Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 388/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.388R
Ședința publică de la 27 martie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE I -
JUDECĂTOR 1: Iulia Prelipcean
JUDECĂTOR 2: Aurică Avram
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 B, împotriva sentinței comerciale nr.4839/14.12.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - PRO IMPORT EXPORT SRL prin lichidator judiciar, și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Având în vedere că recurenta prin cererea de recurs, a solicitat judecata în lipsă Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberand asupra recursului, constata urmatoarele:
Prin sentinta comerciala nr. 4839/14.12.2007, pronuntata de Tribunalul București, Sectia a VII a Comerciala in Dosar nr-, JUDECĂTOR 3: Veronica Dănăilă l-sindic a respins ca nefondata cererea promovata de catre creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B, avand a obiect antrenarea raspunderii personale patrimoniale a paratului Hoara, administratorul debitoarei Pro Import Export, iar in temeiul art. 131 din Legea nr.85/2006 a dispus inchiderea procedurii insolventei desfasurate impotriva debitoarei, lunad totodata toate masurile subsecvente acesteia.
Spre a hotari astfel, prima instanta a retinut ca potrivit art. 1169 Cod civil, autorul unei cereri in justitie are sarcina dovezii celor afirmate, in timp ce in cauza Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B s-a limitat la invocaea generica a unor aspecte de ordin theoretic privind conditiile de formulare a unei cereri intemeiate pe dispozitiile art. 138 din Legea nr.85/2006. A aratat prima instanta ca afirmarea faptelor enumerate de art. 138 din Legea nr.85/2006 si existenta uni prejudiciu sunt doar doua din conditiile de temeinicie a unei cereri promovate in acest temei, care nu suprima necesitata dovedirii, de cate autorul cererii raportul de cauzalitate intre fapte si neacoperirea datoriilor exigibile ale debitorului aflat in procedura insolventei. S-a mai subliniat ca reclamanta Administrația Finanțelor Publice Sector 2 Baf acut doar afirmatii cu privire la savarsirea de catre paratul Hoara a faptelor reglementate prin art. 138 lit. c) si d) din Legea nr.85/2006, nesustinute pe nici un element probator.
Totodata, fata de dispozitiile art. 131 din Legea nr.85/2006, constaand ca inpatrimoniul debitoareu nu se afla bunuri valorificabila pentru acoperirea pasivului inregistrat al Pro Import Export, judecatorul-sindic a luat masura inchiderii procedurii si celelalte masuri subsecvente acesteia.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B, solicitand modificarea in parte a sentintei comerciale pronuntate in sensul admiterii cererii intemeiate pe art. 138 din Legea nr.85/2006, cu motivarea hotararea instantei s-a intemeiat pe o gresita palicare a legii la situatia de fapt.
Recurenta a aratat ca dupa deschiderea procedurii generale a insolventei, prin sentinta comerciala nr. 26/09.01.2006, a fost intocmit, in cursul procedurii tabelul definitiv consolidate al creantelor impotriva debitoarei Pro Import Export, in cadrul caruia Administrația Finanțelor Publice Sector 2 Baf ost inregistrata cu o creanta totala de 88.439 lei, alaturi de Inspectoratul TERITORIAL D E Munca, inregistrat cu o creanta de 4 lei, creanta care au ramas neacoperita in cadrul porcedurii de lichidare a averii debitoarei, in masura in care lichidatorul a aratat in rapoartele intocmite ca aceasta nu detine in patrimoniu bunuri valorificabile.
Astfel, recurenta a considerat ca, de vreme ce creantele inscrise in tabelul definitiv nu au fost acoperite, este deplin justificat dreptul sau de a solicita raspunderea parsonala a fostului administrator al debitoarei, intrucat acesta a cheltuit fonduri inseminate pntru salarii, deplasari, abonamente telefonice si nu a incercat niciun moment sa ia masuri pentru redresarea activitatii societatii, echivalent unui management defectuos lipsit de elemente de planificare a veniturilor si de control a cheltuielilor.
Recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 2 Bas ubliniat ca reprezentantii Pro Import Export nu au depus declaratiile privind obligatiile bugetare ale societatii si nici bilanturile contabile incepand cu anul 2002, fapte pentru care raspund potrivit legii contabilitatii.
In aceste conditii s-a considerat de catre autorul cererii de recurs ca nedepunerea documentelor contabile este de natura sa jusifice prezumtia ca paratul Hoara a avut intentia de a se sustrage controlului fiscal, existand chiar posibilitatea ca debitele reale sa fie mai mari decat cele efectiv inregistrate la masa credala a falitei, iar raspunderea celor responsabili trebuie apreciata dupa regulile raspunderii madnatului commercial, potrivit dispozitiilor ar. 72 din Legea nr. 31/1990.
S-a aratat ca nu doar ca faptele imputate intimatului Hoara se circumscriu enumerarii din art. 138 din Legea nr.85/2006, dar este evident ca aceastea ua contribuit la starea de insolventa a Pro Import Export, aspect de natura a implini exigenta intrunirii concomitenta a tuturor elementelor raspunderii civile delictuale solocitate de care Administrația Finanțelor Publice Sector 2
In masura in care criticile aduse de catre recurenta in recursul formulat vizeaza aspecte de natura a pune in discutie temeinicia si legalitatea hotararii instantei de fond, Curtea va raspunde acestora prin formularea urmatoarelor considerente:
Răspunderea reglementată de art. 138 al Legii nr. 85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra administratorilor, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, acestia au contribuit la ajungerea societății debitoare în stare de insolvență. In acest sens, Curtea infirma caracterul considerat relevant de catre recuranta, al imprejurarii ca neacoperirea creantelor proprii da deplina justificare cerereii de antrenarea a raspunderii civila a fostului administrator al debitoarei, dl. Hoara.
