Anulare hotarare aga Spete. Decizia 343/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 343/
Ședința publică din 05.03.2009
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea ANAF prin Administrația Finanțelor Publice A, împotriva sentinței comerciale nr. 2475/09.12.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea SC SRL prin lichidator SP A, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că lichidatorul debitoarei a depus prin registratura instanței întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și, văzând că s-a solicitat judecata și în lipsă, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 2475/09.12.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a aprobat raportul întocmit de lichidatorul Casa de Insolvență A, s-a închis procedura insolvenței declanșate de creditoarea ANAF - A pentru aplicarea Legii nr. 85/2006 împotriva debitoarei SC SRL A, a fost descărcat lichidatorul de toate îndatoririle și responsabilitățile cu privire la procedura insolvenței, s-a dispus plata retribuției lichidatorului în sumă de 750 lei plus TVA lunar, pentru întreaga perioadă în care debitoarea a fost în procedura insolvenței, 07.04.2008 - 09.12.2008, plată ce s-a efectuat din fondul de lichidare prevăzut la art. 4 al4 și 5 din Legea nr. 85/2006 și tot din același fond de lichidare s-a dispus efectuarea plății către același lichidator a sumei de 104,6 lei cu titlu de cheltuieli ale procedurii.
Prin aceeași sentință s-a dispus radierea debitoarei SC SRL A din evidențele de pe lângă Tribunalul Arad și notificarea sentinței către toate părțile interesate.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că prin sentința nr. 455 din 07.04.2008 s-a admis cererea creditoarei ANAF - A pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 85/2006 împotriva debitoarei SC SRL A, s-a deschis procedura simplificată de insolvență prin intrarea direct în procedura falimentului prevăzută de Legea 85/2006 și desemnat ca lichidator provizoriu al debitoarei Societatea Profesională
Din adresa nr. -/27.05.2008 emisă de Primăria Mun. A, rezultă că debitoarea nu figurează în evidențele fiscale cu bunuri mobile sau imobile.
Prin raportul depus în ședința publică din 28 octombrie 2008, reprezentantul lichidatorului judiciar, întrucât în averea debitorului nu au fost identificate bunuri, a propus închiderea procedurii în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 precum și descărcarea lichidatorului judiciar de obligații.
Judecătorul sindic, văzând că din probele dosarului rezultă imposibilitatea acoperirii creanțelor creditoarei în valoare totală de 266.970,52 lei și a cheltuielilor de lichidare, datorită împrejurării că debitoarea nu deține bunuri iar cheltuielile administrative ale procedurii se ridicaseră deja la suma de 104,6 lei reprezentând contravaloarea anunțurilor și creditorii nu s-au oferit să avanseze sumele corespunzătoare în acest sens, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 a aprobat raportul lichidatorului judiciar și a procedat la închiderea procedurii insolvenței declanșată împotriva debitoarei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea A, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii cererii de închidere a procedurii insolvenței formulată de către lichidator și trimiterii cauzei la același tribunal pentru continuarea procedurii insolvenței asupra debitoarei SC SRL. În motivare această recurentă a arătat că Raportul final și bilanțul de închidere nu au fost comunicate creditorilor, deși judecătorul sindic a avut obligația convocării adunării creditorilor în termen de 30 de zile de la afișarea raportului final, conform art. 129 din Legea 85/2006, pentru a da posibilitatea acestora de a formula obiecții la acest raport, neîndeplinirea acestei obligații fiind un motiv de casare a hotărârii de închidere a procedurii.
O altă critică a aceleiași recurente se referă la faptul că judecătorul sindic nu a depus toate diligențele pentru a verifica existența eventualelor bunuri ale debitoarei și nu s-a constatat cu certitudine că nu sunt persoane cărora să le fie imputabilă cauzarea stării de insolvență a debitoarei. Altfel, ar fi fost necesară atragerea răspunderii fostului administrator al societății debitoare conform art. 138 din Legea 85/2006.
