Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 438/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.438/C/2008-
Ședința publică din 20 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Rițiu Roxana JUDECĂTOR 2: Boța Marilena
- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Gabriela
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului comercial formulat de pârâții, din O, str. -,.2, cam.7, jud.B și,din O,-/A, jud.B, în contradictoriu cu intimata debitoareSC "" SRL,cu sediul în O, str. -, nr.2. CUI R 6. J- - prin lichidator CABINET DE INSOLVENȚĂ CONSILIER, cu sediul în O, Parcul, nr.2..13, jud.B, intimații creditoriAUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI,cu sediul în B,- - 2.ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE O,cu sediul în O, str. -, nr.2/B, jud.B,MAGAZINUL,cu sediul în S,-/A, jud.B, SC "" SA, cu sediul în O, nr.53, -.10, jud.B, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O, cu sediul în O, nr.1, jud.B, DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ, cu sediul în O, str. -, nr.37, jud.B, SC "" SA, cu sediul în,-, jud.B,SC " " SA,cu sediul în B M,-, jud.M,DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B,cu sediul în O, str. -, nr.2/B,SC "" SRL,cu sediul în B M,-, jud.M,SC " " SRL,cu sediul în B, sector 2,-,.51,.84,ROMTELECOM,cu sediul în O,-, jud.B, SC " " SRL, cu sediul în Săcuieni, str. -, nr.18, jud.B, SC "" SA, cu sediul în O,-, jud.B,PRIMĂRIA,cu sediul în, jud.B,SC "" SA,cu sediul în, str.-, km.3, jud.B, SC "" SA, cu sediul în, Calea B, nr.2, jud.I,SC " " SRL,cu sediul în O,-,.24, jud.B,SC "" SA,cu sediul în O,-,.24, jud.BANCA CREDITUL DE VEST,cu sediul în O, 1, jud.B, SC " ", cu sediul în O,-/B,.202, jud.B,SC "" SRL,cu sediul în A,- - 3, jud.A,SC " IMPORT EXPORT",cu sediul în B, sector 5,-,SC "" SA,cu sediul în S,-, jud.B, SC " " SA, cu sediul în B M,-, jud.M și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, cu sediul în O,-, jud.B, împotriva sentinței nr.253/F din 27 martie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR în dosarul nr-, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere (Legea nr.64/1995 art.137).
Se constată că, fondul cauzei a fost dezbătut la data de 13 noiembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțare hotărârii cauzei pentru data de 20 noiembrie 2008, pentru când recurenții pârâți au depus la dosar concluzii scrise.
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.253/F din 27 martie 2008, TRIBUNALUL BIHOR - judecătorul sindic a admis cererea formulată de creditorii Administrația Finanțelor Publice B, Casa Județeană de Pensii B, SC Carne SA B-M și SC SRL prin lichidatorul judiciar Cabinet de Insolvență și a obligat în solidar pe cei doi pârâți și, în calitatea lor de foștii administratori, să aducă la masa de creanțe a societății SC SRL, suma de 225.722,34 lei RON, ce reprezintă prejudiciul creat prin faptele săvârșite.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin raportul privind cauzele și împrejurările ce au condus la încetarea de plăți, întocmit de către lichidatorul judiciar SC SRL s-a arătat că administratorii societății au înstrăinat mijloace fixe, aparținând societății, acestea neregăsindu-se în inventarul faptic și nici contravaloarea lor nu a fost vărsată în contul societății. S-a mai reținut că nu s-au întocmit facturi și chitanțe fiscale cu privire la înstrăinarea acestora, astfel că nu s-a putut stabili cu certitudine data înstrăinării lor.
A mai constatat că administratorii au valorificat inclusiv bunurile ce constituiau aportul la capitalul social, fără a respecta dispozițiile speciale ce reglementează aceste operațiuni și fără să efectueze cuvenitele mențiuni de reducere a capitalului social, la registrul comerțului conform prevederilor Legii nr. 31/1990.
