Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 428/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.428R
Ședința publică de la 19 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Veronica Dănăilă
JUDECĂTOR I -
JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean
GREFIER
.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 B, împotriva sentinței comerciale nr.5519/15.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - - prin lichidator judiciar și.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul, personal și asistat de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurenta și cealaltă intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a înaintat la dosar dovezile de comunicare a sentinței atacate și de publicare în, iar intimatul a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, întâmpinare, în data de 16.03.2009.
Curtea acordă cuvântul pe probe.
Apărătorul intimatului, solicită încuviințarea administrării probei cu înscrisuri reprezentând acte din contabilitatea proprie vizate de recurentă, după ce va face demersuri la Administrația Finanțelor Publice Sector 5 pentru a obține aceste documente, solicitând acordarea unui termen în acest sens. Depune la dosar un set de acte nevizate de Administrația Finanțelor Publice Sector 5.
Curtea, deliberând, având în vedere motivele de recurs și cererea de probe formulată de intimatul, prin avocat, o admite și ia act de administrarea probelor la acest termen, apreciind că nu este necesar amânarea cauzei pentru depunerea acestor înscrisuri cu mențiunea înregistrării la Administrația Finanțelor Publice Sector 5
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Apărătorul intimatului, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Susține faptul că nu s-a dovedit că intimatul a avut intenția de a aduce societatea debitoare în stare de insolvență și de a prejudicia creditorii în folosul său personal. Nici în raportul final al lichidatorului nu s-au evidențiat fapte susceptibile de a atrage răspunderea organelor de conducere ale societății debitoare, pentru faptele expres și limitativ prevăzute de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006.
CURTEA
Deliberând asupra recursului cu care a fost învestită, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.5519/15.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosar nr-, a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de către creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 5 B împotriva pârâtului, cererea vând ca obiect angajarea răspunderii pârâtului pentru plata pasivului societății - -, potrivit art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, iar ulterior, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoare, luând toate măsurile subsecvente acestei dispoziții.
Pentru a hotărî astfel, în ce privește cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului, instanța a reținut că, deși pârâtul a îndeplinit funcția de administrator în societatea debitoare, nu se poate considera în sarcina acestuia fapta de a nu ține contabilitatea conform legii sau de a ține contabilitatea în mod nelegal ori fictiv, concluzie bazată pe faptul că acesta nu a depus la dispoziția lichidatorului documentele contabile ale societății.
Chiar și neținerea contabilității sau a registrelor legale, subliniază prima instanță, nu sunt împrejurări suficiente care să justifice presupunerea că aceasta este în legătură cauzală cu provocarea insolvenței - -.
Ulterior, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 5 B, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate, pe care a considerat-o nelegală și netemeinică, și admiterea acțiunii promovate de către recurentă în fața primei instanțe, cu consecința obligării pârâtului la plata pasivului - - de 16.177 lei.
Se arată că, din informațiile existente în baza de date a recurentei rezultă fără îndoială că pârâtul nu a depus declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat aferente perioadei 2001 - 2008 și nici raportările contabile aferente acestor ani, cu excepția anului 2001.
În acest sens se arată că nu au fost respectate o serie de obligații legale în ținerea contabilității în societatea - - și că aceste obligații sunt în sarcina administratorului societății potrivit art.11 din Legea nr.82/1991.
Se arată că în mod neîndoielnic Administrația Finanțelor Publice Sector 5 Bas uferit un prejudiciu prin neîncasarea creanței sale și că aprecierile judecătorului sindic nu sunt corecte, întrucât din modalitatea în care a fost conceput art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, nu este nevoie de proba elementelor obișnuite care compun răspunderea civilă delictuală.
Împotriva acestui recurs a formulat întâmpinare intimatul solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe.
Se arată că, în realitate, documentele contabile au fost depuse în bună parte, corespunzător perioadei în care societatea a funcționat normal, până în anul 2005 inclusiv, acte care relevă faptul că societatea nu avea activitate.
Se arată că în ce privește raportările contabile corespunzătoare anilor 2007 - 2008, societatea era deja dizolvată, potrivit sentinței comerciale nr.11454/08.12.2006.
S-au atașat la dosar declarațiile privind obligațiile de plată corespunzătoare anilor 2005, 2006, declarații consemnate la Administrația Finanțelor Publice.
Analizand recursul, din perspectiva criticilor privind gresita interpretare a legii, evocate de catre recurenta, Curtea prezinta urmatoarele considerente:
Recurenta subliniaza in intreaga sa motivare ca instanta de fond a aplicat gresit legea la situatia de fapt aratata, determinand pronuntarea unei hotarari lipsite de suportul temeiniciei, cata vreme a apreciat ca netinerea contabilitatii nu este un fapt determinant si nu se poate pune in legatura cu starea de insolventa comerciala a debitoarei - - si cu producerea unui prejudiciu creditoarei insesi prin imposibilitatea incasarii creantei, suma cu care s-a inscris la masa credala si mentionata in tabelul defintitiv al creantelor detinute impotriva debitorului.
Curtea subliniaza urmatoarele: esential, din punctul de vedere al recurentei, pentru sustinerea temeiniciei cererii promovate de catre aceasta, este pasivitatea adminsitratorului, paratul la realizarea obligatiei sale legale de intocmire si depunere la autoritatile publice a situatiilor financiare anuale, obligatie continuta de art. 2 si 5 din Legea nr. 82/1991 si art. 72 din Legea nr. 31/1990.
