Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 390/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.390R
Ședința publică de la 27 martie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE I -
JUDECĂTOR 1: Iulia Prelipcean
JUDECĂTOR 2: Aurică Avram
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.381/19.11.2007, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații SOCIETATEA AGRICOLĂ prin lichidator judiciar SC și BANCA INTERNAȚIONALĂ A RELIGIILOR - SUCURSALA A prin lichidator judiciar SC SA ().
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Având în vedere că recurenta prin cererea de recurs, a solicitat judecata în lipsă Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberand asupra recursului, sonstata urmatoarele:
Prin sentinta comerciala nr. 381/19.12.2007 pronuntata de Tribunalul Teleorman in Dosar nr-, JUDECĂTOR 3: Veronica Dănăilă l-sindic a respins obiectiunile creditoarei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului la raportul final al lichidatorului, a admis propunerea lichidatorului judiciar al debitoarei Societatea Agricolă si, in consecinta, a dispus inchiderea procedurii falimentului desfasurat impotriva acesteia, luand toate masurile subsecvente inchiderii procedurii.
Pentru a hotari astfel, judecatorul-sindic a retinut ca dupa intrarea in faliment a debitoarei, cu ocazia efectuarii inventarului bunurilor aflate in patrimoniul debitoarei s-a constatat ca aceasta detine un imobil, folosit ca sediu administrative si trei utilaje, in comun cu alte doua societati agricole, bunuri care au fost vandute, iar lichiditatile obtinute au fost distribuite intre coproprietari.
Astfel lichidatorul judiciar desemnat in cauza a intocmit raportul final, depus la dosar la 18.06.2007 in cuprinsul caruia s-a aratat ca nu mai sunt bunuri valorificabile si propunand inchiderea procedurii falimentului debitoarei Societatea Agricolă.
Judecatorul-sindic a retinut ca principalele obiectiuni formulate de catre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului la raportul final au avut in vedere imprejurarea ca acesata nu cuprinde referiri la cauzele care au determinat insolventa si analiza oportunitatii formularii unei cereri intemeiate pe dispozitiile art. 138 din Legea nr.85/2006 si le-a apreciat ca nefondate, de vreme ce in rapoartele anterioare, aceste aspecte au fost analizate in mod necontestabil de catre lichidator.
In final, in temeiul art. 312 din Legea nr.85/2006, constatand ca in patrimoniul debitoarei nu mai sunt bunuri valorificabile in procedura falimentului prin lichidarea celor existente si distribuirea sumelor obtinute, instanta de fond a admis propunerea lichidatorului si a dispus inchiderea procedurii falimentului, luand si masurile subsecvente.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului solicitand modificarea in tot a hotararii pronuntate, in sensul admiterii obiectiunilor AVAS la raportul final al lichidarii si dispunerea continuarii procedurii cu obligarea lichidatorului la completarea raportului final cu analiza detaliata a faptelor prevazute de art. 138 din Legea nr.85/2006 si obligarea sa la convocarea sedintei Comitetului creditorilor in vederea analizarii oportunitatii formularii unei cereri intemeiate pe dispozitiile art. 138 din legea insolventei.
In motivarea recursului sau recurenta a aratat ca hotararea atacata a fost data cu aplicarea gresita a legii.
Astfel, in dezvoltarea acestei critici, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a aratat ca masura inchiderii procedurii falimantului Societatii Agricole nu este legala, cata vreme nu toate datoriile acestei debitoare au fost achitate, prin incalcarea rolului activ de catre judecatorul-sindic.
In masura in care costatarile lichidatorului sau rezumat la aprecierea ca "in cadrul analizei economico-financiare facuta si a procedurii de lichidare nu s-au constatat fenomene care sa impuna atragerea raspunderii materiale a membrilor organelor de conducere prevazute de art. 138", recurenta a considerat ca respingerea obiectiunilor formulate de catre aceasta parte este intemeiata pe o aplicare gresita a legii, art. 20 alin. 1 lit. b) si art. 25 lit. a) din Legea nr.85/2006, conform cu care lichidatorul are obligatia de a analiza amanuntit cauzele si imprejurarile care au dus societatea in insolventa, cu mentionarea persoanelor care se fac responsabile pentru aceasta.
A mai subliniat recurenta ca recunoasterea exercitiului dreptului sau la actiune nu este asigurata in conditiile in care raportul lichidatorului nu cuprinde referiri exacte cu privire la aceste imprejurari, iar in cazul in care raportul lichidatorului a omis aceste analize, se impunea o convocare a sedintei Comitetului creditorilor pentru analiza oportunitatii formularii unei astfel de cereri, instanta de fond manifastand pasivitate in raport cu obligatiile instituite prin art. 129 Cod procedură civilă.
Astfel, recurenta apreciaza deplin intemeiate obiectiuile sale si solicita, prin rejudecare, admiterea lor si obligarea lichidatorului la compterarea raportului final in masura criticilor aduse acestuia.
Recursul nu este fondat pentru urmatoarele considerente:
Hotararea instantei de fond, prin care a dispus inchiderea procedurii nu are nicio legatura cu achitarea sau nu a datoriilor inscrise in tabelul definitiv al creantelor detinute impotriva Societatii Agricole.