Lichidatorul judiciar a arătat că din documentele contabile rezultă că înstrăinările au natură frauduloasă și că acestea au fost efectuate în intervalul cuprins între înregistrarea cererii de deschiderea procedurii 10.12.1998 și până la data deschiderii procedurii care a avut loc la data de 28.11.2001, fiind evident că acestea au condus la aducerea societății în stare de faliment.
A reținut și că administratorii au contractat împrumuturi personale pentru care au garantat cu bunurile aparținând societății comerciale.
Pentru stabilirea în concret a existenței faptelor, culpei administratorilor pârâți și cuantumului prejudiciului, în cauză au fost efectuate două expertize contabile, respectiv cea dintâi de către exp., iar cea de a doua de către cei trei experți desemnați prin tragere la sorți -, și.
Expertul a arătat că în evidențele fiscale apar înregistrate bunuri care nu au fost regăsite faptic, respectiv imobilul sediu din O, str.-, nr.2. care apare în evidența contabilă, însă în realitate a fost înstrăinat numitului la data de 11.10.2000 prin contract de vânzare-cumpărare, la prețul de 95.000 mărci germane plus 7.000 dolari USA, echivalentul în lei fiind de 1.205.572.000 lei ROL, preț care însă nu a intrat în casa societății sau în conturile acesteia, nu s-a întocmit nici factură ori chitanță conform cerințelor legale.
Expertul a constatat că mai lipsesc faptic, deși apar în evidențele contabile o serie de mijloace fixe: 1 autocamion vândut cu factura -/20.06.2001 numitului - SRL pentru prețul de 7.735.000 lei ROL, a cărui contravaloare nu a intrat în contul societății; 1 autotractor cu remorca tip cu valoare de inventar 164.400.000 lei vândut către SC SRL cu prețul de 33.000 mărci germane, sumă care nu a fost depusă în contul societății; 1 autoturism Mercedes vândut cu factura nr. -/03.11.2001 de către SC SRL, administratorului pârât cu suma de 119.000.000 lei care nu a intrat în contabilitatea societății; 1 autoizoterma Peugeut în valoare de 44.000.000 lei; 1 tractor vândut numitului Coroană la data de 01.02.2002 cu prețul de 1.190.000 lei;1 semănătoare 6 în valoare de 15.000.000 lei; un încărcător moloz în valoare de 39.127.500 lei.
Cât privește situația creditelor personale contractate de pârâți și garantate cu bunurile proprietatea societății, expertul a constatat că prin contractul de împrumut nr. 404 din 23.04.1999, pârâtul a angajat un credit personal în sumă de 149.000.000 lei, pentru care a adus în garanție bunul proprietatea societății - autospeciala Peugeut evaluată la 250.000.000 lei, care ulterior a fost vândută în contul garanției de către Banca Populară O, societății fiindu-i adus un prejudiciu de 250.000.000 lei.
Referitor la situația evidenței contabile, expertul a constatat că există unele înregistrări contabile, însă pentru majoritatea operațiunilor nu s-au făcut înregistrări contabile, lucru imputabil administratorilor societății.
Ulterior, la cererea pârâților, instanța a dispus efectuarea unei noi expertize contabile, ale cărei concluzii au fost tot în sensul celor reținute în prima expertiză.
Prin raportul de expertiză s-a reținut și de către cei trei experți desemnați că administratorul pârât a înstrăinat bunuri după deschiderea procedurii insolvenței, că pentru o parte din ele s-a întocmit factură fiscală, dar prețul lor nu a fost vărsat în contul societății, aici fiind enumerate următoarele bunuri: apartament situat în O, Bd. - cel M, nr. 110 vândut unei persoane fizice cu factura fiscală -/30.04.1998, pentru care nu s-au evidențiat încasări numerar ori prin bancă; autoutilitară IVECO înstrăinată conform facturii -/02.10.2001 și -/02.10.2001 către SC și încasată cu CEC; autoizotermă pentru care s-a întocmit factura -/30.04.2001, încasată cu P; autoturism Mercedes înstrăinat după data deschiderii procedurii cf. facturii fiscale -/03.11.2001 lui care nu a achitat prețul; utilaj cu șenile cf. facturii -/03.04.2000 vândut către SC SA, efectuată compensare.
