Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 248/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.--
DECIZIA NR.248/C/2008-
Ședința publică din data de 18 iunie 2008
PREȘEDINTE: Boța Marilena
JUDECĂTOR 2: Băltărete Savina președinte secție
JUDECĂTOR 3: Toros Vig
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului comercial declarat de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul în B,--11, sector 1, în contradictoriu cu intimata debitoare SRL cu sediul în Str. - -.2, Județul S M, J-, CF R -- prin lichidator EURO - S Str. -, nr. 10, Județ S M în contradictoriu cu intimații pârâți domiciliat în SM, -/A, Județ S M, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ cu sediul în S M, Str. -, nr. 41, SRL cu sediul în S M,-, Județ S și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Satu Mare,-, Județ SMî mpotriva sentinței nr.1/F din 09.01.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, având ca obiect procedura insolvenței- angajarea membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul intimatului avocat în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru,intimatul a depus la dosar întâmpinare, cauza este la primul termen în recurs, după care:
Reprezentantul intimatului arată că nu are de formulat cereri.
Nefiind cereri de formulat cereri sau excepții de invocat instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, fără cheltuieli de judecată.
Din probele administrate în cauză rezultă că nu din vina celor doi administratori, unul fiind decedat, s-a creat acest prejudiciu. Societatea a contractat credite foarte mari, calamități ajungând în încetare de plăți.
În ambele expertize contabile experții au menționat că nu este vina celor doi administratori pentru prejudiciul creat, iar un singur administrator neputând achita astfel de sumă.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Constată că prin sentinței nr.1/F din 09.01.2008 Tribunalul Satu Marea respins ca nefondată cererea formulată de creditoarea-reclamantă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - S B, împotriva pârâtului pentru angajarea răspunderii patrimoniale a acestuia.
Pentru a pronunța astfel judecătorul sindic a reținut că fostul administrator statutar al falitei "" chemat în judecată în calitate de pârât de către creditoarea - B, a decedat la data de 18.03.2007 conform certificatului de deces depus la dosarul cauzei.
Întrucât creditoarea - reclamantă nu a înțeles să introducă în cauză moștenitorii acestuia, în ședința publică din 12.09.2007, în temeiul art. 41 raportat la art. 137.proc.civ, judecătorul sindic a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât determinată de lipsa capacității de exercițiu a acestuia ( fila nr. 192, vol. II).
Prin prezenta acțiune de natură contencioasă, pârâții, foști administratori statutari ai falitei "", au fost chemați în judecată pentru a fi obligați să suporte o parte din averea falitei, în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006, din motivarea cererii de chemare în judecată rezultând că fapta pentru care se solicită angajarea acestei răspunderi ar fi cea prevăzută la lit. c din acest text de lege potrivit căruia " au dispus în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți".
Pentru a se putea dispune angajarea răspunderii civile speciale reglementată de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, este necesară dovada îndeplinirii tuturor condițiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998.civ. cu precizarea că, faptele cauzatoare de prejudicii pot fi doar cele strict descrise în cuprinsul textului de lege indicat.
Astfel, în speță pentru a se putea admite acțiunea întemeiată pe dispozițiile literei "c" din textul de lege amintit este necesar a se face în primul rând dovada existenței unei dispoziții concrete de continuare a activității societății comerciale, că această dispoziție a fost dată în interesul personal al membrului organului de conducere și că activitatea a cărei continuare a fost dispusă ducea în mod vădit societatea comercială la încetarea de plăți.
În măsura în care se face dovada existenței faptei cauzatoare de prejudiciu se pot analiza și verifica existența și a celorlalte elemente ale răspunderii civile delictuale, prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, culpa persoanei care a săvârșit fapta.
Din rapoartele de activitate depuse pe parcursul procedurii de către practicianul în insolvență, coroborate cu expertizele judiciare întocmite în cauză și, în special cu expertiza judiciară întocmită de către expertul contabil (filele nr. 243-246), rezultă că motivele pentru care societatea comercială administrată de pârât a ajuns în încetare de plăți sunt obiective, determinate de specificul agricol al falitei, de necesitatea contractării de credite care aveau, la acea dată, dobânzi foarte mari, de lipsa unei piețe de desfacere a produselor, etc.