Aceasta hotarare a fost jusificata de art. 132 alin. 2 din Legea nr.85/2006 si intemeiata pe constatarea factuala a primei instante potrivit cu care nicio justificare nu prezuma continuarea procedurii in situația în care toate bunurile identificate în patrimoniul debitoarei au fost valorificate. Așadar, textul legal evocat anterior permite închiderea procedurii, în situația aprobării raportului final și a distribuirii sumelor obținute în urma valorificării bunurilor falitei, chiar dacă nu sunt acoperite integral creanțele înscrise în tabel, legea distingând sub acest aspect, în art. 133.
In ce priveste critica adusa modalitatii in care prima instanta a solutionat obiectiunile formulate de catre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Curtea va pleca de la chiar argumentele in drept evocate de catre recurenta.
Astfel, potrivit art. 21 alin. 1 din Legea nr.85/2006, administratorul judiciar, iar dupa intrarea in faliment, lichidatorul, are obligatia intocmirii unui rapoartelor lunare de activitate, intre care, potrivit art. 25 lit. a) din Lege se inscrie raportul amanuntit asupra cauzelor si imprejurarilor care au determinat insolventa, cu mentionarea persoanelor carora aceasta le-ar fi imputabila si a existentei premiselor pentru formularea unei cereri intemeiate pe dispozitiile art. 138 din Legea nr.85/2006, daca raportul cu acest obiect nu fusese deja intocmit de catre adminstratorul judiciar, pana la intrarea in faliment.
In considerarea numarului multiplu al rapoartelor pe care lichidatorul judiciar este dator a le intocmi în functie de operatiunile desfasurate si in raport cu succesiunea actelor pe care acesta le desfasoara, atat sub aspect procesual, cat si material, raportul care identifica motivele insolventei, persoanele considerate vinovate si oportunitatea formularii unei cereri intemeiate pe dispozitiile art. 138 din Legea nr.85/2006 se situeaza anterior celui final, de care se distinge.
Potrivit art. 129 din Legea nr.85/2006, raportul final este un act care, potrivit datelor obligatorii pe care le contine, refera judecatorului-sindic situatiile financiare rezultate ca urmare a lichidarii bunurilor debitorului, situatia distribuirilor realizate, sumele reziduale si destinatia lor, legiuitorul nelegand de acest moment al procedurii necesitatea analizarii cauzelor si imprejurarilor care au determinat insolventa, de vreme ce, in succesiunea actelor, in mod firesc, aceste aprecieri se insereaza in continutul unor rapoarte anterioare.
Or, din analiza intregului dosar al instantei de fond, rezulta ca la 29.04.2007 adminstratorul judiciar a prezentat in raportul consemnat la dosar cauza primordiala a insolventei, act care a indeplinit conditiile de publicitate pentru ca cei interesati, creditorii din procedura, sa poate sa analizeze oportunitatea sau necesitatea formularii unei cereri intemeiate pe dispozitiile art. 138 din Legea nr.85/2006.
De asemenea, Curtea infirma temeinicia sustinerii recurentei potrivit cu care instanta de fond avea obligatia, in exercitarea rolului sau activ, de a impune lichidatorului obligatia de a convoca o sedinta a Comitetului creditorilor pentru analiza oportunitatii formularii unei cereri intemeiate pe dispozitiile art.138 din Legea nr.85/2006.
Din modalitatea in care legiuitorul reglementeaza regimul procesual al acestei actiuni, Curtea subliniaza regula potrivit cu care promovarea unei asemenea actiuni este data in sarcina administratorului sau a lichidatorului judiciar. In masura in care cel ce are o legitimare procesuala principala ramane pasiv in promovarea acestei actiuni, iar aceasta pasivitate este de natura a fi in detrimentul creditorilor, legea recunoaste o legitimare secundara si conditionata Comitetului creditorilor in formularea acestei cererei independent de convocarea lor in sedinta la initiativa lichidatorului.
In acest context, Curtea subliniaza ca lichidatorul nu are obligatia legala a convocarii, pe aceste temeiuri, a sedintei Comitetului creditorilor a caror intinativa de a actiona pentru angajarea raspunderii celor considerati responsabili pentru instalarea insolventei este independenta si liberala,a fotiori, judecatorul-sindic nu are obligatia de a impune lichidatorului organizarea unei asemenea sedinte.
In considerarea argumentelor prezentate, Curtea apreciaza motivele recursului nefondata si astfel, il va respinge, potrivit art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statuluiimpotriva sentinței comerciale nr. 381/19.11.2007 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-, in contradictoriu cu intima ții SOCIETATEA AGRICOLĂ "" prin lichidator judiciar și BANCA INTERNAȚIONALĂ A RELIGIILOR prin lichidator judiciar, ca nefondat.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica astazi, 27.03.2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
I - - -
GREFIER,
- -
Red jud. VD/2 ex/31.03.2008
Jud fond:, Tribunalul Teleorman
Președinte:Iulia PrelipceanJudecători:Iulia Prelipcean, Aurică Avram, Veronica Dănăilă
