Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 273/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 273/
Ședința publică din 19.02.2009
PREȘEDINTE: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Anca
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de către pârâtul împotriva sentinței civile nr.448/7.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta intimată Expert A și pârâtul intimat, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea pârâtului recurent, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că Inspectoratul Teritorial d e Muncă a comunicat prin registratura instanței relațiile solicitate însă Administrația Finanțelor Publice A nu s-a conformat dispozițiilor instanței.
Reprezentanta pârâtului recurent apreciază și insistă în necesitatea revenirii cu adresă către A pentru a comunica relațiile solicitate, sub sancțiunea aplicării unei amenzi, învederând că, creanța a intervenit în urma unui control nejustificat care a dus societatea în imposibilitate de plată, că imobilul a fost pus sub sechestru și vândut la licitație, că înscrisurile solicitate existau în momentul executării silite astfel că este necesar a se depune la dosar copiile actelor în temeiul cărora s-a făcut această executare silită și copia dosarului execuțional.
Curtea apreciază că recursul trebuie judecat în limitele fondului, considerând că proba solicitată de reprezentanta pârâtului recurent nu este utilă cauzei întrucât nu interesează problema angajării răspunderii ci modul în care s-a ținut contabilitatea societății, astfel că respinge cererea.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra dezbaterilor.
Av., reprezentanta pârâtului recurent, solicită în principal admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru întocmirea expertizei contabile, iar în subsidiar modificarea sentinței pe care o consideră nelegală și netemeinică, apreciind că nu ne aflăm în situația unei culpe delictuale și că instanța trebuie să analizeze în ce măsură sunt întrunite cumulativ toate condițiile pentru atragerea răspunderii prevăzute de legea insolvenței, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 448/07.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta Expert L A în calitate de lichidator judiciar al debitoarei - SA A, împotriva pârâților și, aceștia din urmă fiind obligați în solidar să plătească averii debitoarei - SA A, suma de 2.489.474 Ron.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că prin acțiunea formulată de reclamanta Expert L în calitate de lichidator judiciar al - SA A, i-a chemat în judecată pe pârâții și solicitând să se dispună ca suma de 2.489.474 Ron ce reprezintă prejudiciul cauzat creditorilor, să fie suportată în solidar din averea lor personală, în temeiul prevederilor art. 138 al.1 lit.d din Legea nr. 85/2006.
Din probele existente la dosarul cauzei, judecătorul sindic a reținut că prin sentința civilă nr. 2276/16.10.2006 pronunțată în dosar nr. 4951/2006 a fost declanșată procedura falimentului în forma simplificată împotriva debitoarei - SA AAc onstatându-se starea de insolvență a acesteia, iar reclamanta a fost desemnată ca lichidator judiciar al acesteia.
Deși a fost notificat, în mod reperat, atât de către judecătorul sindic cât și de către lichidatorul judiciar, fostul administrator al societății debitoare, pârâtul nu a depus toate actele contabile ale societății potrivit obligațiilor instituite în acest sens, prin disp.art.35 rap. La art. 28 din Legea nr. 85/2006.
Aceleași demersuri de notificare au fost efectuate și față de pârâtul, căruia pârâtul i-a dat procură de administrare a societății debitoare prin actul notarial autentificat sub nr. 141/1 aprilie 2002 la BNP
Astfel cum rezultă din raportul privind cauzele și împrejurările ce au determinat starea de insolvență a debitoarei nici fostul administrator al debitoarei și nici administratorul ei de fapt potrivit procurii notariale mai sus arătate, nu au comunicat actele contabile ale debitoarei, nici lichidatorului judiciar și nici organelor de control, cu excepția bilanțului aferent anului 2004.
Verificând procura depusă la dosarul cauzei de către pârât, judecătorul sindic a constatat că aceasta, prin obiectul ei, nu acoperă obligația legală a administratorului societății de a organiza și ține contabilitatea societății debitoare conform legii, iar pe de altă parte, pârâtul nici nu a făcut dovada că la emiterea procurii, pârâtul ar fi avut această facultate din partea societății debitoare, acordată în mod expres conform cerințelor art. 71 al.3 din Legea nr. 31/1990.
