Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 341/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 341/
Ședința publică din 05.03.2009
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea DGFP C-S împotriva sentinței comerciale nr. 735/JS din 25.09.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea SC SRL prin lichidator SC GRUP Reșița, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și, văzând că s-a solicitat judecata și în lipsă, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 735/JS/25.09.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, s-a respins cererea formulată de reclamanta - Grup Reșița împotriva pârâtului - pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului, în calitate de administrator social, pentru acoperirea pasivului debitoarei SC " " SRL jud. C-S, s-au respins obiecțiunile formulate de creditoarea DGFP C-S împotriva Raportului final nr. 1250/18.06.2008 întocmit de către lichidatorul - Grup privind pe debitoarea SC " " SRL, s-a aprobat Raportul final nr. 1250/18.06.2008 întocmit de lichidator prin care s-a propus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC " " SRL, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC " " SRL și radierea acesteia din registrul comerțului, iar în temeiul art. 126 din Legea nr. 85/2006 a fost descărcat lichidatorul - Grup de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedura insolvenței.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că, într-adevăr membrii organelor de conducere din categoria cărora face parte și administratorul social, sunt răspunzători față de societate, persoană juridică, și pot fi obligați la plata unei părți din pasivul debitoarei societate comercială în cazul în care au săvârșit vreuna dintre faptele enumerate, în mod limitativ, la alin.(1) al art.138 din Legea nr.85/2006, și care au avut ca și consecință ajungerea respectivei persoane juridice în starea de insolvență în sensul prevederilor Legii privind procedura insolvenței.
Cum însă răspunderea prevăzută la art.138 alin.(1) din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, are natura unei răspunderi civile delictuale speciale, se impune ca în pricina dedusă judecății, reclamantul lichidator-judiciar să facă dovada întrunirii, în mod cumulativ a condițiilor unei asemenea răspunderi civile delictuale, respectiv: - prejudiciul cauzat creditorilor care sau înscris la masa credală a debitoarei societate comercială, în insolvență; - fapta ilicită a pârâtului, în calitatea sa de administrator social; - raportul de cauzalitate între faptele ilicite în sensul prevederile lit.d) al alin.(1) din art.138 din legea mai sus-citată și prejudiciul cauzat unicului creditor și vinovăția pârâtului cu privire la faptele ilicite pe care le-a săvârșit și care i-au cauzat unicului creditor prejudiciul și că aceste fapte ilicite să fi fost săvârșite de către pârât în calitatea sa de administrator social, anterior datei deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitoarei societate comercială și că aceste fapte ilicite au cauzat intrarea acesteia, ca persoană juridică, în stare de insolvență.
Ori, în pricina dedusă judecății, de către reclamantul lichidator-judiciar, nu s-a făcut dovada, în concert, care sunt faptele ilicite în sensul prevederilor art.138 alin.(1) lit.d) din Legea nr.85/2006, care au fost săvârșite de către pârâtul Barnu -, în calitatea sa de administrator social al debitoarei Societatea comercială " ", care să fie anterioare datei deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitoarei societate comercială - 28 februarie 2008 și că aceste fapte au avut ca și o consecință directă ajungerea debitoarei societate comercială, ca persoană juridică, în starea de insolvență, în sensul prevederilor art.3 pct.1 din aceiași lege mai sus-citată.
În raport de considerentele de mai sus s-a constatat că în sarcina pârâtului -, în calitatea sa de administrator social, nu s-a făcut dovada săvârșirii vreunei fapte de natura celor prevăzute la art.138 alin.(1) lit.d) din Legea nr.85/2006, de natură să se dispună atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului pentru acoperirea pasivului debitoarei Societatea comercială " " și ca atare, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul lichidator-judiciar, împotriva pârâtului, în calitate de administrator social, pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului pentru acoperirea pasivului debitoarei societate comercială, în faliment.
S-a mai constatat că împotriva Raportului final nr.1250 din data de 18 iunie 2008, ce fost întocmit de către lichidatorul-judiciar " GRUP" Reșița, județul C-S, privind pe debitoarea Societatea comercială " ", s-au formulat obiecțiuni de către unicul creditor al acesteia, respectiv DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună completarea Raportului final de către lichidatorul judiciar, în sensul de a se preciza în mod clar dacă se impune antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor, criticând actul atacat ca fiind incomplet și neadecvat cerințelor prevăzute la art.129 alin.(1) din Legea nr.85/2006.
Prin aceleași obiecțiuni, de către unicul creditor bugetar înscris la masa credală a debitoarei societate comercială, se menționează faptul că lichidatorul-judiciar nu s-a pronunțat în mod explicit cu privire la aplicabilitatea prevederilor art.138 din Legea nr.85/2006, precizând doar faptul că în toată procedura simplificată a insolvenței nu a deținut nici un act contabil sau de altă natură, precum și că, dacă lichidatorul consideră că nu se impune antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor să precizeze motivele pentru care nu este posibilă formularea unei acțiuni în baza art.138 din Legea nr.85/2006.
