic a analizat existența elementelor răspunderii civile speciale prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 prin raportare la dispozițiile art. 998 Cod civil, în sensul că a verificat existența uneia sau a mai multor fapte din cele expres și limitativ prevăzute de art. 138 anterior amintit, existența unui prejudiciu cert, a raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, precum și culpa pârâului în producerea prejudiciului.
Urmare a acestui proces deliberativ, în baza probelor administrate, s-a constat că pârâtul a săvârșit mai multe din faptele limitativ prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, respectiv cele prevăzute la lit. a, c, și d, s-a constat că prejudiciul suferit de societate ca urmare a săvârșirii acestor fapte este în cuantum de 88.426.2 lei și s-a reținut culpa pârâtului în săvârșirea faptelor reținute în sarcina acestuia.
Sentința civilă nr. 1699/F/31.10.2007 a rămas irevocabilă prin nerecurare.
Din analiza cererii de angajare a răspunderii patrimoniale formulată la data de 17.12.2007, judecătorul sindic a constatat că această nouă cerere a fost formulată ca urmare a descoperirii, ulterior pronunțării Sentinței civile nr. 1699/F/31.10.2007, a faptului că pasivul falitei este cu mult mai M decât cel avut în vedere cu ocazia pronunțării primei sentințe.
De asemenea, deși odată cu motivarea în drept noii cereri, pe lângă temeiurile de drept inițiale, art. 138 lit. a, c, și d, lichidatorul judiciar mai indică și lit. e din același articol, judecătorul sindic a constatat că pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului nu se învederează existența în concret și a altor fapte decât cele avute în vedere cu ocazia soluționării primei cereri de angajare a răspunderii patrimoniale a pârâtului.
Reținând faptul că, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, s-a stabilit existența elementelor răspunderii civile delictuale speciale prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 inclusiv în privința cuantumului prejudiciului suferit de societatea comercială al cărei administrator a fost pârâtul, faptul că prejudiciul la a cărui reparare putea fi obligat pârâtul nu este necesar să fie identic cu întregul pasiv al societății comerciale falite, judecătorul sindic a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 166.proc.civ. privind excepția autorității de lucru judecată, fiind îndeplinite în mod cert condițiile prevăzute de art. 1201 Cod civil.
Față de cele de mai sus, judecătorul sindic a constatat că în privința pârâtului - administrator al - " " SRL instanțele judecătorești s-au pronunțat în mod irevocabil cu privire la existența răspunderii patrimoniale a acestuia motiv pentru care, în temeiul art. 11 din Legea nr. 85/2006 și a textelor de lege amintite, a admis excepția autorității de lucru judecat invocată din oficiu respingând cererea lichidatorului judiciar.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxei de timbru, a formulat recurs recurenta - - 2000 SMs olicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru cercetarea fondului.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiat pe prevederile art. art. 166 și 304 pct. 9 Cod procedură civilă raportat la art.1201 cod civil recurenta critică sentința pentru motive de nelegalitate constând în greșita soluționare a excepției autorității de lucru judecat, cu consecința greșitei respingeri a cererii formulate în scopul antrenării răspunderii materiale a pârâtului, fost administrator al debitoarei - SRL.
Astfel arată recurentul a înțeles să formuleze cerere în scopul obligării pârâtului la plata sumei de 88.426,2 lei reprezentând contravaloarea bunurilor evidențiate în proprietatea societății și care nu au fost identificate în procedura falimentului, pentru acoperirea creanțelor. Prin - 1699/F /31 octombrie 2007 acțiunea a fost admisă.
După întocmirea tabelului definitiv consolidat, urmarea înscrierii și a creanței - SA S M, despre existența căreia recurenta n-a avut cunoștință la data promovării acțiunii a constatat că prejudiciul total cauzat societății prin faptele ilicite ale fostului administrator prevăzute de art. 138 lit. a,c,d,e din Legea 85/2006 este de 198.518 lei. Din acest motiv a promovat la 17.12.2007 o nouă cerere prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 110.091,8 lei, ca parte componentă a pasivului societății alături de suma de 88.426,2 lei.
Cu privire la această sumă nu a existat anterior o investire a instanței, astfel că nu operează autoritatea de lucru judecat. Împrejurarea că în prima cerere s-a solicitat obligarea pârâtului la plata contravalorii bunurilor societății neidentificate în cadrul procedurii, iar în prezenta cerere obligarea acestuia la acoperirea creanțelor înscrise în tabelul creanțelor, dovedește că nu există identitate de obiect și că temeiul juridic este diferit, chiar dacă finalitatea este aceeași: satisfacerea integrală a creanțelor creditorilor.
Este adevărat că în conformitate cu art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006 prejudiciul la a cărui reparare poate fi obligat pârâtul nu este necesar să fie identic cu întregul pasiv al societății comerciale falite, dar totuși sintagma folosită de legiuitor nu împiedică în concret obligarea pârâtului la întregul pasiv al societății.
Fiind întrunite în cauză prevederile art. 138 alin. 1 lit. e) din Legea 85/2006 constând în aceea că pârâtul a mărit în mod fictiv pasivul societății prin omisiunea inițierii demersurilor necesare recuperării creanțelor pe care - SRL le avea față de partenerii săi contractuali și că de aceasta este vinovat fostul administrator care, a refuzat orice colaborare cu lichidatorul este imposibilă acționarea în judecată a debitorilor de către lichidator în numele și în interesul - SRL.
