Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 295/2009. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

SECȚIA COMERCIAL ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-- C

Decizia NR. 295 /C /2009

Ședința public din 15 octombrie 2009

PREȘEDINTE: Boța Marilena

Judector: - -

Judector: - -

Grefier: - -

11

Pe rol, fiind soluționarea recursului comercial formulat de recurentul pârât HG domiciliat în, nr.135, jud. B în contradictoriu cu intimata creditoare DIRECȚIA GENERAL A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în O,--4, jud. și intimata debitoare SC SRL sediul în, nr. 135, jud. B, cod de identificare fiscal R - și numr de ordine în registrul comerțului J-, împotriva sentinței nr. 1426/11.06.2009 pronunțat de Tribunalul Bihor, având ca obiect angajarea rspunderii membrilor organelor de conducere.

La apelul nominal fcut în cauz nu se prezint nimeni.

Procedura de citare este legal îndeplinit.

S-a fcut referatul cauzei, învederându-se instanței c recursul este legal timbrat cu 60lei achitat prin chitanța seria - - BH din 13.10.2009 plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, recurentul a depus la dosar note scrise și o dispoziție de plat privind plata unor dividende, precum și faptul c prțile au solicitat judecarea cauzei în lips, dup care:

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Constat c prin sentința nr. 1426/11.06.2009 Tribunalul Bihora admis cererea formulat de lichidatorul judiciar al debitoarei SC SRL împotriva pârâtului, cu domiciliul în localitatea, nr. 135, județul B și a obligat pârâtul s aduc la masa de creanțe suma de 74.011 lei pe care o va suporta din averea proprie.

Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut urmtoarele:

Din cuprinsul rapoartelor de activitate depuse de ctre administratorul judiciar imediat dup deschiderea procedurii rezult c pârâtul i-a predat inițial numai o parte din documentele contabile, lipsind bilanțul contabil pe anul 2007. Acest aspect rezult și din procesul verbal de predare-primire din data de 11.03.2008. Înc din analizarea acestor documente, administratorul judiciar a învederat instanței unele suspiciuni privind existența unui sold în cas în cuantum de cca. 34.914,68 lei. În ciuda numeroaselor notificri, pârâtul a refuzat predarea tuturor documentelor, procedând în acest fel și dup formularea unei plângeri penale împotriva sa de ctre lichidatorul judiciar. Aceast împrejurare l-a pus pe lichidator în situația de a solicita copii ale actelor contabile aferente anului 2007 de la Direcția General a Finanțelor Publice Pe baza și a acestora, lichidatorul judiciar a întocmit raportul privind cauzele și împrejurrile care au generat starea de insolvenț a debitoarei.

Din cuprinsul acestuia din urm rezult c la data de 30.06.2007 debitoarea avea stoc de marf în valoare de 13.911,77 lei. în patrimoniu o instalație termic în valoare de 9.831,86 lei, o remorc platform în valoare de 1.794,94 lei și un autoturism Mercedes Sprinter în valoare de 854,19 lei. Datoriile societții însumau 74.232,66 lei, iar clienții neîncasați se ridic la suma de 56.235,44 lei. A fost acordat avans pentru serviciile prestate ctre SC SRL în valoare de 2000 lei. Casieria societții figureaz cu soldul de 40.997,74 lei. De asemenea, figureaz în soldul Bncii cu suma de 2000 lei, iar în contul de card la aceeași banc cu suma de 155,91 lei. Pârâtul a creditat firma cu suma de 498,27 lei și i s-a restituit de ctre societate suma de 13.000 lei. I s-a acordat și un avans de trezorerie în valoare de 3.188,27 lei care nu a fost decontat de ctre acesta. Comparându-se veniturile obținute cu cheltuielile efectuate pentru realizarea lor, s-a ajuns la concluzia c societatea a desfșurat activitate profitabil, obținând profit în valoare de 84.672,44 lei.

Rspunzând la interogatoriul ce i s-a luat, pârâtul a artat, contrar celor susținute prin întâmpinare, c nu știe cum s-a încheiat activitatea societții la 30.06.2007, respectiv nu știe dac aceasta s-a terminat cu profit sau cu pierdere. A mai artat c la data deschiderii procedurii societatea avea posibilitatea de a-și achita datoriile, a recunoscut ridicarea sumelor de 13.000 lei și 40.997,74 lei din casieria societții, îns a artat c le-a ridicat cu titlu de dividende, pe baz de dispoziție scris. Cu privire la stocul de marf, a artat c marfa a fost vândut, dar probabil din omisiune nu s-au emis facturi pentru toat cantitatea vândut.

Conform tabelului definitiv consolidat de creanțe, cuantumul total al creanțelor declarate în cadrul prezentei proceduri este de 74.011 lei.

În drept, conform art. 138 alineatul 1 litera a din Legea nr. 138/2006, judectorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoan juridic ajuns în stare de insolvenț s fie suportat de membrii organelor de conducere care au cauzat starea de insolvenț prin aceea c au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.