Experții au mai constatat că o serie de bunuri au fost vândute, dar pentru ele nu s-a întocmit factura fiscală și nu s-a operat ieșirea lor din gestiune, aici fiind enumerate:
- apartamentul din O, str.-, nr.2. care apare în evidența contabilă, însă în realitate a fost înstrăinat la data de 11.10.2000 prin contract de vânzare-cumpărare, la prețul de 95.000 mărci germane plus 7.000 dolari USA, echivalentul în lei fiind de 1.205.572.000 lei ROL, preț care însă nu a intrat în casa societății și 1 autotractor cu remorca tip cu nr. de înmatriculare - pentru care s- întocmit contractul de vânzare-cumpărare din 02.06.2000, fără a se întocmi hotărâre de vânzare a acestuia ca bun ce făcea parte din capitalul social, precum și 1 tractor dezmembrat vândut cf facturii fiscale -/01.02.2002.
Experții au constatat că valoarea mijloacelor fixe constatate lipsă la inventar se ridică la 603.225.754 lei plus valoarea imobilului din O, str. - care apare în evidența contabilă a societății.
Și acești experți au constatat că administratorii pârâți au contractat credite personale pe care le-au garantat cu mijloace fixe ale societății SRL, în acest sens fiind indicate două mijloace de transport aduse ca garanție pentru creditul acordat de Banca Populară: autofurgoneta frigorifică și autospecializata frigorifică Peugeut, aceasta din urmă fiind valorificată de bancă pentru suma de 100.000.000 lei încasată integral în contul creditului.
Experții au conchis că pârâții au înregistrat corect în contabilitate achiziționarea de mijloace fixe dar au încălcat dispozițiile legale în privește înstrăinarea acestora.
Susținerile experților sunt dovedite cu înscrisurile anexate raportului de expertiză (filele 257-287).
La solicitarea pârâților, la efectuarea expertizei contabile a participat și un expert asistent desemnat de aceștia în persoana expertului care și-a exprimat opinia argumentată în înscrisul aflat la fila 289.
Acesta a arătat că în principiu concluziile colectivului de experți respectă prevederile legale și au la bază documentele și evidențele societății.
Cu toate acestea, a opinat că în ce privește înstrăinările de active corporale, respectiv cu privire la apartamentul din O, str. - cel M și la utilajul S 1520, nu s-au încălcat în vreun fel prevederile legale.
Cu privire la vânzarea autoizotermei, autofurgonetei, mașinii de împletit sârmă, autoutilitarei Iveco și a autoturismului Mercedes, expertul asistent a arătat că în opinia sa, acestea au fost înstrăinate cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 64/1995, dar faptul acesta s-a datorat întârzierii cu care administratorul judiciar și-a intrat în atribuții și că, oricum acestea tot ar fi fost înstrăinate în cursul lichidării patrimoniului debitoarei.
Cât privește imobilul sediu din O, str. G -, a arătat că o parte din prețul încasat a fost depus în firmă cu titlu de creditare iar cu o altă parte s-au achitat dobânzile aferente unui credit, iar neînregistrarea operațiunii în contabilitate s-ar datora necunoașterii modalității de contabilizare de către administrator.
Cu privire la o serie de alte bunuri lipsă la inventar, s-a arătat că dintre acestea o parte au fost casate, iar o altă parte ar fi fost sustrase.
