Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 414/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.414/C/2008 -
Ședința publică din 6 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Ovidiu Blaga-JUDECĂTOR 2: Ioana Dina Tătar
JUDECĂTOR 3: Florica
JUDECĂTOR: -
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului comercial d eclarat de recurenta creditoareDirecția Generală a Finanțelor Publicecu sediul în O, str.- nr.2 B, județ B, Cod poștal -, în contradictoriu cu intimatulOficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihorcu sediul în O,-, județ, intimata debitoare Societatea de Producție, Comerț și Servicii Prestarea SRL, J-, CUI -, cu sediul în de B, nr.153, județ Bprin lichidator Cabinet Insolvențăcu sediul în O,-, Județ B și intimatul pârât domiciliat în comuna, De B, nr.153, Județ B, împotriva sentinței nr.483/F din 20.05.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiectangajarea răspunderii membrilor organelor de conducere (Legea 64/1995 art.137).
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, după care:
Instanța, considerând cauza lămurită, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.483/F din 20.05.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora respins cererea formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Pentru atragerea răspunderii administratorului societății debitoare, trebuie întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv existența unui prejudiciu, unei fapte ilicite săvârșite cu vinovăție și a legăturii de cauzalitate între acestea.
Mai mult, potrivit art.138 din Legea 85/2006, privind procedura insolvenței, ce a abrogat Legea nr. 64/1995, atragerea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere este condiționată, pe lângă dovedirea elementelor anterior menționate, și de existența unei legături de cauzalitate între fapta săvârșită și starea de insolvență.
Textul de lege prevede explicit că "judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului să fie suportat de membrii organelor de supraveghere sau de conducere din cadrul persoanei juridice, sau de orice altă persoană ce a cauzat starea de insolvență prin una din următoarele fapte c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridica la încetarea de plăți; d) au ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea ":
Aceste elemente ale răspunderii nu sunt prezumate, ele trebuind să fie dovedite.
Împrejurarea că fapta administratorului pârât de a nu depune declarațiile de impozite și taxe la organul fiscal așa cum prevede art.27 al.1, art.30 al.1 din 82/1991, respectiv la ORC B, nu este prin ea însăși o faptă care să atragă automat antrenarea răspunderii în temeiul legii insolvenței, ci trebuie analizată în contextul expus anterior și avut în vedere de legiuitor când a stabilit condițiile pentru a opera această răspundere.
În speță, deși creditoarea a invocat săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 lit.c, din Legea 85/2006, s-a limitat la simple afirmații fără a dovedi că pârâtul a dispus în interes propriu continuarea unei activități ce ducea în mod vădit la încetarea de plăți. Această împrejurare presupune dovedirea faptelor care au servit interesului personal urmărit de pârât, ceea ce nu reiese din niciunul din înscrisurile de la dosar.
Cea de a doua faptă imputată, respectiv aceea de a fi ținut o contabilitate fictivă, de a fi făcut să dispară unele documente contabile sau de a nu fi ținut contabilitatea potrivit legii (art.138 lit.d), chiar dacă ar putea fi reținută teoretic în vreuna din ipoteze, pentru a antrena răspunderea trebuie dovedită legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită și starea de insolvență, ceea ce nu s-a făcut.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, solicitând admiterea recursului și casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că, în mod netemeinic și nelegal, judecătorul sindic a dispus respingerea cererii formulate de creditoarea DGFP B, pe motiv că, nu există dovezi care să susțină aplicarea prevederilor art.183 alin.1 lit."c și d"din Legea nr.85/2006 și că nu există legătură de cauzalitate între fapta săvârșită și starea de insolvență.
Apreciază recurenta astfel că, este indubitabil faptul că, administratorul debitoarei SC"- "SRL, a contribuit la ajungerea debitoarei în starea de insolvență, deoarece nu și-a îndeplinit obligațiile, iar prin fapta sa a creat bugetului de stat un prejudiciu însemnat, a cărui existență rezultă din starea de încetare de plăți în care a ajuns debitoarea și din împrejurarea că obligațiile față de creditori nu mai pot fi plătite din averea debitoarei.
Totodată, mai arat că, mai mult decât atât, administratorul avea posibilitatea de a solicita deschiderea procedurii în condițiile prevăzute de art.32 alin.1 din lege, însă acesta nu a făcut-o, putându-se concluziona că a dispus continuarea unei activități care ducea în mod vădit șa încetarea de plăți și la prejudicierea bugetului de stat, cu o sumă considerabilă.