Pe de altă parte creanțele sunt evidențiate în bilanțul întocmit la 30.06.2005, fiind evident anterioare acestei date, astfel că există indicii că în prezent dreptul la acțiune ar putea fi prescris, ceea ce înseamnă că prejudiciul cauzat societății în faliment este cert.
Această faptă de natură a angaja răspunderea materială a pârâtului nu a fost cercetată datorită neinvestirii cu ocazia soluționării primei cereri, față de care s-a reținut autoritatea de lucru judecat.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs mai sus arătate, a fost apreciat ca nefondat, astfel că a fost respins.
Criticile recurentei referitoare la nelegalitatea sentinței, ca urmare a greșitei soluționări a excepției autorității lucrului judecat sunt nefondate.
Prin Sentința civilă 1699/31 octombrie 2007 lichidatorul a solicitat judecătorului sindic obligarea pârâtului, asociat unic și administrator al debitoarei, să suporte o parte din pasivul debitoarei.
Prin acțiunea introductivă ce a format obiectul dosarului - același lichidator arată că "apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 lit. a,c,d și e din Legea 85/2006", constând în aceea că deși debitoarea are înregistrate în proprietate bunuri, acestea nu au putut fi inventariate; pârâtul nu a ținut contabilitatea societății și a dispus continuarea unei activități care ducea în mod vădit la încetarea de plăți.
Sub același dosar, ca urmare a cercetării judecătorești, judecătorul sindic a reținut că pârâtul se face vinovat de săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit. a, c și d din Legea 85/2006, astfel că l-a obligat să suporte din averea proprie o parte din pasivul debitoarei, respectiv 8.8426,2 lei.
Sub prezentul dosar lichidatorul promovează o nouă acțiune, prin care solicită obligarea pârâtului la acoperirea creanțelor înscrise în tabelul creanțelor, ceea ce în opinia lichidatorului reprezintă un temei juridic diferit.
În același context se susține că pârâtul a mărit în mod fictiv pasivul societății prin omisiunea inițierii demersurilor necesare recuperării creanțelor pe care - SRL le avea față de partenerii săi contractuali.
Chiar dacă în materia angajării răspunderii patrimoniale în temeiul art. 138 din Legea 85/2006 nu operează de principiu autoritatea de lucru judecat, atunci când instanța este investită cu fapte care nu au fost supuse analizei judecătorului sindic, în prezenta cauză această excepție operează, fiind îndeplinite cerințele art. 1201 Cod civil.
Este posibil ca lichidatorul să fi aflat despre existența creanței de 110.091,8 lei după întocmirea tabelului definitiv consolidat, însă această stare de fapt nu justifică încălcarea puterii lucrului judecat, cu atât mai mult cu cât judecătorul sindic a fost investit cu cercetarea faptelor prevăzute de art. 138 lit. a, c,d și e din Legea 85/2006 și cu toate acestea acțiunea a fost admisă în temeiul aceluiași articol, dar numai pentru faptele prevăzute la literele a,c și
Din cuprinsul sentinței 1699/13 octombrie 2007 raportat la care a fost reținută autoritatea lucrului judecat în prezenta cauză, rezultă că pârâtul nu a ținut evidența contabilă a societății, ceea ce a determinat imposibilitatea identificării activului și pasivului societății, a tuturor creditorilor și debitorilor acesteia, contribuind astfel prin neținerea contabilității în mod direct la creșterea stării de insolvență.
În cererea ce formează obiectul prezentei cauze se impută fostului administrator în esență neținerea contabilității în conformitate cu legea,desfășurarea unei activități neprofitabile și omisiunea inițierii demersurilor necesare în vederea recuperării creanțelor pe care debitoarea le-a avut față de partenerii contractuali.
Chiar dacă modul de formulare a celor două acțiuni este parțial diferit, instanța de fond atunci când a verificat condițiile cerute de lege pentru a putea fi admisă excepția autorității lucrului judecat, a statuat justificat că sunt îndeplinite elementele cerute de art. 1201 Cod civil: identitatea de obiect, de cauză și de părți în aceeași calitate.
Susținerea recurentei potrivit căreia temeiul juridic al celor două acțiuni ar fi diferit nu poate fi reținută de oarece elementul ce se justifică a fi analizat este identitatea de cauză, faptul material sau juridic care constituie temeiul legal al dreptului dedus judecății.
Ori în cauză este evident că ambele acțiuni au avut aceeași cauză juridică, același obiect, ca scop imediat ce se urmărește prin promovarea acțiunii, aceleași părți- având aceeași calitate, astfel că recursul este nefondat.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de - - 2000 SMs tr. - nr. 13 lichidator judiciar al - SRL S M-, în contradictoriu cu intimatul pârât domiciliat în S M- și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Satu Mare,-, Județ SMî mpotriva sentinței nr.15/F din 16.01.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 18 iunie 2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - -
Red.dec.
Jud.fond
Tehn.red./2 ex.
24.06.2008
Președinte:Boța MarilenaJudecători:Boța Marilena, Băltărete Savina, Toros Vig