Instanța constat c pârâtul nu a predat lichidatorului nici un bun și nici o sum de bani, deși din documentele contabile rezult c societatea debitoare avea în patrimoniu la data deschiderii procedurii atât bunuri, cât și sume de bani. Pârâtul nu a dat nici o explicație cu privire la bunuri, iar cu privire la sumele de bani ridicate, a declarat c acestea au fost ridicate cu titlu de dividende pe baza unor dispoziții de plat scrise. Pârâtul nu a fcut dovada unor asemenea dispoziții și nici a existenței unei hotrâri a adunrii generale prin care s se fi hotrât repartizarea profitului. Pârâtul a susținut c din eroare plat dividendelor nu a fost evidențiat în contabilitate, artând c este vina contabilei pentru aceast omisiune, la fel ca și pentru neevidențierea vânzrii stocului de marf. Cu privire la acesta din urm, pârâtul a recunoscut c nu s-au emis facturi pentru toat cantitatea vândut.

Instanța nu poate primi aprarea pârâtului cum c vina îi aparține exclusiv contabilei în lipsa unor probe în acest sens. Pârâtul avea posibilitatea de a formula inclusiv o cerere de chemare în garanția împotriva contabilei în condițiile în care aprecia c vina îi aparține acesteia.

Instanța nu poate primi nici aprarea pârâtului cum c nu ar exista prejudiciu în condițiile în care nu a predat toate documentele contabile, iar debitorii societții nu au putut fi identificați.

Faț de situația de fapt reținut, coroborat cu împrejurarea c pârâtul nu a predat lichidatorului nici un element de activ și nici toate documentele contabile, instanța apreciaz c în detrimentul pârâtului opereaz prezumția c a folosit bunurile societții în interes personal, conducând astfel societatea debitoare la insolvenț.

Fiind îndeplinite în cauz și condițiile rspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicit, prejudiciul constând în creanțele nerecuperate de ctre creditori faț de debitoare conform tabelului definitiv de creanțe, vinovția pârâtului și raportul de cauzalitate dintre fapt și prejudiciu, în temeiul și a art. 998-999 Cod civil, instanța va admite cererea formulat de lichidator și, în consecinț, va obliga pârâtul s aduc la masa de creanțe suma necesar acoperirii acestora.

Împotriva acestei hotrâri a declarat recurs, în termen și legal timbrat pârâtul, solicitând admiterea acestei ci de atac, modificarea sentinței atacate și respingerea cererii de antrenare a rspunderii.

În motivarea recursului se arat c în mod greșit instanța de judecat a reținut c recurentul nu a predat actele contabile lichidatorului, deoarece din rezoluția de neîncepere a urmriri penale din 11.12.2008 (fila 119) emis de Parchetul de pe lâng Judec toria Oradea rezult faptul c acesta a predat actele contabile ctre lichidator prin soția acestuia, aspect care rezult și din interogatoriul luat în data de 4 iunie 2009.

Instanța de judecat nu a ținut cont de faptul c cererea formulat de lichidatorul judiciar privind angajarea rspunderii organelor de conducere, este inadmisibil deoarece în raportul privind cauzele care au dus la încetarea plților(fila 126) nu s-a menționat persoana rspunztoare de ajungerea societții debitoare la încetarea de plți, ci doar alegații de natur " au fost identificate elemente care s ne conduc la semnalarea unor fapte susceptibile de a se încadra în cazurile prevzute de articolul 138 din Legea 85/2006 ".

S-a reținut în mod greșit de ctre instanț faptul c recurentul a afirmat c nu știe cum s-a încheiat activitatea societții la 30.06.2007, deoarece atât în fața instanței, cât și în întâmpinare acesta a susținut c societatea a realizat profit și la data deschiderii procedurii avea posibilitatea s-și achite datoriile, aspect susținut și de balanța de verificare analitic de la 30.06.2007.

Ca urmare a acestui fapt recurentul arat c a ridicat dividende în sum de aproximativ 60.000 lei, semnând în acest sens dispoziții de casierie pe care le-a dat contabilei s le înregistreze, iar omisiunea acesteia de a înregistra aceste dispoziții de casierie cât și diminuarea stocului de marf cu suma de 13.119,17 lei, ca urmare a vânzrii acesteia, nu poate s fie imputat recurentului.

Susținerile instanței c nu exist probe care s dovedeasc culpa contabilei sunt nereale, deoarece la contul 455 din cadrul de verificare analitic încheiat la 30.06.2007 exista sold final creditor de - 13.000 lei, în condițiile în care contul 455 fiind un cont de pasiv nu poate avea decât sold creditor pozitiv și nu negativ, fapt ce arat o eroare contabil. Dispozițiile articolului 138 din Legea 85/2006 prevd atragerea rspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere dac exist o legtur de cauzalitate între fapta svârșit de aceștia și starea de insolvenț, aspect care trebuie s fie dovedit și nu prezumat.