Natura juridică a răspunderii administratorilor unei societati comerciale este aceea a unei răspunderi speciale, intrucat mandatul acestuia are un dublu caracter, conventional si legal. Cu toate acestea, data fiind, in principal functia reparatorie a acestei raspunderi dar si plecand de la dominanta ca administratorul are, in principal, acele functii pe care legea le da in sarcina sa, precum si de la modalitatea in care legiuitorul reglementeaza aceasta institutie prin indentificarea, in continutul textului de lege a elementelor care, in mod clasic compun raspunderea civila delictuala, raspunderea reglementata de art. 138-142 din Legea nr.85/2006 trebuie apreciata particular, doar in masura in care ea este un gen al speciei generale pe care o reglementeaza art. 998-999 Cod civil.
In aceasta masura, proba tuturor elementelor care compune aceasta raspundere, fapta, autoratul, prejudiciul, legatura cauzala intre fapta si prejudiciu si vinovatia, incumba, dupa regula stabilita in art. 1169 Cod civil, reclamantului, autorului cererii in raspundere, asa cum a subliniat si instanta de fond in considerentele hotararii pronuntate.
Curtea observa ca cererea formulata in cauza de catre Administrația Finanțelor Publice Sector 2 se intemeiaza pe art. 137 lit. c si d, fara insa ca faptele imputate paratului Hoara sa fie individualizate sub aspectul determinarii acelor elemente obiective care intra in continutul lor.
Afirmatiile de ordin general cum ar fi aceea ca netinerea contabilitatii (prezumata dupa imprejurarea ca documentele contabile nu au fost puse la dipozitia lichidatorului sau a institutiilor statului) denota un dezinteres evident in organizarea activitatii societatii debitoare de natura a provoca insolventa, sau plata salariilor sau costul serviciilor curente ale societatii prezuma continuarea activitatii debitoarei Pro Import Export in interesul personal al paratului, activitati care au dus la iminenta insolventei, nu sunt aspecte de natura a individualiza si caracteriza suficient elementele raspunderii intemeiate pe art. 138 din Legea nr.85/2006.
Curtea arata ca, in cazul literei c) din art. 138, afirmatiile reclamantei trebuie sa circumstantieze natura activitatilor desfasurate de catre administrator, alaturi de imprejurarea ca acestea au fost actiuni constiente si deliberate, directionate in sensul in care paratii au obtinut sau au intentionat obtinerea unor avantaje personale in detrimentul societatii al carei colaps financiar devenea, in aceste conditii, previzibil. Or, din analiza cererii formulate de catre Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B in fata instantei de fond, rezulta ca singurul argument oferit de catre acesata creditoare consta in imprejurarea ca paratul a facut plata unor obligatii societare de natura a caracteriza un management defectuos prin neplanificarea veniturilor si lipsa de control asupra cheltuielilor, ceea ce nu se circumsrie in temeiul de drept care a intemeiat cererea in justitie.
In ce priveste intemeierea cererii Administrației Finanțelor Publice Sector 2 pe litera d) a art. 138 din Legea nr.85/2006, Curtea retine ca aceste creditoare arata in special ca paratii nu au tinut contabilitatea debitoarei in conformitate cu legea (concluzie perzumata din faptul constatat ca administratorii nu au pus la dipozitia adminitratorului judiciar si a lichidatorului documentele enumerata de art. 28 din Legea nr.85/2006 si ca nu au efectuat raportarile bilantiere anuale incepand cu anul 2002), lucru care a dus la nedeclararea datoriilor fata de bugetul de stat cu consecinta neplatii acestora.
Chiar daca, sub aspect probatoriu, neprezentarea documentelor contabile catre lichidator poate prezuma netinerea contabilitatii, reclamanta trebuia sa realizeze in cauza proba elementului imediat, legatura cauzala intre aceste fapt si provocarea insolventei. Tinerea contabilitatii reflecta, in mod normal, inregistrarea tuturor operatiunilor efectuate de catre debitor si ofera participantilor la procedura posibilitatea verificarii lor sub aspectul legalitatii, insa organizarea si tinerea contabilitatii in conformitate cu legea nu da garantia solvabilitatii, asa cum netinerea ei nu poate fi considerata cauza imediata sau mediata a insolventei. Instantei nu-i este permis un artificiu care sa considere, in lipsa altor elemente, ca netinerea contabilitatii este de natura, in toate cazurile, sa determine insolventa, de aceea, simpla situatie constatata a netinerii contabilitatii nu este suficenta pentru antrenarea acestei raspunderi.
Curtea mai impune si sublinierea ca existenta unor creante neacoperite in procedura valorificarii bunurilor debitorului in faliment, fie ele si bugetare, nu intemeiaza admiterea cererii de antrenare a raspunderii administratorilor, deoarece prejudiciul la care instanta se va raporta in analiza temeinicei unei astfel de cereri este raportat la starea de insolventa a debitorului, iat nu la suma creantelor neacoperite prin lichidare.
De aceea, fata de considerentele aratate in aceasta dezizie, Curtea apreciaza recursul formulat in cauza neintemeiata si il va respinge, in aplicarea dispozitiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2impotriva sentinței comerciale nr. 4839/14.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, in contradictoriu cu, PRO IMPORT EXPORT si INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCA, ca nefondat.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica astazi, 27.03.2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
I - - -
GREFIER,
- -
Red jud. VD/2 ex/31.03.2008
Jud fond:, Tribunalul București
Președinte:Iulia PrelipceanJudecători:Iulia Prelipcean, Aurică Avram, Veronica Dănăilă
