Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 292/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.292R
Ședința publică de la 06 martie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Aurică Avram
JUDECĂTOR 2: Cosmin Horia Mihăianu
JUDECĂTOR I
GREFIER
.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de recurentele - AUTO FILARET SA și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 B în calitate de Președinte al Comitetului Creditorilor, împotriva sentinței comerciale nr.4411/20.11.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, - GENERAL SRL prin lichidator judiciar ȘI ASOCIAȚII, - CO SRL, - SRL, - & SA, - SRL și - SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta - AUTO FILARET SA, reprezentată de consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsind recurenta Sector 2 B și intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursuri.
Reprezentantul recurentei - AUTO FILARET SA solicită admiterea recursului propriu astfel cum a fost formulat și casarea sentinței recurate, arătând că judecătorul sindic nu a ținut cont, la pronunțarea sentinței recurate de faptul că debitoarea a folosit bunurile și creditele persoanei juridice în folosul propriu. Pe recursul formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 B solicită admiterea acestuia, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
În cauza constituind obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială, referitor la procedura falimentului reglementată de Legea nr.85/2006 și derulată împotriva debitorului General, creditorul Transporturi Auto Filaret a solicitat, în cuprinsul cererii introductive al cărei titular este, aplicarea prevederilor art.138 din Legea nr.85/2006 și atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului debitorului,.
La termenul din 16.10.2007 lichidatorul judiciar desemnat în cauză a depus la dosar raportul final de activitate și a solicitat în cuprinsul acestuia închiderea procedurii insolvenței având în vedere că debitorul nu mai deține bunuri.
Prin cererea formulată la 19.11.2007 creditorul a formulat obiecțiuni la raportul final de activitate al lichidatorului judiciar.
De asemenea, la termenul de la 20.11.2007, creditorul Administrația Finanțelor Publice Sector 2, în calitate de Președinte al Comitetului Creditorilor a solicitat, în ședință publică judecătorului sindic, autorizarea în vederea introducerii acțiunii prevăzută de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Prin sentința comercială nr.4411 pronunțată la 20.11.2007 în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, prin judecătorul sindic, în ședință publică - astfel cum rezultă din practicaua sentinței comerciale menționate, a respins cererea comitetului creditorilor, formulată prin președintele acesteia, creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 2, de autorizare în vederea introducerii acțiunii prevăzute de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, iar după cum rezultă din dispozitivul aceleiași sentințe comerciale, a respins, ca inadmisibilă, cererea creditorului Transporturi Auto Filaret de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului debitorului, pârâtul, a respins ca tardiv formulate obiecțiunile creditorului la raportul final întocmit de către lichidatorul judiciar în cauză și în baza art.132 alin.2 din Legea nr.85/2006 a închis procedura insolvenței împotriva debitorului General, dispunând radierea acesteia din Registrul Comerțului, notificarea închiderii procedurii potrivit art.135 din legea menționată și plata către fostul administrator judiciar în cauză, Lichidare și Reorganizare Active, desemnat în dosarul conexat nr-, a sumei de 604,40 lei cu titlu de remunerație cuvenită, din fondul prevăzut de art.4 din aceeași lege, respingând celelalte pretenții ca nefondate.
Pentru a dispune astfel prin sentința menționată, tribunalul a reținut, mai întâi în ceea ce privește respingerea autorizării în vederea formulării cererii de atragere a răspunderii patrimoniale, astfel cum a fost solicitată de către comitetul creditorilor, că în cauză lichidatorul judiciar nu a formulat cerere întemeiată pe dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006. În raport cu prevederile art.138 alin.3 din legea menționată, cu excepția cazului în care există un singur creditor, acțiunea în atragerea răspunderii patrimoniale a mențiunilor organelor de conducere trebuie făcută de către comitetul creditorilor, după o prealabilă autorizare dată de judecătorul sindic, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului, ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea și răspunderea amenință să se prescrie.
Dispozițiile art.17 din lege reglementează modul de luare a deciziilor de către comitetul creditorilor iar în cauză comitetul respectiv a fost desemnat.
La termenul din 20.11.2007, în disprețul dispozițiilor art.138 alin.3, art.3 alin.1 pct.3 și art.17 alin.2, 3 și 4, comitetul creditorilor a formulat oral cerere de autorizare, fără să facă dovada modului de întrunire, deliberare și de luare a deciziei de solicitare a autorizări.