Curtea subliniaza ca in cadrul recursului, paratul a adminsitrat proba cu inscrisuri, in cadrul careia a aratat ca a completat declaratiile pentru plata obligatiilor fiscale, declaratii consemnate la Administrația Finanțelor Publice Sector 5 B, pana la data deschiderii procedurii impotriva debitoarei.
In ce priveste, imprejurarea ca paratul, intimatul in recurs, nu a respectat regulile legale de tinere contabilitatii, fapt care a dus la mentinerea datoriilor bugetare ale societatii, nu poate fi considerata, in mod singular, apta sa justifice temeinicia cererii promovate de catre Administratia Finantelor Publice Sector 5.
Răspunderea reglementată art. 138 din Legea nr.85/2006 este o raspundere personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, administratorul a contribuit la ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Curtea arata ca aceasta raspundere special reglementata in Legea nr. 85/2006 nu prezuma legatura cauzala intre netinerea contabilitatii potrivit legii de catre administrator si provocarea starii de insolventa, iar aducerea societatii in insolventa si faliment nu este neaparat consecinta imediata a acestui fapt, asa cum considera recurenta in detalierea motivelor recursului.
Totodata, Curtea mai arata ca justificarea folosita de catre recurenta, aceea data de art. 28 din Legea nr.85/2006, nu poate fi apreciata dincolo de functia sa circumstantiala. Imprejurarea ca la dispozitia administratorului judiciar si ulterior, a lichidatorului, nu au fost puse documentele contabile nu valoreaza proba netinerii contabilitatii, a sustragerii sau distrugerii acestor documente, ci cel mult pot prezuma aceste imprejurari, prezumtie insuficienta insa pentru admiterea actiunii, cata vreme nu este realizata proba concreta a autoratului si legaturii cauzale dintre fapte si prejudiciu - instalarea starii de insolventa ca efect al netinerii contabilitatii ori al distrugerii ei.
Curtea subliniaza ca art. 28 din Legea nr.85/2006 poate cel mult aduce in lumina o constatare post-factuala, anume aceea ca dupa deschiderea procedurii, la dispozitia participantilor in aceasta procedura, nu se pun documentele contabile, lucru fara relevanta proprie si directa in analiza cererii intemeiata pe dispozitiile art. 138 din Legea nr.85/2006.
Astfel, dispozitia legala arata ca raspunderea patrimoniala a persoanelor enumerate se antreneaza daca aceastea, prin faptele descrise de lege, au contribuit la producerea prejudiciului, provocarea starii de insolventa, reiterand principul de baza potrivit caruia nicio raspundere nu poate fi anjagata in lipsa identificarii tuturor elementelor raspunderii civile in mod cumulativ, natura juridică a răspunderii administratorului fiind aceea a unei răspunderi speciale care împrumută caracteristicile răspunderii delictuale.
Fiind vorba de o răspundere delictuală, înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999.civ. (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa), condiții care în această situație unele conotații speciale.
Caracterul special al raspunderii reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006 consta in aceea ca textul de lege delimiteaza, printr-o enumerare exhaustiva categoria faptelor (lit. a-g) considerate nelegitime, prejudiciul- care este acela al provocarii sau contribuirii faptelor la ajungerea debitoarei in starea de insolventa - si cere o cauzalitate tipica intre fapta si prejudiciu, culpa persoanei chemata a raspunde fiind apreciabilain concreto.
Prin urmare, Curtea infirma argumentele din recurs prin care se arata ca exitenta unei creante a recurentei ramase neacoperita a fost determinata de netinerea sau de neraportarea corespunzatoare a activitatii contabile a debitoarei prin grija paratului si reprezinta dovada prejudiciului, a legaturii cauzale si prezuma culpa, considerandu-le nefondate, de vreme ce, asa cum s-a aratat, legea nu prezuma niciunul din elementele raspunderii persoanelor ce pot sta in judecata, iar prejudiciul pretinsei fapte consta in ajungerea in insolventa a debitorului, iar nu in intinderea creantelor sau cauza acestei intinderi ori a insuficientei activelor din patrimoniul falitului.
Din analiza cererii formulate in instantei de fond Curtea retine ca recurenta identifica drept cauza juridica a actiunii, inteleasa ca situatie de fapt calificata juridic, art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006.
afirmatiile anterioare, alaturi de afirmarea regulii de drept potrivit careia actori incumbit probatio (art. 1196 Cod civil), Curtea subliniaza ca punctul de plecare in analiza de temeinicie a unei astfel de petitii trebuia considerat de la prezentarea continutului obiectiv al faptelor, actiuni sau inactiuni plasate in domeniul autoratului paratului, culpa acestuia si legatura cauzala intre acesta si provocarea starii de insolventa.
Descrierea generica a faptei prin reiterarea continutului textului de lege care inregimenteaza aceasta raspundere in motivarea cererii de chemare in judecata, dublata de lipsa dovezilor care sa permita instantei de fond individualizarea faptelor si continutul lor obiectiv nu acopera cerinta procesuala impusa reclamantului, iar in aceste conditii, actiunea promovata apare lipsita de suportul temeiniciei.
de circumstantele retinute, Curtea apreciaza ca motivele de recurs formulate in cauza de catre recurenta nu sunt intemeiate, iar raportat la situatia de fapt determinata prin interpretarea probelor administrate in cauza, hotararea primei instante este legala si temeinica, astfel, va respinge recutrsul, potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de către recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 B, împotriva sentinței comerciale nr.5519/15.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații și - -, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.03.2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Cosmin Horia
I
Grefier,
Red.Jud.
24.03.2009
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Veronica DănăilăJudecători:Veronica Dănăilă, Iulia Prelipcean, Cosmin Horia