Aspectele arătate de către recurentă, coroborate cu nerespectarea dispozițiilor Legii nr.82/1991, la care a făcut referire, ce stabilesc în sarcina administratorului obligații pe care acesta nu și le-a respectat, cu faptele comisive și omisive săvârșite de fostul administrator al debitoarei, precum și faptul că toate acestea au dus la prejudicierea bugetului de stat, apreciază recurenta că sunt motive suficiente în susținerea cererii privind atragerea răspunderii administratorului debitoarei.
Deși legal citați, intimații, nu s-au prezentat în instanță.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prevederilor art.304/1 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurenta DGFP B, ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Conform prevederilor art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, "la cererea administratorului judiciar sau lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajunsă în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice alte persoane care au cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una din următoarele fapte:
c). au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică, la încetarea de plăți.
d). au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea".
În speță, judecătorul sindic a reținut corect că recurenta creditoare DGFP B s-a limitat la simple afirmații, fără a dovedi că pârâtul a dispus în interes personal continuarea unei activități ce ducea în mod vădit la încetarea de plăți.
În legătură cu fapta prevăzută de art.138 lit."c " din lege, se reține că prin dispunerea de a continua în interes personal, efectuarea unei activități comerciale, care ducea în mod vădit la starea de insolvență, se înțelege acel ansamblu de activități care, deși, sunt vădit prejudiciabile, din punct de vedere financiar pentru patrimoniul societății, sunt continuate în mod conștient și voit de membrii organelor de conducere, cu scopul de a obține câștiguri personale. În cauză, nu rezultă din înscrisurile depuse la dosar însușirea unor asemenea fapte de către administratorul societății debitoare, iar susținerile recurentei cum că s-a creat bugetului de stat, un prejudiciu însemnat prin fapta administratorului sau că acesta avea posibilitatea de a solicita deschiderea procedurii în condițiile prevăzute de art.32 alin.1 din lege, sunt simple supoziții care nu pot fi luate în considerare în ceea ce privește probarea unei fapte concrete care să atragă răspunderea materială prevăzută de art.138 lit."c" din Legea insolvenței.
Cu privire la fapta prevăzută de art.132 lit."d" din lege, s-a reținut, de asemenea, justificat de către judecătorul sindic că, teoretic, prin ipotezele menționate de recurenta creditoare, s-ar putea reține încălcarea acestor prevederi legale, dar, după cum se menționează frecvent în practica judiciară, nu este suficientă neținerea contabilității în conformitate cu legea, ci mai este necesar ca prin această faptă să se fi produs starea de insolvență.
În cauză, societatea debitoare, anterior deschiderii procedurii simplificate, prin sentința nr.486/F/09.10.2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, a fost dizolvată de drept, potrivit prevederilor art.30 din Legea nr.359/2004 modificată și completată, prin OUG 75/2004, pentru neefectuarea preschimbării certificatului de înmatriculare și a celor de înregistrare fiscală cu nou certificat de înregistrare conținând codul unic de înregistrare.
răspunderii persoanelor din conducerea debitorului, presupune, pe lângă celelalte condiții. condiția existenței unei legături de cauzalitate între fapta culpabilă și starea de insolvență, în sensul că, prin săvârșirea unei asemenea fapte, debitorul a ajuns în imposibilitatea de a acoperi datoriile exigibile. Or, societatea debitoare a intrat în procedura simplificată la cererea lichidatorului, desemnat prin încheierea nr.70886/2005 a judecătorului delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Bihor, după dizolvarea de drept a debitoarei în condițiile art.30 din Legea nr.359/2004, iar din probele administrate în cauză, nu rezultă un raport cauzal între fapta administratorului societății, sancționată de art.138 lit."d" și ajungerea societății în stare de insolvență.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.312 Cod procedură civilă, recursul declarat de recurenta DGFP B, va fi respins ca nefondat.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
RESPINGEca nefondatrecursul declarat de recurenta creditoareDirecția Generală a Finanțelor Publicecu sediul în O, str.- nr.2 B, județ B, Cod poștal -, în contradictoriu cu intimatulOficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihorcu sediul în O,-, județ, intimata debitoareSocietatea de Producție, Comerț și Servicii Prestarea SRL, J-, CUI -,cu sediul în de B, nr.153, județ Bprin lichidator Cabinet Insolvențăcu sediul în O,-, Județ B și intimatul pârât domiciliat în comuna, De B, nr.153, Județ B, împotriva sentinței nr.483/F din 20.05.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi6 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - -
Red.dec.jud. în concept: 13.11.2008
Jud. fond
Dact.
2 exemplare/ 17 noiembrie 2008
Președinte:Ovidiu BlagaJudecători:Ovidiu Blaga, Ioana Dina Tătar, Florica