Potrivit art.142 alin.1 din Legea nr.85/2006, executarea silită împotriva pârâtului, în eventualitatea admiterii cererii de atragere a răspunderii, se efectuează de către executorul judecătoresc. La executarea silită se are însă în vedere că atragerea răspunderii persoanelor vinovate de ajungerea societății în insolvență nu duce la stabilirea unui raport obligațional direct între pârât și creditorii societății. Deși comitetul creditorilor este, în subsidiar, titular al acțiuni, răspunderea se angajează în favoarea debitorului, iar sumele de bani obținute pot fi utilizate atât pentru continuarea activității, în caz de reorganizare, cât și pentru plata datoriilor către creditori în caz de faliment, dar în acest din urmă caz ca efect al lichidării patrimoniului debitorului în care au intrat aceste sume.
Astfel, sumele de bani obținute în urma executării silite se distribuie tuturor creditorilor iar nu unuia singur, în ordinea de preferință legală, în virtutea caracterului colectiv al procedurii.
Pe de altă parte "a omite" din textul art.138 alin.3 are înțelesul de "a lăsa intenționat la o parte, a trece cu vederea, a uita ceva ce trebuie făcut". Or, verificând raportul lichidatorului, rezultă că acesta nu a omis să indice persoanele care se fac vinovate de ajungerea debitorului în insolvență ci arată că nu sunt îndeplinite condițiile legale de atragere a răspunderii și nu a omis să formuleze acțiunea ci nu a formulat-o din motivele arătate.
În ceea ce privește cererea creditorului Transporturi Auto Filaret de atragere a răspunderii pârâtului, aceasta este inadmisibilă, deoarece în raport cu dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, pe lângă administratorul judiciar sau lichidator cererea mai poate fi formulată, în subsidiar, de către comitetul creditorilor, după o prealabilă autorizare dată de judecătorul sindic. Or, creditorul în discuție nu a cerut autorizarea și nici nu avea calitatea să o facă, aceasta revenind în cauză comitetului creditorilor astfel cum a fost constituit.
În legătură cu obiecțiunile creditorului la raportul final, acestea trebuiau să fie formulate, potrivit art.129 alin.1 teza finală din Legea nr.85/2006, cu cel puțin 5 zile înainte de data convocării adunării creditorilor, stabilită la 20.11.2007. Or, obiecțiunile s-au transmis prin fax la 16.11.22007, în mod tardiv.
Alte obiecțiuni la raportul final nu au mai fost formulate și în cauză sunt aplicabile prevederile art.132 alin.2 din Legea nr.85/2006 în vederea închiderii procedurii.
În ceea ce privește cererea formulată în cauză de fostul administrator judiciar Lichidare și Reorganizare Active, desemnat în dosarul conexat nr-, prin care s-a solicitat plata unei remunerații în sumă de 9.350 lei, tribunalul a reținut că la deschiderea procedurii în acea cauză respectivului administrator judiciar i s-a stabilit o remunerație lunară, la adăpostul căreia acesta a tergiversat sesizarea tribunalului în vederea înaintării dosarului în vederea conexării la dosarul de față, deși cunoștea despre existența acestuia din urmă. În aceste condiții și având în vedere și volumul redus al activității efectiv prestate, suma pretinsă cu titlu de retribuție se justifica a fi redusă la 500 lei în total.
Împotriva acestei sentințe comerciale au declarat recurs creditorii Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B în calitate de Președinte al Comitetului Creditorilor și Transporturi Auto Filaret
Prin recursul formulat de Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B în calitate de Președinte al Comitetului Creditorilor, în termen legal, s-a solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul admiteri cererii de autorizare în vederea formulării cererii întemeiate pe dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 împotriva administratorului debitorului.
În motivarea recursului s-a arătat că în urma distribuirii sumelor încasate din valorificarea în cauză a bunurilor debitorului nu s-a putut acoperi decât o parte din masa credală. În această situație în calitate de președinte al comitetului creditorilor în cauză, Administrația Finanțelor Publice Sector 2 Bas olicitat judecătorului sindic autorizarea în vederea promovării unei cereri de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului debitorului. Cererea a fost respinsă de prima instanță considerând că nu sunt îndeplinite condițiile art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, deoarece lichidatorul și-a exprimat punctul de vedere, arătând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii, iar o cerere de autorizare ar fi putut fi formulată de către comitetul creditorilor doar dacă lichidatorul judiciar a r fi omis să se pronunțe cu privire la acest aspect. Or, opinia lichidatorului referitor la incidența art.138 din Legea nr.85/2006 nu împiedică formularea cererii de atragere a răspunderii de către comitetul creditorilor.