Sub aspectul înstrăinării bunurilor aduse ca aport de capital, s-a susținut că aceasta este o falsă problemă întrucât aportul de capital se depersonalizează în momentul înregistrării iar acționarul primește acțiuni și nu este acționar pe bunurile concrete.
Referitor la creditele personale contractate de administratori și garantate cu bunuri ale societății, expertul a admis că aceasta este o operațiune nelegală, însă a invocat faptul că pârâții au considerat în mod greșit că urmare a creditării firmei cu sume de bani, este posibil ca societatea să garanteze aceste credite.
Judecătorul sindic a constatat, din coroborarea acestor probe că pârâții, în calitatea lor de foști administratori ai societății SC SRL se fac vinovați de săvârșirea faptelor prevăzute de art. 124 lit. a din Legea nr. 64/1995 - ce constă în aceea că au folosit bunurile persoanei juridice în folos propriu; - lit. respectiv că nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, aspectul reieșind cu claritate din multitudinea operațiunilor de înstrăinare active fără întocmirea de facturi fiscale; - lit. e - ce constă în deturnarea unei părți din activul societății, întrucât sume însemnate obținute din valorificarea bunurilor au fost folosite în interes personal, nefiind niciodată vărsate în contul societății.
Afirmațiile aduse în apărarea pârâților, respectiv că neînregistrarea operațiunii în contabilitate s-ar datora necunoașterii modalității de contabilizare de către administrator, ori că o serie de bunuri lipsă la inventar, s-ar datora casării, ori sustragerii, nu au putut fi reținute, pe de o parte pentru că necunoașterea legii nu absolvă de răspundere, iar pe de altă parte pentru că nu s-a făcut dovada casării, ori sustragerii vreunora dintre bunuri.
Cât privește afirmația că o parte din prețul imobilului sediu din O, str. G - a fost depus în firmă cu titlu de creditare ori că s-au achitat o parte din dobânzile aferente unui credit, s-a apreciat că, este o simplă susținere ce nu absolvă pe pârâți de la obligația de a înregistra corect în contabilitate atât achiziționarea de mijloace fixe, cât și înstrăinarea acestora. Creditarea societății se face din surse exterioare, nu din sume ce reprezintă contravaloarea propriilor bunuri ale acesteia cum încearcă a se sugera.
De asemenea, judecătorul sindic a reținut că vânzarea autoizotermei, autofurgonetei, mașinii de împletit sârmă, autoutilitarei Iveco și a autoturismului Mercedes, s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 64/1995, fapt ce nu poate fi imputat întârzierii cu care administratorul judiciar și-a intrat în atribuții.
După cum reiese din întreaga derulare a falimentului, care durează de un deceniu, pârâții au avut permanent o atitudine necooperantă la adresa lichidatorului și a celorlalți participanți la procedură, fiind ostili cererilor de predare a bunurilor și documentelor contabile.
Pentru a debloca situația creată, lichidatorul a solicitat obligarea acestora să se conformeze dispozițiilor legale, sens în care s-a pronunțat ordonanța președințială nr. 64 /COM /2003 (fila 157 Supliment V) prin care s-a admis cererea și au fost obligați pârâții și să permită accesul lichidatorului la sediul SC SRL din O, str.-,nr.11.
Deși s-a pronunțat această hotărâre, iar lichidatorul a formulat un denunț penal, 3 ani mai târziu, prin raportul de activitate din data de 28.12.2006 (fila 142 Supliment V) acesta aducea la cunoștința judecătorului sindic atitudinea refractară a pârâților în a permite accesul la documentele contabile și bunurile societății. Acesta a arătat că nici ulterior pronunțării ordonanței președințiale amintite, pârâții nu au înțeles să predea documentele și bunurile, iar când s-a permis accesul în sediu, toate documentele și bunurile fuseseră transferate într-o altă locație din O, str. -, împrejurări ce sunt de natură a contura reaua-credință a pârâților și intenția lor de fraudare a intereselor creditorilor.
