Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 41/2010. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal

DOSAR -.- -

DECIZIA -.41/Com/2010 -

Ședința publică din 21 ianuarie 2010

PREȘEDINTE: Filimon Marcela JUDECĂTOR 2: Marinescu Simona

- - - JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela

- - - judecător

- - - grefier

Pe rol fiind soluționarea recursului comercial d eclarat de RECURENT - CREDITOR AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - B, STR.-, nr. 9-11, în contradictoriu cu INTIMAT - DEBITOR SC SRL PĂDUREA NEAGRĂ STR.- -.1, J-, CUI -- PRIN LICHIDATOR - B, STR.-, nr. 11, Județ B, părți în litigiu fiind și INTIMAT - CREDITOR DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - O, nr. 2, Cod poștal -, Județ B și INTIMAT OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR - O, STR.- -, nr. 11, Județ B, împotriva Sentinței nr.1429/F/2009, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiect Legea nr.64/1995 - angajare răspundere a membrilor organelor de conducere.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat în reprezentarea administratorului intimatei debitoare, în baza împuternicirii avocațiale nr.3 din 20.01.2010, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței faptul că recursul este scutit de plata taxelor de timbru și este la primul termen, după care:

Reprezentantul administratorului intimatei debitoare arată că din eroare nu a fost trecut în sentință și deci nu a fost citat. Solicită respingerea recursului împotriva sentinței de închidere a procedurii.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND

Asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:

Prin Sentința nr.1429/F/2009, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr- au fost respinse obiecțiunile formulate de către creditoarea AVAS și în temeiul art.131 din legea privind procedura insolvenței s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei SC SRL Pădurea Neagră și radierea acestei societăți din registrul comerțului.

Lichidatorul judiciar a fost descărcat de orice îndatoriri și responsabilități și s-a încuviințat onorariul lichidatorului B în sumă de 9.700 lei.

Pentru a pronunța astfel, judecătorul sindic a reținut că, în ceea ce privește solicitarea de a se pune în vedere lichidatorului să înceapă executarea silită a sentinței prin care s-a dispus atragerea răspunderii administratorului special, s-a constatat că această sentință a fost recurată, recursul a fost admis și sentința a fost modificată în totalitate în sensul respingerii cererii de antrenare a răspunderii. Dat fiind că nu exista o sentință care să poată fi pusă în executare silită, instanța a respins obiecțiunile.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal a formulat recurs recurenta AVAS, solicitând modificarea sentinței, în sensul respingerii cererii lichidatorului de închidere a procedurii falimentului și dispunerii ca închiderea procedurii să fie făcută după ce au fost anexate dovezile de insolvabilitate a fostului administrator al societății, concomitent cu autorizarea AVAS pentru executarea în totalitate a sentinței privind angajarea răspunderii patrimoniale a acestuia.

În motivarea recursului, recurenta a arătat că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a disp. art.138-142 din Legea nr.85/2006.

Arată recurenta că în fapt a fost dispusă angajarea răspunderii patrimoniale în contradictoriu cu fosta conducere a debitoarei, aceasta fiind obligată la suportarea pasivului falitei.

Sentința recurată a fost dată cu aplicarea greșită a disp. art.138 și art.142 alin.1 raportate la cele ale art.135, art.2 și art.5 alin.1 din Legea nr.85/2006 fiind o consecință a interpretării greșite a textelor de lege menționate.

Procedura de instituire a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale faliților este parte componentă a procedurii prevăzute de Legea nr.85/2006.

Hotărârea prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului se pronunță în raport cu debitorul, creând astfel un drept de creanță al acestuia față de membrii organelor sale de conducere pentru sumele cu care instanța i-a obligat și nu dă naștere unui drept de creanță al creditorilor față de organele sus-menționate.

Sumele recuperate în urma punerii în executare a hotărârilor pronunțate de judecătorul sindic prin care s-a instituit răspunderea membrilor organelor de conducere ale falitului sunt destinate în caz de faliment pentru acoperirea pasivului fiind distribuite de lichidatorul judiciar conform art.121 din Legea nr.85/2006.

Întreaga procedură de valorificare a bunurilor debitorului, de recuperare a creanțelor falitului și de distribuire a sumelor obținute în cadrul acestei lichidări este în sarcina lichidatorului judiciar.

