Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 271/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 271
Ședința publică de la 29 februarie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR I -
GREFIER - -
.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței comerciale nr.938 F/23.11.2007, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în contradictoriu cu intimatele ADMINISTRAȚIA MIJLOCII - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I, SC SA prin administrator judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimații, prin avocat cu delegație de substituire la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că intimatul a depus prin registratură o adresă scrisă de mână, prin care arată că nu este vinovat de aducerea societății în stare de insolvență. De asemenea, se mai învederează faptul că recurenta a depus, note scrise,prin care solicită admiterea cererii de atragere a răspunderii administratorilor.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimaților prezenți.
Intimații, prin avocat, solicită respingerea recursului în sensul menținerii hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.938/F/23.11.2007 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosar - s-a respins ca tardivă cererea formulată de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului întemeiată pe dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006.
În motivarea acestei sentințe s-a reținut că Legea nr.64/1995 privind reorganizarea judiciară și falimentului în vigoare la data introducerii acțiunii nu conține dispoziții privitoare la termenul până la care se poate introduce acțiunea în angajarea răspunderii administrative a societății în faliment și organelor de conducere ale acesteia, astfel că în atare situație în cauză se aplică dreptul comun în materie, respectiv prevederile Decretului nr.167/1958 privind prescripția extinctivă.
Făcând aplicarea art.8 din Decretul nr.167/1958 referitor la prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuită prin fapta ilicită, și cum textul prevede că aceasta "începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel ce răspunde de ea", a reținut că față de data introducerii prezentei acțiuni de către AVAS, respectiv la 20.07.2006, acțiunea sa apare ca fiind depusă cu depășirea termenului general de prescripție de 3 ani, situație în care a pronunțat sentința de mai sus.
Împotriva sentinței comerciale nr.938/F/23.11.2007 a declarat recurs AVAS B criticând sentința atacată pe care o consideră ca fiind netemeinică și nelegală acțiunea sa fiind înregistrată la 20.07.2006, a fost introdusă sub auspiciile Legii nr.64/1995, în vigoare la acea dată și deci nu este nici prescrisă și nici tardivă de vreme ce această lege nu impunea un anumit termen până la care să fie atrasă răspunderea fostei conduceri a societății intrată în faliment, acțiunea introdusă pe dispozițiile art.137 din Legea nr.64/1995 putea fi formulată oricând în cursul procedurii prevăzute de Legea nr.64/1995.
Arată și că în desfășurarea procedurii prevăzute de Legea nr.64/1995 stingerea pasivului trebuie să se facă conform planului de reorganizare din veniturile obținute din continuarea activității, fie din sumele obținute din vânzarea unor bunuri sau din ambele surse.
Și cum numai în cazul când etapele menționate nu-și ating scopul principal, acela al stingerii pasivului, se poate antrena răspunderea membrilor organelor de conducere ale societății ajunse în încetare de plăți.
În vechea reglementare, respectiv sub Legea nr.64/1995, răspunderea prevăzută de art.137 (art.138 din Legea nr.85/2006), este o răspundere specială care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunurile necesare acoperirii pasivului debitorului.
Tribunalul Ialomița trebuia să stabilească faptul că numai după ce debitoarea a ajuns în încetare de plăți, a suferit un prejudiciu, ce urma a fi recuperat prin acțiunea de declanșare a falimentului.
Mai mult, potrivit art.44 din Legea nr.64/1995 deschiderea procedurii suspendă orice termen de prescripție a acțiunilor prevăzute la art.42, termenele vor reîncepe să curgă după 30 zile de la închiderea procedurii.
Că potrivit art.122 pct.4 din Legea nr.64/1995 (art.123 pct.4 din Legea nr.85/2006) creanțele sale sunt încadrate drept "creanțe bugetare", fiind creanțe privilegiate ale statului, care după ce vor fi încasate vor fi virate la bugetul statului.
Mai mult, chiar dacă s-ar trece peste apărările de mai sus, potrivit art.13 pct.5 din OUG nr.51/1998 "termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor preluate de AVAS este de 7 ani".