Prin recursul formulat de Transporturi Auto Filaret, timbrat și în termen legal, s-a solicitat casarea hotărârii atacate.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit tribunalul a reținut susținerile lichidatorului judiciar în sensul lipsei bunurilor și a răspunderii potrivit art.138 din partea debitorului, în condițiile în care lichidatorul judiciar a menționat în raportul nr.1 drept cauze ale ajungerii acestuia în stare de insolvență: recuperarea propriilor creanțe cu dificultate; rentabilitatea scăzută a activității derulate în anul 2005; menținerea contractului de leasing financiar nr.6099/09.06.2005 pentru un autoturism deși situația economică a debitorului a devenit instabilă începând cu anul 2006; rezilierea unilaterală a contractului de asociere. Judecătorul sindic nu a observat că în anul 2005 societatea debitoare a achiziționat un autoturism și a respins cererea Președintelui Comitetului Creditorilor de amânare a cauzei sau a autorizării pentru depunerea cererii întemeiate pe art.138 din Legea nr.85/2006, deși acesta nu fusese citat sau somat referitor la depunerea cererii respective. Administratorul debitorului trebuie să răspundă în temeiul art.138 lit.a, b din legea menționată, în condițiile în care a achiziționat autoturismul și nu a achitat carburantul ridicat de la societatea recurentă.
Recurenta a depus înscrisuri la dosarul cauzei.
Față de acestea, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, Curtea constată următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de către creditorul Administrația Finanțelor Publice Sector 2, în calitate de Președinte al Comitetului Creditorilor în cauză, este de reținut în primul rând că dreptul comitetului creditorilor de a formula, în subsidiar, acțiunea în atragerea răspunderii patrimoniale și, aferent acestuia, condiția privind solicitarea în prealabil a autorizării în sensul respectiv se regăsesc doar în reglementarea art.138 alin.3 iar nu și a art.17 din Legea nr.85/2006. La rândul lor dispozițiile art.138 alin.3 nu prevăd pentru cererea de autorizare obligativitatea formei scrise sau condiționarea formulării acesteia de probarea modului de întrunire, deliberare și luare a deciziei în acest sens de către comitetul creditorilor. Dispozițiile art.17 alin.2, 3 și 4 referitoare la aceste din urmă aspecte au caracter general și din cuprinsul acestora sau al celorlalte prevederi din economia Legii nr.85/2006 nu rezultă expres o sancțiune specifică în cazul în care nu se probează aspectele respective. Desigur că în raport cu dreptul comun aplicabil în măsura compatibilității, în cazul în care avea rezerve asupra existenței în mod legal la nivelul comitetului creditorilor a deciziei în sensul solicitării autorizării, judecătorul sindic, în virtutea rolului activ, putea și trebuia să pună în discuție acest aspect, în forma procedurală corespunzătoare și chiar să accepte administrarea de probe indiferent dacă se determina astfel amânarea judecății. Altfel, aspectele privind întrunirea, deliberarea și luarea deciziei de către comitetul creditorilor, nu sunt în măsură să vizeze analiza cererii de autorizare în ceea ce privește temeinicia acesteia. Fondul cererii de autorizare nu se poate referi nici la aspectele reglementate de art.17 alin.2, 3 și 4 și nici la aspecte privind fondul acțiunii întemeiate pe prevederile art.138 sau executarea silită în cazul admiterii acțiunii în atragerea răspunderii, trebuind să se limiteze doar la condițiile la care fac expres și limitativ referire dispozițiile art.183 alin.3.
De asemenea, dincolo de înțelesul literal al termenului "a omite" din cuprinsul art.183 alin.3, supus unei multitudini de sensuri în limbajul obișnuit, pentru instanță, oricare ar fi aceasta, trebuie să primeze interpretarea termenului respectiv într-un sens juridic general, al aplicării legii în mod unitar și nediscriminatoriu, precum și în sensul producerii de efecte juridice în raport cu scopul expres al legii procedurii insolvenței, inclusiv prin coroborarea cu alte texte de lege din cuprinsul acesteia.