În acest context legislativ, motivația instanței de fond care a dispus închiderea procedurii de faliment fără a dispune mai întâi punerea în executare de către lichidatorul judiciar a sentinței prin care a dispus atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului falitei este nu numai greșită ci și nelegală întrucât din analiza textelor de lege sus-menționate rezultă că executarea silită a membrilor organelor de conducere ale debitorilor aflați sub incidența Legii nr.85/2006 pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială conform dispozițiilor art.138, se efectuează de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii de lichidare judiciară prin intermediul executorului judecătoresc.

Din analiza gramaticală a disp. art.142 alin.2 din Legea nr.85/2006 în care se arată că "după închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile acestei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat, pus la dispoziția sa de către lichidator", rezultă că acest text de lege poate fi interpretat în sensul că executarea silită trebuie începută de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr.85/2006 și că ar putea fi continuată după închiderea procedurii de faliment de creditori în cadrul procedurii de executare silită instrumentată de executorul judecătoresc.

Consideră că interpretarea corectă a acestui text de lege trebuie făcută în sensul că executarea silită a persoanelor prevăzute de art.138 alin.1 pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială, trebuie efectuată de lichidatorul judiciar prin intermediul executorului judecătoresc numai în cadrul procedurii de faliment, deoarece art.142 alin.2 cuprinde dispoziții care nu pot fi puse în aplicare după închiderea procedurii de faliment.

Lichidatorul judiciar nu s-a conformat dispozițiilor legale menționate mei sus, nu a încercat să pună în executare prin intermediul executorului judecătoresc sentința de angajare a răspunderii patrimoniale a fostului administrator, nerecuperând nici măcar parțial creanța pe care o avea față de societate și nu a făcut dovada că s-a uzat de toate formele executării silite, urmată de un certificat de insolvabilitate eliberat de executor.

În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.5 și 9; art.3041Cod de procedură civilă; art.12, art.138 și art.142 alin.1 din Legea nr.85/2006.

Examinând sentința recurată, raportat la motivele de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța reține că recursul este nefondat, urmând a fi respins și menținută ca legală și temeinică sentința recurată, pentru următoarele considerente:

După cum rezultă din cuprinsul cererii de recurs formulate de recurenta AVAS, motivele recursului se circumscriu la un singur aspect, respectiv necesitatea punerii în executare a sentinței de atragere a răspunderii administratorului societății debitoare, anterior închiderii procedurii de către judecătorul-sindic.

Or, din această perspectivă, recursul formulat apare ca fiind vădit nefondat, în condițiile în care sentința comercială nr. 731/F/2008 a Tribunalului Bihor, prin care a fost admisă cererea de atragere a răspunderii formulată de creditoarea AVAS împotriva administratorului societății debitoare, a fost modificată în totalitate de prin decizia nr. 186/C/2009 a Curții de Apel Oradea, în sensul respingerii cererii creditoarei, pentru lipsa calității procesuale active a acesteia.

Prin urmare, raportat la acest aspect, nu se mai impun a fi analizate motivele de recurs ale recurentei, câtă vreme acestea se bazează pe o situație juridică neconformă cu realitatea.

Pentru aceste motive, nefiind aduse alte critici sentinței prin care s-a dispus închiderea procedurii în temeiul art. 131 din Legea 85/2006, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi respins recursul ca nefondat și menținută ca legală și temeinică sentința recurată.

Se va lua act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

RESPINGE ca nefondat recursul declarat de RECURENT - CREDITOR AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - B, STR.-, nr. 9-11, în contradictoriu cu INTIMAT - DEBITOR SC SRL PĂDUREA NEAGRĂ STR.- -.1, J-, CUI -- PRIN LICHIDATOR - B, STR.-, nr. 11, Județ B, împotriva Sentinței nr.1429/F/11.06.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, pe care o menține în totul.

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică, azi 21 ianuarie 2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER

Red.dec.; 27.01.2010

Jud. fond.

Tehnored.; 28.01.2010; 6 ex.

- 4 exemplare comunicate cu:

- RECURENT - CREDITOR AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - B, STR.-, nr. 9-11

- INTIMAT - DEBITOR SC SRL PĂDUREA NEAGRĂ STR.- -.1, J-, CUI --PRIN LICHIDATOR - B, STR.-, nr. 11, Județ

- INTIMAT - CREDITOR DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - O, nr. 2, Cod poștal -, Județ B și

- INTIMAT OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR - O, STR.- -, nr. 11, Județ B, împotriva Sentinței nr.1429/F/2009, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-,

- emise la ___. ___. _____; la expediție la ___. ___. _____

Președinte:Filimon Marcela
Judecători:Filimon Marcela, Marinescu Simona, Sotoc Daniela

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 41/2010. Curtea de Apel Oradea