Din economia obiecțiunilor ce au fost formulate de către creditoarea bugetară C-S, s-a constatat că prin acestea se vizează în mod deosebit, atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului social al debitoarei Societatea comercială " ", în faliment, în conformitate cu prevederile art.138 alin.(1) din Legea nr.85/2006.
În raport de actele și înscrisurile de la dosarul cauzei, s-a constatat că obiecțiunile formulate de către creditoarea bugetară la Raportul final întocmit de către lichidatorul judiciar privind pe debitoarea societate comercială sunt total, nefondate.
După cum s-a mai reținut, prin Raportul final nr.1250 din data de 18 iunie 2008, de către lichidatorul-judiciar s-a considerat că sunt incidente prevederile art.138 din Legea nr.85/2006, privind antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorului social -, împrejurare față de care împotriva acestui administrator social, a formulat cerere de antrenare a răspunderii nr.1298 din data de 18 iunie 2008, întemeiată pe dispozițiile art.138 alin.(1), lit.d) din această lege.
Această cerere privind antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului -, în calitate de administrator social, pentru acoperirea pasivului debitoarei societate comercială, în faliment, s-a constatat că a fost soluționată prin prezenta sentință comercială.
În atare situație, s-au respins ca fiind neîntemeiate obiecțiunile formulate de către creditoarea C-S, împotriva Raportului final întocmit de către lichidatorul-judiciar " GRUP", prin care s-a propus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei Societatea comercială " ".
Având în vedere considerentele de mai sus, s-a constatat ca fiind aprobat Raportul final nr.1250 din data de 18 iunie 2008, întocmit de către lichidatorul-judiciar " GRUP" Reșița, prin care s-a propus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei Societatea comercială " "
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea DGFP C-S, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate ca fiind nelegală și netemeinică, admiterea obiecțiunilor și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru refacerea și completarea raportului final, respectiv pentru a putea fi promovată de către comitetul creditorilor acțiunea în răspundere materială în condițiile legii, iar în subsidiar să se dispună antrenarea răspunderii materiale a administratorului social în persoana numitului și obligarea acestuia la plata către DGFP C-S a sumei de 54.769 lei reprezentând creanțe bugetare.
În motivele de recurs creditoarea arată că are o creanță certă și având în vedere că lichidatorul nu a întocmit bilanțul, în lipsa documentelor contabile care nu s-a făcut dovada că ar fi fost ținute în conformitate cu legea, consideră că sunt incidente dispozițiile art. 138 lit.d din Legea insolvenței, coroborat cu art. 73 din Legea societăților comerciale. Se mai susține că întrucât lichidatorul judiciar nu a promovat acțiunea pe răspundere materială, ea poate fi declarată de comitetul creditorilor conform art. 138 alin.3 din lege.
Se mai arată că procedura a fost închisă prematur întrucât nu s-a putut cere avizul promovării acțiunii în răspundere materială și s-au respins obiecțiunile creditoarei ca neîntemeiate deși s-a solicitat a se preciza dacă se impune antrenarea acestei răspunderi.
Analizând recursul creditoarei prin prisma motivelor arătate în scris și conform art. 299 și urm. proc.civ. Curtea reține ca nefondată calea de atac pentru următoarele considerente:
Judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre conform cu starea de fapt și prin aplicarea corectă a legii, fără a exista motive de modificare sau casare a acesteia.
Creditoarea susține în cea mai mare parte a recursului motive ce vizează atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale debitoarei, însă în condițiile în care la judecătorul sindic lichidatorul judiciar a formulat o astfel de cerere, întemeiată pe art. 138 din lege, care de altfel a fost respinsă, creditoarea bugetară nu mai are calitatea de a invoca motive cu privire la această instituție a răspunderii cât timp nu există o cale de atac din partea lichidatorului judiciar.
Un alt motiv se referă la aplicarea art. 138 alin.3 din lege, însă în mod nejustificat creditoarea omite să arate că această dispoziție este aplicabilă doar dacă lichidatorul judiciar, ca titular principal al acțiunii în răspundere, nu a formulat cererea prevăzută la alin.1, ceea ce nu este însă cazul în speță unde așa cum s-a arătat a existat o astfel de cerere, ceea ce nu mai permite creditorilor să solicite aplicarea articolului invocat.
Procedura a fost închisă în conformitate cu art. 131 în condițiile în care nu există bunuri de lichidat și disponibil bănesc în averea debitoarei, sens în care nu se poate aprecia că măsura a fost prematură și pe de altă parte, în mod corect s-au respins și obiecțiunile aceleiași creditoare care vizau în aceleași condiții aplicarea instituției răspunderii patrimoniale a administratorilor.
Față de cele arătate mai sus și văzând art. 312.proc.civ. și art. 8 din Legea insolvenței, se va respinge ca nefondat recursul creditoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea C-S împotriva sentinței comerciale nr. 735/JS din 25.09.2008 pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului C-S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
RED./11.03.2009
TEHNORED. /11.03.2009
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL C-
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Cătălin Nicolae Șerban