Recursul nu este motivat în drept cu referire la dispozițiile articolului 304 cod procedur civil.

În probațiune s-a depus de ctre recurent dispoziția de plat ctre casierie, privind plata ctre recurent a sumei de 60.000 lei cu titlu de dividende.

Intimații nu au formulat întâmpinri în cauz.

Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu în baza dispozițiilor articolului 304 ind.1 cod procedur civil, instanța constat c recursul declarat în cauz este întemeiat.

Prima instanț a constatat c recurentul se face vinovat de svârșirea faptei prevzute de dispozițiile articolul 138 alineat1 lit.a din Legea 85/2006, respectiv c a folosit bunurile societții în interes personal, conducând astfel societatea debitoare la insolvenț.

La dosarul cauzei nu s-a depus îns de ctre administratorul judiciar un raport amnunțit cu privire la cauzele și împrejurrile care au dus la apariția strii de insolvenț și în care s se menționeze persoanele crora le-ar fi imputabile, respectiv dac exist premisele angajrii rspunderii acestora în temeiul articolului 138.

S-au depus la dosarul cauzei Rapoarte de activitate (fila 54, 98,117 ) în care s-a evidențiat faptul c lichidatorul judiciar nu a primit toate documentele contabile de la administrator, precum și un înscris intitulat " situația financiar a SC SRL " (fila 124) și în care nu sunt menționate cauzele și împrejurrile care au dus la starea de insolvenț și nici persoanele crora le-ar fi imputabil, dimpotriv se menționeaz faptul c, din analiza documentelor contabile primite de la administrator și de la Administrația Finanțelor Publice A Municipiului O și înregistrate la Administrația financiar la 30.07.2007, rezult faptul c în perioada 01.01.2007 - 30.06.2007, debitoarea a desfșurat activitate profitabil, obținând profit de 84.672,44 lei.

De asemenea recurentul invoc și în recurs aceleași aspecte invocate în aprare și în fața primei instanțe, respectiv faptul c a ridicat dividende pe baza unor dispoziții de plat pe care le-a semnat și le-a predat contabilei pentru a fi înregistrate în contabilitate, în valoare de 60.000 lei, îns contabila a înregistrat greșit aceste operațiuni în contabilitate, iar în privința stocului de marf în sum de 13.119,77 lei, a artat c aceast marf a fost vândut, iar contabila a omis s înregistreze în contabilitate aceast operațiune.

Având în vedere aceste aspecte, instanța de recurs constat c probatoriul administrat în cauz este insuficient, pentru a se dispune atragerea rspunderii administratorului, soluția pronunțat de prima instanța întemeindu-se doar pe câteva documente contabile existente la dosar, la filele 8-16și pe susținerile lichidatorului judiciar care a formulat dealtfel cererea de atragere a rspunderii.

În cauz se impune efectuarea unei expertize contabile, care s clarifice situația stocului de marf, a soldului de cas, a avansului de trezorerie decontat, contului 455 din cadrul balanței de verificare analitic încheiat la 30 iunie 2007, precum și alte aspecte relevante în cauz, situație în care se va casa cu trimitere spre rejudecare a cauzei, la aceeași instanț pentru a se pune în discuția prților necesitatea efecturii unei astfel de expertize.

În rejudecarea cauzei instanța va avea în vedere și motivele de recurs invocate de ctre recurent, precum și înscrisurile depuse de ctre acesta la instanța de recurs.

Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor articolului 312 alineat 1 și 3 cod procedur civil, instanța va admite recursul declarat de ctre recurentul, va casa sentința atacat și va trimite cauza spre rejudecare pentru administrarea de noi probe.

Cheltuielile de judecat vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite ca fondat recursul declarat de recurentul pârât HG domiciliat în, nr.135, jud. B în contradictoriu cu intimata creditoare DIRECȚIA GENERAL A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în O,--4, jud. și intimata debitoare SC SRL sediul în, nr. 135, jud. B, cod de identificare fiscal R - și numr de ordine în registrul comerțului J-, împotriva sentinței nr. 1426/11.06.2009 pronunțat de Tribunalul Bihor, pe care o caseaz cu trimitere pentru o nou judecare la aceeași instanț - judectorul sindic - ținând seama de considerentele prezentei decizii.

Cheltuielile de judecat vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.

IREVOCABIL .

Pronunțat în ședința public azi 15 octombrie 2009.

PREȘEDINTE JUDECTOR JUDECATOR GREFIER

- - - - - - - -

Red.dec./13.11.2009

Jud sindic

Dact./13.11.2009

3 com/

Președinte:Boța Marilena
Judecători:Boța Marilena, Filimon Marcela, Marinescu Simona

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 295/2009. Curtea de Apel Oradea