Judecătorul sindic a constatat că deși formal, calitatea de administrator a pârâtului a încetat prin expirarea mandatului său, acesta nu a fost descărcat în vreun fel de responsabilitățile legale, atâta vreme cât nu s-a făcut dovada desemnării, în condițiile legii, de către adunarea generală a asociaților, a unui alt administrator al societății debitoare, ba chiar mai mult, pârâtul administrator nu a făcut dovada că ar fi convocat potrivit competențelor sale, adunarea generală a asociaților, pentru alegerea unui nou administrator.
Pentru toate aceste considerente judecătorul sindic în condițiile art. 137 al.1 proc.civ. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive as pârâtului invocată de acesta.
Pe fondul cauzei, judecătorul sindic a constatat că pârâții nu au înlăturat dovezile invocate de reclamantă, respectiv nu au făcut probe care să releve că ar fi întocmit actele contabile ale societății debitoare potrivit dispozițiilor legale în materie. De altfel prin apărările pe fond formulate de pârâtul, acesta nici nu susține că el sau mandatarul său ar fi organizat activitatea de ținere a contabilității societății debitoare conform cerințelor legale, ceea ce a fost apreciat ca o recunoaștere implicit a săvârșirii faptelor prevăzute de art. 138 al.1 lit.d din Legea nr. 85/2006.
Tabelul definitiv consolidat al creanțelor declarate împotriva debitoarei întocmit de lichidatorul judiciar, și care nu a fost contestat, dovedește că societatea debitoare a fost prejudiciată, iar raportul întocmit în condițiile art. 59 din Legea nr. 85/2006, relevă, pentru cauzele insolvenței și neîndeplinirea atribuțiilor privind ținerea contabilității societății debitoare, atribuție care nu este formală ci dă posibilitatea adoptării strategiilor bunului mers al societății ori redresării acesteia.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâtul, criticând hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare pârâtul recurent a arătat că prima instanță a aplicat greșit dispozițiile art. 138 alin.4 coroborat cu alin.1 din Legea 85/2006, în sensul că răspunderea persoanelor prevăzute de aceste texte legale poate fi atrasă numai cu condiția ca starea de insolvență să fie contemporană sau anterioară perioadei de timp în care persoana și-a exercitat mandatul. Or, așa cum rezultă din actele constitutive și evidențele ORC, la data constatării stării de insolvență, mandatul administratorului era expirat. Un alt motiv de recurs este acela că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 998-999.civ. pentru angajarea răspunderii pârâtului recurent. Sub acest cuprins s-a arătat că pârâtul a împuternicit pe numitul să reprezinte societatea debitoare în fața tuturor autorităților publice și persoanelor private, în toate operațiunile ce privesc activitatea societății, ceea ce semnifică administrarea societății debitoare de către această persoană. Raportul lichidatorului prin care se evidențiază lipsa documentelor contabile nu este suficient pentru a demonstra vinovăția pârâtului recurent. Mai mult, în concluziile acestui raport se arată că lichidatorul nu poate aprecia cauzele care au dus la starea de insolvență.
În cauză sa formulat întâmpinare de către lichidatorul judiciar Expert A, prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefundat. În motivare s-a arătat că faptele pentru care s-a antrenat răspunderea patrimonială a pârâtului recurent sunt săvârșite în perioada mandatului de administrator a acestuia, și anume perioada 2001-2006. Faptul că a intervenit expirarea mandatului nu înlătură culpa acestuia pentru omisiunea întocmirii actelor financiar contabile. Contrar celor susținute de către pârâtul recurent, lichidatorul judiciar a prevăzut în raportul privind cauzele insolvenței că printre aceste cauze se află și neținerea contabilității în conformitate cu legea, ceea ce rezultă din faptul că nu există documente predate de către administrator lichidatorului. Or această situație poate fi explicată fie prin aceea că nu au fost întocmite, fie că au fost făcute dispărute.
Examinând recursul astfel declarat prin prisma motivelor invocate, a apărărilor formulate și potrivit dispozițiilor art. 304, 304 ind.1 și 306 alin.2 C,proc.civ, Curtea constată că acesta este fondat, pentru motivele ce succed.