În anul anterior declanșării procedurii insolvenței, singurul an în care s-au înregistrat pierderi, respectiv la 31.12.2001, societatea a înregistrat o pierdere de 96.793 lei ROL care a contribuit la reducerea capacității de plată a acesteia. Cu toate acestea, expertul judiciar apreciază că, societatea avea posibilitatea să continue activitatea având în vedere valoarea patrimoniului, prevederile nr.OG 70/1994 și a Legii nr. 414/2002, reglementări care prevăd că, pentru recuperarea pierderilor înregistrate de societățile comerciale acestea pot funcționa încă 5 ani, termen în care au obligația să recupereze pierderile înregistrate. În urma expertizării evidenței contabile, expertul contabil judiciar a ajuns la concluzia că, în sarcina pârâților nu se poate reține săvârșirea vreunei fapte de natura celor prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 și în special a celei prevăzute de lit. c din acest text de lege.
Pârâții nu au continuat activitatea societății comerciale a căror administratori erau (și care a înregistrat doar într-un singur an pierderi), în interes personal, ci au continuat această activitate în temeiul legii precum și faptul că această continuare a activității nu ducea în mod vădit la încetarea de plăți a societății, constatându-se astfel lipsa faptei prejudiciale prevăzută de art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006.
Restul împrejurărilor de fapt relevate de către creditoarea-reclamantă, pârât și de către lichidatorul judiciar, nerespectarea obligațiilor pârâtului de a se îngriji de bunurile încredințate acestuia în calitate de custode, cesionarea părților sociale, modalitatea de înstrăinare a bunurilor falitei în procedura lichidării judiciare sunt toate ulterioare momentului deschiderii procedurii insolvenței, respectiv a momentului în care societatea a intrat în încetare de plăți, astfel că sub aspectul angajării răspunderii patrimoniale reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 acestea nu prezintă nici o relevanță.
Constatând lipsa unuia din elementele esențiale ale răspunderii patrimoniale speciale prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006, lipsa faptei cauzatoare de prejudicii, inutilitatea cercetării existenței celorlalte elemente ale răspunderii civile delictuale, în temeiul art. 11, art. 138 din Legea nr. 85/2006, art. 998.civ. judecătorul sindic a respins cererea creditoarei - reclamante pentru obligarea pârâtului să suporte din averea proprie o parte din pasivul debitoarei falite ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B solicitând casarea cu trimitere spre rejudecare a sentinței atacate, continuarea procedurii falimentului și admiterea cererii de atragere a răspunderii fostului administrator.
În motivarea recursului arată că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și că indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală.
Administratorul trebuia să solicite tribunalului stabilirea stării de insolvență în termen de 10 zile de la data apariției sau iminenței apariției acesteia sub sancțiunea răspunderii patrimoniale.
Răspunderea administratorului este reglementată de dispozițiile referitoare la mandat și instanța trebuia să aibă în vedere dispozițiile art.1540 Cod civil, după care mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar și pentru culpă comisă în exercitarea mandatului.
Fiind o răspundere contractuală culpa administratorului este prezumată potrivit art.1082 Cod civil.
Recurentul invocă dis part. 138 din Legea 85/2006, potrivit căruia prin săvârșirea de către administrator a uneia din faptele prevăzute la acest articol se va angaja răspunderea civilă a acestuia, raportul de cauzalitate dintre fapte și prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate cu recurs sub aspectul motivelor invocate de recurentă se constată că recursul nu este fondat.
În mod corect a reținut instanța de fond că atragerea răspunderii organelor de conducere a societății falite se poate face numai pentru faptele enumerate la art. 138 din Legea 85/2006.
S-a analizat activitatea invocată și anume cea prevăzută la lit. c) care prevede răspunderea organelor de conducere care au dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți.
În mod corect a reținut instanța de fond că nu există nici o dovadă din care ar rezulta că s-ar fi continuat activitatea societății în interes personal, iar falimentul societății s-a datorat altor cauze reținute în cuprinsul sentinței recurate.
De altfel recurenta reproduce teoria răspunderii administratorilor fără să arate în recurs în mod concret vreo faptă săvârșită în raport de care să se aplice dispozițiile legale și interpretarea invocată.
Nefiind nici un motiv care să ducă la casarea sau modificarea sentinței recurate în baza art. 312 pct. 1 Cod procedură civilă se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, sector 1,--11 în contradictoriu cu intimata debitoare SRL cu sediul în Str. - -.2, Județul S M- prin lichidator EURO - S Str. -, nr. 10, Județ S M în contradictoriu cu intimații pârâți domiciliat în SM, -/A, Județ S M, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ cu sediul în S M, Str. -, nr. 41, SRL cu sediul în S M,-, Județ S și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Satu Mare,-, Județ SMî mpotriva sentinței nr.1/F din 09.01.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 18.06.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - -
Red.dec.TVA
Jud fond
Tehn.red. /3 ex
23.06.2008
Emis 1 com.ORC BH
23.06.2008
Președinte:Boța MarilenaJudecători:Boța Marilena, Băltărete Savina, Toros Vig
