Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 273/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.273
Ședința publică de la 29 februarie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR I -
GREFIER - -
.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1,împotriva sentinței comerciale nr. 4093 /1.11.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în contradictoriu cu intimații - PRO COMPUTER SERV prin lichidator judiciar, și.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta prin consilier juridic, cu delegația la dosar, lipsind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul recurentei.
Recurenta prin consilier juridic solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței comerciale recurate și admiterea cererii formulată în temeiul art. 138 din. 85/2006.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.4093/01.11.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială s-a respins cererea formulată de comitetul creditorilor debitoarei PRO COMPUTER SERV reprezentat de Administrația Finanțelor Publice SECTOR 1 împotriva pârâților și având ca obiect angajarea răspunderii patrimoniale.
În motivarea acestei sentințe s-a reținut că reclamantul nu face dovada faptelor și activităților desfășurate de administrator în interes personal ce ar fi dus în mod inevitabil la încetarea de plăți a societății debitoare.
Simplele afirmații prin care reclamantul acuză dezinteresul pârâților, nu poate fundamenta și caracteriza acțiunile pe care art.138 lit.c Cod procedură civilă, le presupune.
Nici pasivitatea sau managementul defectuos al societății nu asigură premisele factuale pentru a reține că administratorii au acționat în interes personal și în detrimentul societății debitoare.
În astfel de condiții și cum nu se poate dovedi nimic din cele ce se susține de către reclamant, nici în cazul continuării în interes personal a unei activități ce ducea la încetare de plăți nu poate fi antrenată răspunderea pârâților în baza art.138 lit.c din Legea nr.85/2006.
Mai precizează că răspunderea reglementată de Legea nr.85/2006 nu e contractuală, culpa nu se prezumă, trebuie dovedită. Răspunderea prevăzută de Legea nr.85/2006 este o răspundere civilă delictuală și în atare situație trebuie îndeplinite condițiile generale ale acesteia conform art.998-999 cod civil respectiv: fapta ilicită, prejudiciul, culpa și legătura de cauzalitate între culpă și prejudiciu.
Cum reclamantul nu a făcut nici o dovadă în sensul celor arătate, a respins cererea comitetului creditor.
Împotriva sentinței comerciale nr.4093/01.11.2007 a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B considerând sentința civilă atacată ca fiind netemeinică și nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii deoarece art.138 lit.c și d din Legea nr.85/2006 prevede răspunderea administratorilor și în cazul în care au dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit societatea la încetare de plăți, au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Analizează fiecare din situațiile prevăzute în textul de lege mai sus menționat considerând că simplul fapt că au dispus în interes personal continuarea unei activități ce ducea societatea în stare de faliment culpa e prezumată, că nu ar mai trebui dovedită, că au obligația de a solicita ei înșiși aplicarea dispozițiilor Legii nr.85/2006 conform art.27 din lege.
Că obligațiile și răspunderea mandatarului sau cenzorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și că ar răspunde de culpa în executarea mandatului.
Invocă dispozițiile art.1 din Legea nr.82/1991 coroborate cu art.5 și 11 alin.1 din aceeași lege în care răspunderea pentru contabilitatea financiară și gestiunea societății revine administratorului.
Administratorii sunt obligați ca în termen de 15 zile de la data adunărilor generale, să depună o copie după situațiile financiare anuale.
Aceasta consideră că ar fi legătura de cauzalitate între fapta culpabilă a administratorilor, constând în nerespectarea și neaplicarea legii și prejudiciul adus creditorilor prin intrarea în faliment a societății.
Pentru cele arătate, considerând că societatea debitoare a ajuns în încetare de plăți datorită unei activități culpabile a administratorilor, cere admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, admiterea cererii sale și obligarea celor doi administratori să suporte în întregime datoriile societății debitoare.
Recursul este nefondat.
Față de cele de mai sus și având în vedere actele depuse la dosarul cauzei, Curtea constată și reține următoarele:
Răspunderea administratorilor prevăzută de art.138 din Legea nr.85/2006 esteo răspundere civilă delictualăpentru antrenarea căreiatrebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența prejudiciului, a faptei ilicite, existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, fapta să fi fost săvârșită cu vinovăție (culpă).
Recurenta nu a putut dovedi în cauză, că pârâții ar fi dispus în interes personal continuarea unei activități ce ar fi dus societatea în încetare de plăți.
Deci nu se poate reține că în speță au aplicabilitate dispozițiile art.138 lit.c din Legea nr.85/2006.
Nici faptul că nu au cerut singuri a fi supuși dispozițiilor prezentei legi conform art.27 din lege, nu poate fi reținut drept culpă, față de dispozițiile imperative ale aliniatului (4) din același articol, în plus nu orice deficiență managerială duce la faliment.
Mai mult, recurenta nu dovedește în niciun fel susținerea potrivit căreia simplul fapt al administratorului de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, ar duce în mod obligatoriu societatea în faliment, fără a mai proba legătura de cauzalitate între culpă și prejudiciu, așa cum cere legea.
În ce privește obligația administratorului de a ține registrele în conformitate cu legea, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, deci neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi cauzat ajungerea societății în stare de insolvență.
Ori în speță recurenta nu a putut dovedi acest lucru, situație în care nu își au aplicabilitate nici dispozițiile art.138 lit.d din Legea nr.85/2006.
În mod corect a reținut instanța de fond că dezinteresul ori neluarea anumitor măsuri privind activitatea societății, nu pot conduce automat la concluzia că membrii organelor de conducere au deturnat activitatea comercială de la scopul în vederea căruia societatea înființată.
Astfel fiind, pentru simplele susțineri ale recurentei, în niciun fel dovedite, în mod corect instanța de fond nu a putut antrena răspunderea pârâților în baza art.138 lit.c și d din Legea nr.85/2006, de vreme ce potrivit art.1169 Cod civil, reclamantul trebuie să facă dovada celor afirmate.
Față de cele de mai sus, Curtea constată că sentința atacată este temeinică și legală și pe cale de consecință va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice SECTOR 1 B, împotriva sentinței comerciale nr.4093/01.11.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în contradictoriu cu intimații PRO COMPUTER SERV prin lichidator judiciar, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.02.2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Iulia Cîrnu
- - - - Dr. I -
Grefier,
- -
Red.Jud. - 17.03.2008
Tehnored. - 19.03.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Alecsandrina RădulescuJudecători:Alecsandrina Rădulescu, Rodica Zaharia, Iulia Cîrnu