Prin urmare, în raport de faptele reținute, judecătorul sindic a constatat că pârâții în calitatea pe care au deținut-o în cadrul societății debitoare, au săvârșit faptele prevăzute de art.124 lit. a, d și e din Legea nr. 64/1995, ce au generat starea de insolvență a societății și că valoarea prejudiciului suportat de societate este de 225.723 lei ce se compune din: valoarea imobilului din O (120.557,20 lei RON), a autotractorului marca cu nr. de înmatriculare - ( 16.440 lei), a tractorului ( val inventar 5000 lei), a celorlalte mijloace fixe ce au lipsit la inventarul de predare către lichidator (60.323 lei) și din pierderile suferite de societate prin valorificarea de către bănci a garanțiilor aduse pentru creditele personale(23.403 lei).
Judecătorul sindic a reținut și că faptele pentru care se poate antrena răspunderea, pot consta atât în acțiuni cât și în inacțiuni și că, ambilor administratori le este deopotrivă imputabilă conducerea defectuoasă a activității societății.
În speță, procedura vizând o societate comercială cu răspundere limitată, potrivit art. 78 din Legea nr. 31/1990, responsabilitatea aparține fiecărui administrator.
În consecință, având în vedere considerentele anterior expuse și, în temeiul textelor de lege menționate, judecătorul sindic a admis cererile creditorilor și a obligat în solidar pe pârâți să aducă la masa de creanțe suma de 225.723 lei.
Împotriva acestei sentințe, în termen și legal timbrat au declarat recurs, recurenții și, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și rejudecând cauza să fie respinsă cererea privind atragerea răspunderii recurenților, ca neîntemeiată.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiat pe prevederile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, recurenții critică sentința pentru motive de nelegalitate, constând în greșita aplicare a legii, ca urmare a aprecierii eronate a probelor de la dosar.
Astfel, arată recurenții, prin cererile înregistrate la 06.09.2002 și 12.02.2003, creditorii Administrația Finanțelor Publice O, Casa Județeană de Pensii B și SC " " SA B M, precum și SC "" SRL - prin lichidator judiciar Cabinet de insolvență CONSILIER, au solicitat în temeiul art.124 lit.a, c și d din Legea nr.64/1995, obligarea lor, în calitate de foști administratori, să aducă la masa credală suma de 225.722,34 RON, ca urmare a săvârșirii faptelor indicate în acest text legal.
Cu ocazia rejudecării cauzei, instanța fără a lua în considerare toate probele, ci doar raportul de expertiză întocmit de și contraexpertiză, a admis acțiunea, apreciind că recurenții au înstrăinat mijloace fixe aparținând societății, concluzie la care s-a ajuns ca urmare a faptului că acestea nu au fost regăsite în inventarul faptic, iar contravaloarea lor nu a fost vărsată în contul societății.
S-a mai reținut că, întrucât nu s-au întocmit facturi și chitanțe fiscale, cu ocazia înstrăinării bunurilor, nu s-a putut stabili cu certitudine data când a avut loc această înstrăinare.
Instanța a ignorat concluzia obiectivă a expertului, care concluzionează că, vânzarea apartamentului din O, dovedită cu factura nr.05/30.04.1998, reprezenta o creanță stinsă prin compensare, cu datoriile societății, în temeiul unei note contabile de compensare, efectuate înainte de declanșarea procedurii falimentului (16.02.2001).
Același lucru s-a întâmplat și cu utilajul S 1520 cu șenile (factura nr.-/3.04.2000), vândut la SA, contravaloarea acestuia fiind stinsă prin compensare tot înainte de deschiderea procedurii falimentului.
Toate celelalte active corporale, respectiv mijloace fixe: autoizoterma marca, a fost vândută, iar suma de bani încasată prin ordin de plată prin bancă; autofurgoneta marca, a fost vândută conform facturii încasate și înregistrată în contabilitate; mașina de împletit sârmă - factura nr.-/28.06.2001, încasată cu chitanță la 28.06.2001; autoutilitara marca Iveco, încasată conform filelor CEC, iar autoturismul Mercedes, a fost înstrăinat conform facturii nr.-/ 3.11.2001.