În cauză a formulat întâmpinare lichidatorul judiciar Casa de Insolvență A, solicitând respingerea recursului ca nefundat și nelegal.
În motivare se arată că au fost efectuate demersuri pentru identificarea bunurilor mobile sau imobile supuse impozitării cu care debitoarea ar figura în evidențele fiscale ale Direcției Venituri din cadrul Primăriei Mun. A, constatându-se faptul că debitoarea nu figurează cu nici un fel de bun mobil sau imobil.
Totodată, lichidatorul judiciar a procedat în temeiul prevederilor art. 48 din Legea cadru la notificarea tuturor instituțiilor bancare din România în vederea identificării și indisponibilizării conturilor debitoarei dar nu au fost identificate disponibilități financiare în averea debitoarei, iar creditoarea A nu a înțeles să avanseze sumele corespunzătoare, necesare continuării procedurii, astfel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Se mai arată că, creditorii au fost notificați în vederea exprimării poziției în scris cu privire la propunerea lichidatorului judiciar de închidere a procedurii, creditorii astfel notificați, fiind încunoștiințați despre posibilitatea avansării cheltuielilor necesare continuării procedurii.
Totodată, se arată că în condițiile art. 59 (1) din Legea 85/2006 a fost întocmit Raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență a debitoarei, raport întocmit în lipsa documentelor prevăzute de art. 28 din Legea cadru, neputând fi stabilită limita sumei pentru care răspunderea revine administratorului, motiv pentru care lichidatorul judiciar nu a procedat la formularea unei astfel de acțiuni. În acest sens, în temeiul prevederilor art. 147 din Legea cadru a fost formulată plângere penală împotriva fostului administrator al debitoarei pentru nepredarea documentelor financiar contabile și ale actelor societății.
Față de prevederile art. 132 alin.2 din Legea 85/2006, lichidatorul judiciar apreciază că recurenta se află într-o eroare, cererea de închidere a procedurii formulată de lichidator a fost formulată în temeiul prevederilor art. 131 din Lege, situație în care nu poate fi vorba de un raport final ce necesita a fi comunicat administratorului special al debitoarei și creditorilor acesteia.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Acesta a fost temeiul juridic care a stat la baza pronunțării sentinței recurate, fapt care rezultă și din motivarea judecătorului sindic, iar nu prevederile art. 132 al. 2 din Legea nr. 85/2006, raportate la dispozițiile art. 129 din lege, invocate de recurentă, care nu au avut incidență în cauză.
Din acest motiv, nu se punea problema convocării adunării generale a creditorilor în termenul fixat de art. 129 al. 1 din Legea nr. 85/2006 și nici a comunicării cu creditorii a raportului final, dat fiind că nu erau aplicabile în cauză prevederile art. 129 din Legea insolvenței.
Pe de altă parte, creditoarea critică în esență sentința recurată și pentru motivul că nu a fost atrasă răspunderea administratorului social al debitoarei și că nu a avut posibilitatea formulării unei cereri de autorizare a introducerii unei acțiuni în conformitate cu prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește cererea creditoarei de a fi angajată răspunderea administratorului debitoarei, potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006 aceasta se poate face ca regulă numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție în condițiile art. 138 al. 3 din lege (conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie).
Întrucât potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006 "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului", iar creditorii nu mai au potrivit actualei reglementări calitatea procesuală activă de a solicita aplicarea prevederilor art. 138 față de membrii organelor de conducere ai debitoarei, criticile recurentei legate de problema aplicării art. 138 din lege sunt nefondate, având în vedere și temeiul închiderii procedurii, respectiv art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarea neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul creditoarei a Municipiului A împotriva sentinței civile nr. 2475/09.12.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 05.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Dr.
GREFIER
RED.MB/16.03.2009
TEHNORED. /16.03.2009
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL ARAD
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Cătălin Nicolae Șerban