Potrivit art. 138 alin.1 din Legea 85/2006 la cererea administratorului judiciar sau lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere sau de conducere ale societății, precum și de orice alte persoane care au cauzat starea de insolvență a debitorului, prin urna dintre faptele limitativ prevăzute la alin.(1) lit. a)-g) a acestui articol.
Printre faptele enumerate în acest text de lege, se află și fapta persoanei prevăzută de art. 138 alin.(1) de a fi ținut o contabilitate fictivă, sau de a fi făcut să dispară unele documente contabile, ori de a nu fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
O condiție specială prevăzută de dispozițiile art. 138 este aceea ca, printr-o astfel de faptă și datorită cel puțin în mod predominant acestei fapte, să se fi cauzat starea de insolvență a debitorului.
Prin urmare, o primă condiție ce trebuie atestată prin probe, este aceea a dovedirii faptului imputabil, dintre faptele enumerate de art. 138 alin.1 din Legea insolvenței.
A doua condiție este aceea a atestării că printr-o astfel de faptă s-a cauzat starea de insolvență.
A treia condiție este demonstrarea legăturii de cauzalitate dintre fapta imputată și cauzarea stării de insolvență a debitorului.
În continuare, pentru demonstrația necesității antrenării răspunderii patrimoniale personale a persoanelor vizate de art. 138 alin.1, se impune atestarea celorlalte condiții prevăzute cu titlu de drept comun pentru antamarea răspunderii civile delictuale, condiții prevăzute de art. 998-999.civ.
Din examinarea hotărârii recurate, a actelor și lucrărilor dosarului judecătorului sindic inclusiv a raportului la care face referire lichidatorul debitoarei, Curtea de Apel nu poate reține nici una dintre condițiile mai sus enunțate. Mai mult, Curtea constată că antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului recurent s-a dispus în mod exclusiv numai pe temeiul afirmațiilor lichidatorului judiciar consemnate în raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei - SA. Totuși, potrivit dispozițiilor cu caracter general conținute de art. 1169.civ. dar și dispozițiilor art. 46-52.com. cel ce face o afirmație în fața instanței de judecată este dator aop roba. Lichidatorul judiciar nu a probat în această cauză nici una dintre condițiile necesare pentru aplicarea dispozițiilor art. 138 alin.1 lit.d din Legea 85/2006. Prin urmare, și judecătorul sindic a pronunțat hotărârea sa tot prin referire la afirmații teoretice fără nici un fel de fundament probatoriu, astfel că hotărârea este într-adevăr netemeinică deoarece convingerea judecătorului sindic nu a fost formată pe baza probelor administrate în cauză, din moment ce aceste probe lipsesc.
Întrucât Tribunalul a stabilit în mod univoc o stare juridică sub care sunt chemați să răspundă patrimonial atât administratorul social al debitoarei, pârâtul recurent în cauză, cât și mandatarul acestuia, pârâtul, iar statuările judecătorului sindic sunt neîntemeiate în sensul că în condițiile mai sus expuse nu poate fi antrenată răspunderea patrimonială prevăzută de art. 138 alin.1 din Legea 85/2006, nici față de administrator și nici față de altă persoană, urmează ca admiterea recursului prezent să se extindă și asupra situației juridice a părții care nu a declarat recurs și anume, a pârâtului, iar deznodământul judiciar pronunțat de C prin prezenta decizie să reglementeze și situația juridică a acestui din urmă pârât.
Astfel fiind urmează a fi admis recursul pârâtului, modificată în tot hotărârea atacată, în sensul că se va respinge acțiunea formulată de reclamanta Expert L A în calitate de lichidator judiciar al - SA A, împotriva pârâților și.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul pârâtului împotriva sentinței civile nr. 448/07.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Modifică în tot hotărârea atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta - "Expert" A în calitate de lichidator judiciar al - SA A împotriva pârâților și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 19.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
RED./02.03.2009
TEHNORED. /02.03.2009
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL ARAD
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Cătălin Nicolae ȘerbanJudecători:Cătălin Nicolae Șerban, Marian Bratiș, Anca