Întocmindu-se facturi fiscale, nu poate fi reținută nici o culpă foștilor administratori, culpa aparținând lichidatorului care și-a intrat în atribuțiile specifice doar la 2.04.2002. Acest fapt, rezultă și din procesul verbal încheiat la 13.05.2008, din care reiese că, actele societății au fost preluate de lichidator la acea dată.
De aici rezultă că, experții nu au avut în vedere toate actele contabile ale societății, astfel că se justifică casarea cu trimitere spre rejudecare.
Nelegalitatea sentinței reiese și din împrejurarea că, instanța a reținut că administratorii au valorificat inclusiv bunurile ce constituiau aportul la capitalul social, fără a respecta dispozițiile speciale ce reglementează aceste operațiuni și fără să efectueze cuvenitele mențiuni de reducere a capitalului social la Registrul comerțului.
Contrar acestei rețineri, expertul, a opiniat în sensul că, prin aceste înstrăinări nu s-au încălcat prevederile legale, deoarece aportul de capital în natură se depersonalizează în momentul înregistrării.
Nelegal s-a reținut de către instanță, că administratorii au contractat împrumuturi personale pentru care au garantat cu bunurile aparținând societății comerciale. În acest sens, recurenții invocă opinia aceluiași expert, care a admis faptul că pârâții au considerat în mod greșit, ca urmare a creditării firmei cu sume de bani, că este admisibil ca societatea să garanteze aceste credite.
Referitor la imobilul sediu din O, str.- -, opinia instanței este de asemenea greșită, câtă vreme același expert a arătat că o parte din prețul încasat a fost depus în firmă cu titlu de creditare, iar neînregistrarea operațiunii în contabilitate s-ar fi datorat necunoașterii modalității de contabilizare de către administratori. Oricum, aceste sume au fost cheltuite în contul societății.
Autotractorul cu remorcă, a fost vândut deopotrivă cu tractorul U 650 dezmembrat, ambele în temeiul unor contracte de vânzare cumpărare legale, care nu au fost de natură să fraudeze interesele societății.
O serie de bunuri, lipsă la inventar, au fost casate, iar o altă parte au fost sustrase.
Important în cauză pentru admiterea cererii de casare cu trimitere spre rejudecare este împrejurarea pe care lichidatorul o trece cu vederea în raportul întocmit, conform căreia fostul administrator, ar fi creditat societatea cu suma de peste de 1.000.000, așa cum rezultă din actele predate lichidatorului. Cu toate acestea, nu se face nici o referire la aceste creanțe ale societății față de persoana fostului administrator.
În termenul de pronunțare, recurenții au depus la dosar concluzii scrise, prin care s-au dezvoltat motivele de recurs invocate în termenul prevăzut de lege.
Intimata debitoare - prin lichidator a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondată a recursului.
În condițiile în care recurenții nu au formulat obiecțiuni la expertiză și contraexpertiză, iar expertul asistent a fost de acord că acestea au fost corecte, cu singura mențiune privind interpretarea unor nereguli contabile, fiind dovedite în cauză cele 4 elemente ale răspunderii civile delictuale, sentința este temeinică și legală.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor de recurs mai sus arătate, a fost apreciat ca nefondat, astfel că a fost respins.
Cu prilejul rejudecării cererilor formulate de creditori prin lichidator, cereri la care au achiesat la rejudecare Primăria O și SC "" SA, instanța, ținând seama de prevederile art.315 pct.1 Cod procedură civilă, a dispus efectuarea unei lucrări de expertiză contabilă și apoi a lucrării de contraexpertiză.