Deci susținerile pârâtei potrivit cărora dreptul pentru creanța pretinsă ar fi prescris, nu are niciun temei, și nu pot fi reținute de instanța de judecată.
În plus judecătorul a făcut și o confuzie între cele două instituții de drept, respectiv între prescripție și tardivitate.
Și asta pentru că deși se vorbește despre prescripția de 3 ani prevăzută de Decretul nr.167/1958, cererea sa a fost respinsă de instanța de fond ca tardivă, sentința conținând elemente contradictorii.
Pentru toate cele arătate cere admiterea recursului, casarea hotărârii atacate în sensul constatării faptului că cererea AVAS nu este prescrisă și trimiterea cauzei spre rejudecare în fond în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, iar fosta conducere a societății debitoare să fie obligată la plata sumei de 620.245 RON (176.989,50 USD la cursul de la data preluării) și 1.076.706.658 ROL.
Pârâtul a depus întâmpinare, cerând respingerea recursului AVAS ca nefondat, deoarece pe perioada cât a deținut funcția de director general (4 luni) noiembrie 1999 - martie 2000, nu a săvârșit nici una dintre faptele prevăzute de art.137 din Legea nr.64/1995 (art.138 din Legea nr.85/2006) care să-i atragă răspunderea.
AVAS depune la dosar și NOTE prin care face apărări pe fondul cauzei, cerând admiterea acțiunii și respingerea apărărilor invocate de pârâtul.
Recursul este întemeiat.
Față de cele de mai sus și având în vedere actele depuse la dosarul cauzei, Curtea constată și reține următoarele:
În cauzăse aplică dispozițiile Legii nr.64/1995așa cum s-a stabilit în mod irevocabil și de Curtea de APEL BUCUREȘTI prin decizia nr.1332R/25.09.2007.
Astfel fiind și cum Legea nr.64/1995 prevedea că atragerea răspunderii prevăzute de art.137 se putea face pe toată perioada desfășurării procedurii prevăzute de Legea nr.64/1995, lucru care s-a și făcut în cauză, Curtea constată astfel că cererea AVAS de atragere a răspunderii organelor de conducere introdusă la 20.07.2006 în baza art.137 din Legea nr.64/1995 este promovată în termen, că nu este prescrisă și ca urmare sentința instanței de fond motivată pe Legea nr.85/2006 este netemeinică și nelegală, în plus deși motivarea privește prescripția dreptului la acțiune al AVAS, în dispozitiv acțiunea este respinsă ca tardivă.
Apare astfel o contradicție între considerentele sentinței și dispozitivul acesteia.
Astfel în motivarea considerentelor se reține că cererea AVAS întemeiată pe dispozițiile art.137 din Legea nr.64/1995 este prescrisă, în dispozitiv i se respinge acțiunea ca fiind tardivă, între cele două instituții juridice existând diferențe majore, având conotații juridice diferite și temeiuri de drept diferite, ceea ce echivalează cu o nemotivare a sentinței.
Astfel fiind, pentru cele reținute mai sus, constatând că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea admite recursul, casează sentința nr.938/F/23.11.2007 și trimite cauza pentru rejudecarea în fond a cauzei la aceeași instanță Tribunalul Ialomița - judecător sindic.
Văzând și dispozițiile art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de apelanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B, împotriva sentinței civile nr.938/F/23.11.2007 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosar nr.-, în contradictoriu cu intimații ADMINISTRAȚIA MIJLOCII - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I, prin administrator judiciar.
Casează sentința atacată și trimite cauza pentru rejudecare în fond la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.02.2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Iulia Cîrnu
- - - - Dr. I -
Grefier,
- -
Red.Jud. - 17.03.2008
Tehnored. - 19.03.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul Ialomița /Președinte:
Președinte:Alecsandrina RădulescuJudecători:Alecsandrina Rădulescu, Rodica Zaharia, Iulia Cîrnu