În consecință, prevederile din art.138 alin.3 privind omiterea de către practicianul în insolvență în cauză a indicării persoanelor răspunzătoare sau a formulării acțiunii întemeiate pe dispozițiile art.138 trebuie înțelese în mod obiectiv și în general în sensul simplei lipse a indicării sau formulării respective în acest înțeles incluzându-se și situația de fapt în speță, referitor la exprimarea opiniei lichidatorului judiciar asupra neincidenței dispozițiilor art.138 și neformulării acțiunii în atragerea răspunderii. Prin urmare, în realitate condiția prevăzută de art.138 alin.3 referitoare la aceste aspecte se dovedește a fi îndeplinită. În ceea ce privește condiția referitoare la amenințarea prescripției răspunderii persoanelor la care se referă art.138 alin.1, este de reținut că în condițiile în care în cauză procedura generală propriu-zisă este practic finalizată, urmând închiderea acesteia, cererea de atragere a răspunderii trebuia să fie cel puțin formulată până la momentul închiderii procedurii. Altfel, după acest moment, în afara unei cauze care nu se mai află pe rolul instanței, nu mai este posibilă exercitarea dreptului material la acțiunea în atragerea răspunderii, ceea ce constituie, sub aspect juridic, aceeași sancțiune ca în cazul prescripției extinctive.
În consecință, și această din urmă condiție prevăzută de dispozițiile art.138 trebuie considerată a fi îndeplinită.
Față de cele arătate hotărârea atacată este nelegală în privința respingerii cererii de autorizare, care trebuia să fie admisă, context în care pentru asigurarea posibilității efective de formulare a cererii de atragere a răspunderii se impune înlăturarea dispoziției de închidere a procedurii, precum și a măsurilor eferente acesteia referitoare la radierea societăți debitoare, aplicarea dispozițiilor art.135 din lege, plata onorariului fostului administrator judiciar, cu menținerea însă a celorlalte dispoziții ale sentinței.
Referitor la recursul declarat de creditorul Transporturi Auto Filaret, criticile susținute de recurent împotriva hotărârii recurate prin motivele de recurs, privesc fondul cererii de atragere a răspunderii pârâtului formulată de creditorul respectiv în procedura derulată în prima instanță. Aceasta, deși prin sentința recurată cererea respectivă a fost respinsă ca inadmisibilă, avându-se în vedere în mod corect că în reglementarea prevăzută de Legea nr.85/2006 abilitarea procesuală în sensul formulării unei astfel de cereri nu mai poate reveni individual creditorilor ci doar cu caracter subsidiar, comitetului creditorilor. În legătură, însă, cu reținerea de către tribunal a inadmisibilității cererii creditorul recurent nu a formulat nici un motiv, astfel că recursul nu poate fi considerat decât nefondat.
Având în vedere considerentele arătate Curtea, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va admite recursul recurentei Administrația Finanțelor Publice Sector 2 și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va admite cererea de autorizare formulată de comitetul creditorilor, autorizându-l pe acesta să formuleze cererea întemeiată pe dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, înlăturând și dispozițiile privind închiderea procedurii precum și măsurile subsecvente acesteia referitoare la radiere, aplicarea dispozițiilor art.135 din Legea nr.85/2006 și plata onorariului fostului administrator judiciar. Totodată, se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței, se va respinge recursul formulat de recurenta Transporturi Auto Filaret, ca nefondat și se va trimite dosarul primei instanțe pentru continuarea procedurii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B în calitate de Președinte al Comitetului Creditorilor, împotriva sentinței comerciale nr.4411/20.11.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, GENERAL prin lichidator judiciar ȘI ASOCIAȚII, CO, &, și.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că:
Admite cererea de autorizare formulată de comitetul creditorilor.
Autorizează comitetul creditorilor să formuleze cererea întemeiată pe dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006.
Înlătură dispozițiile de închidere a procedurii precum și măsurile subsecvente acesteia referitoare la radierea, aplicarea dispozițiilor art.135 din lege, plata onorariului fostului administrator judiciar.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge recursul declarat de recurenta Transporturi Auto Filaret împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.
Trimite dosarul primei instanțe pentru continuarea procedurii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06.03.2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Iulia
I
Grefier,
Red.Jud.
Tehnored.
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Aurică AvramJudecători:Aurică Avram, Cosmin Horia Mihăianu, Iulia