Verificând obiectivele lucrării de expertiză, aflate la fila 6 din volumul S V, instanța reține că acestea au fost formulate de către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Cu prilejul formulării obiectivelor, recurenții pârâți nu au formulat propriile obiective și au stăruit în această atitudine procesuală și cu ocazia încuviințării lucrării de contraexpertiză.
În aceste condiții, nu există temei pentru casarea cu trimitere spre rejudecare, câtă vreme toate cererile pârâților au fost încuviințate și cercetate de către judecător.
Cu privire la motivele de nelegalitate a sentinței, ca urmare a aplicării greșite a legii, și acestea sunt nefondate, instanța de fond reținând motivat din coroborarea probelor - expertiză, contraexpertiză și raportul lichidatorului privind cauzele și împrejurările ce au condus la încetarea de plăți - că, pârâții în calitatea lor de foști administratori se fac vinovați de săvârșirea faptelor prevăzute la art.124 lit.a din Legea nr.64/1995, constând în aceea că, au folosit bunurile societății în interes propriu.
S-a mai reținut și săvârșirea faptei prevăzute de art.124 lit.d din Legea nr.64/1995, respectiv că pârâții nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, care constituie totodată o încălcare a dispozițiilor exprese ale art.72, 73, 74 din Legea nr.31/1990, privind obligația administratorilor de a ține toate registrele și evidențele prevăzute de lege.
Fiind vorba de o faptă ilicită săvârșită prin omisiune, afirmată de către reclamanți, sarcina probei - al ținerii evidenței contabile - revenea pârâților.
Este evident în cauză, că pârâții nu au produs dovezi concludente, din care instanța să poată reține îndeplinirea acestei obligații legale de către recurenți, astfel că este nefondată și această critică de nelegalitate.
În esență, criticile recurenților se fundamentează pe opinia expertului asistent, care procedează la o interpretare proprie a concluziilor reținute de comisia de experți, în opinie majoritară.
Din analiza concluziilor trase de experți, instanța reține că, nici critica referitoare la neîndeplinirea în persoana recurenților a cerințelor art.124 lit.e din Legea nr.64/1995, nu este fondată.
De altfel, recurenții au susținut în ambele instanțe că, o parte din prețul imobilului reprezentând sediul societății din O, str.- -, a fost depus în firmă cu titlu de creditare, precum și că s-au achitat o parte din dobânzile aferente unui credit, dar în acest sens nu există nici o dovadă care să susțină aceste ipoteze.
Nu există dovezi nici în sensul susținut de recurenți, că unele bunuri lipsă la inventar au fost casate, ori sustrase, astfel că și sub acest aspect critica este nefondată.
Împrejurarea că, lichidatorul nu și-a intrat în atribuțiile prevăzute de lege decât la 2 aprilie 2002, nu este de natură să înlăture răspunderea foștilor administratori pentru propriile fapte, dacă acestea au fost săvârșite cu vinovăție.
Pe de altă parte, dacă experții n-au avut la îndemână toate actele contabile ale societății cu ocazia efectuării lucrărilor de expertiză, aceasta s-a întâmplat din culpa exclusivă a recurenților, astfel că nu se justifică nici din acest punct de vedere casarea hotărârii.
În concluzie, văzând raportul lichidatorului, privind cauzele și împrejurările care au condus la încetarea de plăți, precum și raportul de expertiză contabilă, instanța constată că, antrenarea răspunderii foștilor administratori ai debitoarei s-a făcut în temeiul prevederilor art.124 lit.a, c și d din Legea nr.64/1995, pe baza unui vast material probator, astfel că recursul este nefondat.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurențiiși,împotriva sentinței nr.253 din 27 martie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 20 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- Red. dec. -
- jud. fond. -
- dact. - 3 ex.
- 03.12.2008
- 1. com. - B
__________
Președinte:Rițiu RoxanaJudecători:Rițiu Roxana, Boța Marilena, Blaga Gabriela
