Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 426/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.426R
Ședința publică de la 19 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Veronica Dănăilă
JUDECĂTOR I -
JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean
GREFIER
.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 B, împotriva sentinței comerciale nr.5255 /03.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - GLOBAL SOFTWARW SRL prin lichidator judiciar, și.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a înaintat la dosar dovezile publicării sentinței atacate în
Având în vedere faptul că recurenta prin cererea de recurs, a solicitat judecata în lipsă Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.5255/3.12.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a vii-a comercială, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice sector 1 în contradictoriu cu pârâții, și, cerere având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților în calitate de organe de conducere ale debitoarei - Software SRL în baza art.138 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.85/2006. Prin aceeași hotărâre s-a mai dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006, precum și radierea societății din registrul comerțului.
În motivarea hotărârii se reține că, prin sentința comercială nr.4413/20.11.2007 a Tribunalului Bucureștis -a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței împotriva debitoarei și la data de 6.05.2008 creditoarea Administrația Finanțelor Publice sector 1 formulat cerere de atragere a răspunderii față de pârâți în calitate de foști administratori ai societății debitoare, cerere motivată de neîndeplinirea de către aceștia a obligației legale de depunere la organele fiscale a bilanțurilor contabile, precum și pentru faptul că au dispus continuarea activității societății în interes personal, deși aveau obligația ca, potrivit art.27 din Legea nr.85/2006 să se adreseze Tribunalului cu o cerere de a fi supuși legii insolvenței în maxim 30 de zile de la apariția stării de insolvență.
Instanța de fond a apreciat cererea ca neîntemeiată, deoarece creditoarea s-a rezumat să invoce aspecte teoretice privind angajarea răspunderii în condițiile art.138 lit.d), fără să arate în concret faptele imputate pârâților. S-a considerat că fapta prevăzută de art.138 lit.d) din legea insolvenței nu a fost dovedită, iar simplul fapt că pârâții nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii, în lipsa probării raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Raportul cauzal trebuie să existe între fapta prevăzută de art.138 și starea de insolvență a debitoarei în sensul că, săvârșirea unei asemenea fapte a generat imposibilitatea debitoarei de a acoperi datoriile exigibile.
În ceea ce privește incidența în cauză a dispozițiilor art.138 alin.1 lit.c), instanța de fond a reținut că nu este suficient ca administratorii societății debitoare să fi dispus continuarea activității societății debitoare, ci trebuie probată și împrejurarea că pârâții au dispus în interes personal continuarea activității, fapt nedovedit în cauză. Se mai reține că legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina conducătorilor societății, numai pentru că ar fi dispus continuarea activității care ducea în mod vădit persoana juridică în încetare de plăți.
Administrația Finanțelor Publice sector 1 B declarat recurs împotriva acestei sentințe, considerând-o nelegală, netemeinică și a solicitat admiterea recursului în sensul modificării hotărârii și admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale împotriva pârâților.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 proc.civ. susținându-se în dezvoltarea motivelor de recurs că instanța de fond nu a ținut seama de împrejurarea că fapta ilicită imputată pârâților constă într-o inacțiune, respectiv în nerespectarea obligației ținerii contabilității în conformitate cu legea română, faptă care rezultă din nedepunerea bilanțurilor contabile anuale și a declarațiilor de plată la bugetul de stat. S-a mai învederat că lipsa actelor contabile și neîndeplinirea obligației de ținere a registrelor prevăzute de lege creează o prezumție în legătură cu folosirea bunurilor și creditelor societății debitoare în alte scopuri și totodată dovedește culpa pârâtului în ajungerea societății în incapacitate de plată.
De asemenea, recurenta a arătat că reprezentații societății debitoare nu și-au respectat obligația legală de a solicita aplicarea prevederilor Legii nr.85/2006, în maxim 30 de zile de la data la care societatea se afla în stare de insolvență, ceea ce arată că administratorii au manifestat dezinteres total față de îndeplinirea condițiilor minime de funcționare a societății.
Nu s-a formulat întâmpinare și nu s-au administrat alte probe.
Analizând sentința comercială atacată prin prisma criticilor invocate și ținând seama de prevederile legale aplicabile în cauză, Curtea constată recursul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Răspunderea persoanelor prevăzute la art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 este instituită pentru fapte enumerate limitativ de alin 1.
.d) a art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 invocată ca temei al cererii, prevede că JUDECĂTOR 3: Cosmin Horia l-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, dacă au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea și dacă prin această faptă, societatea a ajuns în stare de insolvență.
Angajarea răspunderii civile în temeiul art.138 presupune așadar îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:săvârșirea unei fapte ilicite enumerate de lege, existența prejudiciului și legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și producerea prejudiciului, culpa făptuitoruluCele patru condiții ale răspunderii civile trebuie îndeplinite indiferent de natura răspunderii, delictuală sau contractuală. Desigur, în cazul răspunderii civile contractuale, culpa este prezumată dacă se dovedește că persoana în cauză nu a îndeplinit o obligație contractuală. Indiferent însă de natura răspunderii, contractuale sau delictuale, prezumția despre care vorbește recurenta operează doar în ceea ce privește culpa administratorului, care nu mai trebuie probată. A extinde prezumția și cu privire la legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, așa cum se pretinde de către recurentă nu are nici un suport legal. Dimpotrivă, textul legal în temeiul căruia se solicită atragerea răspunderii impunedovedirea celor patru condițiienumerate mai înainte. Potrivit art.1169 civil, sarcina probei incumbă celui care face o afirmație în fața instanței, în speță recurentei. În mod just se consideră de către instanța de fond că nu s-a dovedit cum anume sau în ce modalitate, neîndeplinirea obligației legale a administratorului de a ține registrele contabile ale societății a generat sau a contribuit la ajungerea societății în incapacitate de plată. Nu s-a făcut proba acestui raport de cauzalitate nici în fața instanței de recurs.
Referitor la cel de al doilea temei invocat de recurenta-creditoare pentru angajarea răspunderii personale patrimoniale a intimaților-pârâți, respectiv - lit.c) a art.138 din Legea nr.85/2006, Curtea reține că potrivit acestor dispoziții, se poate dispune ca o parte a pasivului societății debitoare să fie suportat de către membrii organelor de conducere care au determinat ajungerea societății în stare de insolvență prin fapta de a dispune, în interes personal, continuarea activității care ducea în mod vădit persoana juridică în încetare de plăți. În mod corect s-a apreciat de către instanța de fond că în lipsa dovezilor certe din care să rezulte că pârâții au dispus în interes personal continuarea activității societății debitoare, dispozițiile art.138 lit.c) nu sunt aplicabile, nefiind suficientă simpla afirmație a recurentei-creditoare în acest sens.
În consecință, Curtea constată că instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, a făcut o interpretare justă și în conformitate cu legea a dispozițiilor în materie, astfel că motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 proc.civ. este neîntemeiat.
Față de considerentele evocate mai sus, în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 proc.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 B, împotriva sentinței comerciale nr.5255 /03.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - GLOBAL SOFTWARW SRL prin lichidator judiciar, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.03.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
I
Grefier,
Red.Jud. - 27.03.2009
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Veronica DănăilăJudecători:Veronica Dănăilă, Iulia Prelipcean, Cosmin Horia
